Relațiile- punte între cine crezi că ești și cine ești cu adevărat
O relaţie îţi arată locul în care te afli. Căci pe Pământ, deşi singurătatea poate fi o alegere valabilă pentru orice fiinţă, nu simt că este o stare naturală.
Şi oricum ai alege să-ţi trăieşti viaţa, e în firea lucrurilor să interacţionezi cu semenii. Iar relaţiile, indiferent de natura lor, sunt doar o faţă a ta. Despre cine eşti tu. Cam nasol... cum o dai şi cum o întorci, tot la cine eşti tu ajungi. Şi indiferent cât de mult simţi uneori nevoia de un pic de altcineva, despre altcineva şi despre altceva, nu ştiu cum se face, că tot la tine ajungi. Este vorba despre credinţa şi percepţia mea evident, căci să nu uităm că nu emit teorii general valabile, ci doar propria-mi experienţă! Fiecare relaţie îmi arată locul în care sunt poziţionată în raport cu lumea aceasta şi cu interiorul meu.
Am tot auzit vorbindu-se despre oamenii cu care interacţionăm, ca fiind oglinzi ale noastre, dar mi-a luat puţin mai mult timp să înţeleg cum funcţionează o relaţie ca oglindă. Şi am fumat nişte cartuşe de ţigări (ştiu, viciul nu prea face casă bună cu „spiritualitatea”, da-mi asum...) până să integrez şi să încorporez că o relaţie nu este oglinda din hol, sau cea din baie, care-ţi arată dacă sprâncenele sunt pensate, sau nu. O relaţie te scoate de dinăuntru spre dinafară. Te scoate din toate lucrurile ascunse din tine şi ţi le serveşte în celălalt sub o altă formă, sub o altă înfăţişare. Face uneori ce tu refuzi să faci pentru tine! Îţi arată tot ce nu vrei să vezi. Pentru că ce vrei să vezi, deja ştii! Este oglinda din basme în care vrăjitoarea se uită şi se vede prinţesă. Sau invers...! E doar o chestiune de percepţie!
O relaţie este un joc, atunci când priveşti viaţa ca pe un teren de joacă. Este un joc pe care eu îl „numesc arată-mi tu tot ce nu pot să văd cu ochii mei”!
O relaţie nu este numai despre semeni, fiinţe sau suflete. Este despre orice există în acest Univers şi este despre Universul însuşi. Şi asta pentru că ai relaţii cu casa în care locuieşti, cu maşina în care te urci dimineaţa şi cu banii pe care îi ai, sau nu îi ai, cu muzica şi lista poate continua la nesfârşit.
În tolba cu instrumente, care ne-a fost dată la venire, stau şi relaţiile. Oglinzi cu multe feţe. Oglinzi care pot fi modelate. Cum modelate? Simplu... Nu-ţi place ce vezi, ia de schimbă! Îmbracă-te altfel. Nu la rochie sau pantaloni mă refer, nu la cămaşă sau pantofi! La interior...la cum te vezi, cine eşti şi ce ştii despre tine. Relaţiile sunt diferite, sunt variate, uneori sunt excentrice, interpretabile, sunt ameţitor de încâlcite alteori. Uneori nu reuşim în ruptul capului să înţelegem de ce nu merge o relaţie sau alta. Dar în esenţă este foarte simplu. Nu merge, pentru că eu nu merg, sau ceva din mine nu funcţionează, iar eu nu văd, nu sunt conştient. Eu cu mine am o grămadă de treabă în orice relaţie, fie ea cu şefu’, iubitu’, copilu’, mama, natura înconjurătoare, sănătatea sau banii! Îţi place ce vezi, continuă. Nu-ţi place, ia de te opreşte. Uită-te ce nu-ţi place în, sau la relaţia cu pricina şi caută în tine. Respiră şi vezi ce poţi să faci acolo. Aranjează oglinda. Şterge-o de praf! Lustruieşte-o! Curăţă amprentele celor care au trecut pe acolo, curăţă energia celor care se mai oglindesc încă! Habar nu am ce, dar fă ceva! O alegere şi o posibilitate este şi să nu faci nimic, însă asta nu aduce cu sine decât trecerea dintr-o relaţie într-alta, având acelaşi tipar, urmărind acelaşi fir roşu. Poţi chiar să stai doar să te plângi despre calitatea relaţiilor tale, căci şi asta e o posibilitate, dar cel puţin fii conştient de acest lucru şi bucură-te de jelanie! E dreptul tău!
