Capcana auto-cunoaşterii
Autor: AstroCafe.ro - marti, 27 septembrie 2016, 9170 vizualizari
Imaginează-ţi că studiezi pentru un test şi numaidecât înţelegi cu adevărat subiectul, şi ai memorat tot ce este necesar pentru a promova testul… cumperi o altă carte să studiezi şi înţelegi acelaşi lucru pe caredeja l-ai înţeles. Desigur, poate ca ajută să aduci o perspectivă uşor diferită ca să te ajute cu testul tău. Minunat!
Însă apoi iei o altă carte, aproximativ despre acelaşi subiect. Şi încă una. Şi încă 2. Şi încă 12. Şi continui să înghiţi conţinutul pe care deja “l-ai primit” şi, de fapt, niciodată nu te ridici şi nu treci testulăla blestemat.
Însă apoi iei o altă carte, aproximativ despre acelaşi subiect. Şi încă una. Şi încă 2. Şi încă 12. Şi continui să înghiţi conţinutul pe care deja “l-ai primit” şi, de fapt, niciodată nu te ridici şi nu treci testulăla blestemat.
Văd acest lucru foarte des în mulţimea spirituală şi în auto-dezvoltare, şi am fost vinovată de acelaşi lucru. Avem tendinţa să uităm că perspectivele, cărţile şi cuvintele pot fi indicii pentru adevăruriimportante, însă adevăratul test – progresul real şi “terenul de antrenament” - are loc în viaţă reală. În călătoria TA. Nu pe hârtie, nu pe un ecran, nici măcar în capul tău, ci chiar în momentul în care te afli,aşteptând să fie trăit, simţit şi explorat.
La fel, putem deveni dependenţi de privitul ecranului telefonului pentru a evita pur şi simplu să fim cu noi înşine, şi putem, de asemenea, să devenim dependenţi de a ne bagă nasurile în cercetări şi cărţi de auto-cunoaştere – pentru că a renunţă la constanta “intelectualizare” a modului nostru de viaţă ne poate aduce faţă în faţă cu frica noastră de incertitudine şi necunoscut.
Într-un fel, a te prinde în cercetarea teoriei şi a conceptelor este un fel de a citi o grămadă de ghiduri de strategie pentru jocuri video, dar, de fapt, nu joci niciodată!
“Chiar dacă crezi că ştii “Adevărul”, trebuie să renunţi la acest lucru pentru a-l experimenta.” – Necunoscut
Dependenţa de proces
Există o altă capcană, la fel de înşelătoare, dar cu mult mai subtilă, în care putem cădea, de asemenea: dependenţa de a te pune în mod continuu în toate aceste procese complexe pentru “a-ţi limpezi emoţiile” sau“de a-ţi reteza convingerile negative”. Desigur, nu e nimic în neregulă în a lucra cu tine; dimpotrivă. Însă ego-ul este un lucru mic meschin, şi pur şi simplu ar putea dori să rămână responsabil de a te menţineblocat în aceste procese la nesfârşit, făcându-te să percepi creşterea că pe o misiune total-consumatoare, serioasă şi dificilă, care te va face să uiţi să te bucuri de viaţă în sine, sau chiar să fii prezentalături de cei dragi. (Altfel spus, cele mai importante lucruri din viaţă pe care oamenii le regretă pe patul de moarte că nu le-au făcut mai des).
“Bucură-te de lucrurile mărunte în viaţă, pentru că într-o zi te vei uita înapoi şi vei realiza că erau lucruri importante.”– Kurt Vonnegut
Atunci când eşti angajat în propria ta viaţă şi începi să trăieşti, în loc să conceptualizezi la nesfârşit despre modurile de viaţă, ego-ul nu are prea multe de spus şi poate, în sfârşit, să ia un loc în spate.Inima şi sufletul tău ajung în cele din urmă să conducă. Mintea ta devine un instrument în loc de un dictator, iar tu poţi în sfârşit să-ţi urmezi adevărata ta chemare dintr-un spaţiu centrat, de încredere şipaşnic. Nu vreau să spun că ego-ul este un lucru rău; este doar modul nostru de a evita orice ne sperie legat de renunţarea la controlul mental şi scufundarea în momentul în care suntem.
Adeseori subestimăm puterea de a renunţa pur şi simplu la a nu mai “încerca” nimic şi a te relaxa pur şi simplu. De a ne da nouă înşine o pauză, să facem câteva respiraţii profunde prezente şi să ascultăm păsărilecum cânta. Aceast lucru nu trebuie făcut întotdeauna cu lumânări, cristale, ghiduri pas cu pas sau cu o sesiune de 200$ cu un antrenor. Toate acestea pot fi de mare ajutor şi te împing în direcţia corectă, dar, înorice caz, această direcţie trebuie să fie în legătură cu propria ta libertate de a-ţi trăi viaţă complet şi întreg.
“Dacă aştepţi până eşti cu adevărat sigur, nu vei renunţa niciodată la roţile ajutătoare.” – Cynthia Lewis
A şti cum (şi când) să-ţi opreşti mintea şi să te bucuri pur şi simplu de viaţă, reprezintă cel mai important dar pe care ţi-l poţi dărui ţie şi celorlalţi. Te face să te simţi nu doar mai uşor, ci să şi luminezi înjurul tău. Îi ajută pe ceilalţi să păşească în aceeaşi vibraţie. Şi punând această înţelegere în practică, ai putea observă cum problemele tale se dizolvă mult mai rapid decât atunci când încerci să le eliberezi necontenit cu procese complexe, fără a-ţi lua vreodată momente în care pur şi simplu să fii.
Elina ST-ONGE
Sursa: www.collective-evolution.com
Imagine: http://1.bp.blogspot.com/