Vindecarea începe cu o întrebare și continuă cu acceptare

Dacă îți dorești ieșirea dintr-o situație care se tot repetă în viața ta, nu este necesar să „lupți”, ci poți începe cu întrebarea: „ce am eu de învățat din această situație?” Atunci când te concentrezi pe lecție, te luminezi și dacă vei înțelege lecția, te vei simți eliberat și liber să păsești spre noi orizonturi. 

Vindecarea începe cu o întrebare. Iar întrebarea nu e „de ce mie?” – pentru că prin această întrebare putem ușor să cădem în frustrare și să avem impresia că nu suntem iubiți, că ne merităm soarta, că viața este crudă, iar noi suntem niște victime. Vindecarea începe cu „ce am eu de învățat din această situație” sau „care e lecția din spate?” Iar dacă vei fi dispus să te asculți, vei cunoaște, vei vedea, simți care este lecția și vei avea un moment de „aha!” De acolo începe totul.

Dacă vindecarea începe cu o întrebare, atunci sigur continuă cu acceptare. E necesar să accepți care e rolul acestui moment în viața ta, unde ai greșit, unde ai excelat. Practic, atunci când vrei să stai față în față cu tine și să crești din această interacțiune, este nevoie să fii foarte sincer. Nu poți vindeca lucrurile pe care nu le accepți. Atenție! A accepta nu înseamnă a fi de acord. Să accept înseamnă: accept că am ceva de observat sau înțeles, însă nu cu mintea... de observat și înțeles cu inima, ceea ce este foarte diferit. Acest pas este destul de greu, deoarece ne atinge imaginea de sine, ne arată toate vulnerabilitățile, ne expune. Da... e o parte din proces. 

Amintește-ți când se întâmplă toate astea că nu o faci pentru ceilalți, ci mereu și mereu pentru tine. Tu ești expertul din viața ta, iar dacă ție îți este bine, le va fi cu siguranță și altora. Accept în inima mea că am ceva de înțeles din situația mea pentru a o putea schimba. Iubirea este adevăratul vindecător. Iubirea vindecă, însă nu știm întotdeauna cum să intrăm în contact cu ea. Cu ACCEPTARE, așa se face. 

Scoate de sub preș ce nu vrei să vezi. Exact ce ții sub preș te împiedică să progresezi. Nu fugi de tine, de emoțiile tale. Nu încerca să fugi de ceea ce gândești, pentru că rămâne doar o încercare. E nevoie de curaj să te oprești, să îți asumi responsabilitatea pentru viața ta și să spui „hai, să vedem ce e aici și ce putem face!” 

Dacă vrei să ajungi la vindecare și totuși rămâi în vechile tale tipare de gândire, în vechile obiceiuri, nimic nu se va schimba. Este nevoie să gândești superior felului în care te simți și să faci o schimbare profundă legată de perspectiva din care privești lucrurile.

Succes!

Autor: Razvan Danc