O relaţie este despre legături conştiente sau nu, într-un spaţiu în care, fie că ne convine sau nu să acceptăm, toţi sunt interconectaţi. Este şi despre conexiunea, dar şi despre rupere.
Este un antrenament continuu în jocul numit viaţă. Este instrumentul care ar trebui să-ţi aducă aminte că lucrurile sunt interconectate, că palma pe care ţi-o dai ţie azi, se va regăsi mâine undeva. Că minciuna pe care o ascunzi azi sub preş o să răsară mâine într-o relaţie. Care va deveni pur şi simplu nefuncţională. Sau că acceptarea pe care ţi-o faci cadou azi se va regăsi mâine în altă situaţie, care din senin va funcţiona.
Matematic vorbind, o relaţie este despre doi întotdeauna, în care unul cu siguranţă eşti tu, iar celălalt este alt suflet sau materie, energie sau gând. Ceva ce însă are o proiecţie a ta. O bucăţică din tine.
În culpu, relaţia este despre înţelegere, trăire, libertate, autenticitate, bucurie, despre antrenament. Despre respect şi iubire. În societate, relaţiile sunt fix despre acelaşi lucru. Da’ ştiu, am mai auzit că nu se pot compara cele două planuri. Mie-mi spui? Oare cum ai putea oare să ai relaţii cu colegii de la birou bazate pe aceleaşi principii ca cele pe care le aplici relaţiilor din familie. Sau din cuplu? Doamne Fereşte! Te-nţeleg perfect! Cum oare să aduci respectul, iubirea, liberatea, compasiunea la birou, sau în societate? Ce vrei care cumva să ieşi din tipare? Ferească Dumnezeu! Acolo e alt lucru... alt gen de relaţii! Îmi place împărţirea aceasta a lucrurilor de nu mai pot. Cutii şi cutiuţe, sertare şi sertăraşe. Doar n-o să consider măcar, că totul poate fi o întregă imensă sferă de lumină. Dar cum oare o să relaţionezi cu câinele vagabond de la colţul blocului, ca şi cu copilul tău. Ştiu! Nu se poate... Şi cu natura la fel! Aşa ceva...nu (ne) mai este permis. Că doar nu degeaba s-a inventat o ierarhie a lucrurilor şi multele reguli care trebuie respectate. Şi deşi nu (ne) mai este permis de foarte mult timp, eu cred că permisiunea ne-o dăm chiar noi, dar asta e o altă discuţie!
Ia instrumentul ăsta numit relaţie şi foloseşte-l cumva. Cum simţi tu, cum vrei. Eu îl folosesc ca pe o ţeapă. Da, ţeapă... Aceea din poveşti, pe care Făt – Frumos o înfigea în pământ sub bărbie, să-i cadă capul în ea atunci când aţipea. Şi o folosesc să mă ţină trează pentru atunci când mă uit în oricare „oglindă”. În ochii fiecărui om cu care relaţionez. E păcat, dacă tot pierd vremea să mă uit, să văd doar forme şi culori. E mai interesant să văd esenţa, pe lângă forme şi culori. Iar sentimentul este ameţitor atunci când descoperi că relaţia cu mama ta se schimbă după zeci de ani, doar pentru că tu, după ce te-ai uitat în oglinda – relaţie, şi ai văzut că problema care era în ea are cheia de rezolvare chiar în tine! E uimitor şi magic, pur şi simplu, să vezi cum o relaţie se poate transforma sub ochii tăi, ca plastilina în mâinile unui copil, după ce tu ai adus ceva acolo, ai transformat ceva în tine!
Şi mai cred că relaţiile ne-au fost date să nu uităm că toţi ne tragem seva din aceeaşi sursă, că toţi venim cumva din acelaşi miez al lucrurilor, cu treburi diferite, dar din acelaşi loc! Şi că între noi sunt legături nevăzute, neştiute, nepercepute, conectate prin suflet la aceeaşi energie creatoare, întreţinătoare şi dătătoare de viaţă! Iar noi uităm cumva prea repede de aceste legături. Despre asta cred că sunt relaţiile.
Roxana Alexe
Sursa imagine: http://lestoilesdaz.deviantart.com/art/Together-54304675