SINCERITATEA nu înseamnă pur și simplu să-ți verși adevărul necenzurat oricui te va asculta

Autor: AstroCafe.ro - joi, 28 aprilie 2022, 5407 vizualizari

 

„Împărtășirea sentimentelor” nu este de fapt întotdeauna cel mai amabil, mai atent sau mai conștient lucru de făcut.

Da, sa fim sinceri unii cu alții! Bineînțeles. Să ieșim din ascunzătoare și să ne dezvăluim autenticitatea. Să rupem vraja rușinii în relații și să arătăm cu curaj cine suntem cu adevărat. Bineînțeles.

Dar – și acest lucru este, de asemenea, crucial – să ne păstrăm și să ne dezvoltăm discernământul. Sa fim atenti la ceea ce avem nevoie, da, dar sa avem și sensibilitate profundă față de locul în care se află cealaltă persoană, o profundă grijă și de viața sa interioară.

Altfel "Îmi împărtășesc doar adevărul MEU crud!” este pur și simplu narcisism, auto-absorbție, ego deghizat. Ego-ul... deghizat în "autenticitate"!

Nu este întotdeauna iubitor, amabil sau util să împărtășești cel mai profund adevăr al tău - mânia ta, tristețea ta, frica ta, durerea ta, opiniile tale, sfaturile tale, realizările tale spirituale profunde - cu cineva care nu e dispus sau pregatit să primească.

Putem fi autentici si fiind respectuoși și conștienți de limitele, sentimentele și nevoile altora. Putem fi sensibili la dorința lor de a primi cuvintele și sentimentele noastre. La capacitatea lor de a asculta. Cum își gestionează energiile. Cu ce se pot descurca. Propria lor durere și traumă. Demonii cu care se luptă în secret (cei despre care poate nu vom ști niciodată). Cu cine se simt apropiați, în siguranță și în cine au încredere.

Putem învăța să ascultam înainte să ne spunem poveștile, să ne împărtășim viețile interioare private, să ne spunem cele mai profunde adevăruri, opinii și judecăți, să ne exprimăm „sinele crud și necenzurat”.

Altfel doar aruncăm lumea noastră interioară sacră asupra lor, folosindu-i pe ceilalți ca recipiente pentru propria noastră durere, frică, singurătate și regiunile nemetabolizate ale psihicului nostru. Acest lucru nu este deloc delicat cu ceilalți și, în cele din urmă, nici cu noi înșine.

Pentru că măruntaiele noastre sfinte merită și ele un mediu sigur și dedicat.

Da, sa fim "sinceri si reali" unii cu altii. Să spunem adevărul nostru nelăcuit... celor care sunt deschiși și dispuși și gata și capabili să asculte, celor care s-au înscris la această lucrare sacră și care au capacitatea de a contine adevărul nostru. Un terapeut. Un prieten bun. Un partener. Un membru al familiei. Cineva care s-a angajat să-și ofere timpul și inima și să ne asculte în acest fel.

Da, să ne "spunem adevărul", curajos și tare dacă trebuie. Dar să învățăm și când să nu vorbim uneori. Şi sa respirăm. Și sa stam nemișcati. Și sa ascultăm. Și să ne deschidem catre conștientizare într-un mod diferit. Întreabă. Află ce vor, ce au nevoie și sunt capabili să ofere, să păstreze și să proceseze ceilalti. Devino curios și despre lumea lor interioară.

Există momente pentru a vorbi și momente pentru tăcere. Momente pentru împărtășirea celei mai profunde vieți interioare și momente pentru ascultare. Momente pentru a fi împreună și momente pentru a fi singuri. Momente pentru a veni mai aproape, și un timp pentru a ne oferi spațiu unul altuia. Momente pentru "a spune adevărul nostru crud", și momente pentru... a ține adevărul nostru, a aștepta, cultivând răbdarea, și poate găsim o cale alternativă. Uneori, acesta este cel mai amabil si plin de iubire lucru. Sa nu impartasim. Sau să așteptam. Sau să ascultam în schimb.

Nu există o cale bună sau greșită. Există doar acest dans misterios și fără sfârșit... și suntem cu toții invitați.

Jeff Foster

 Art:  LovRich Artwork 

Astro Shop

Cele mai noi articole