Lupta pentru OM sau Lupta cu OMUL?

Autor: Cornel Svârlefus - sambata, 23 octombrie 2021, 9557 vizualizari

Iarăși un octombrie greu. Ca și acum 6 ani. În 30 octombrie 2015 România cunoștea, la vremea aceea, cea mai mare dramă de la Revoluție. Un eveniment crunt lovește în suflet tot ceea simte și gândește românește. Ba chiar trece dincolo de granițe și generează consternare peste hotare.COLECTIV, aproape de Halloween… ca acum. Cum scriam la vremea respectivă, dacă nu ne învățăm lecția suntem condamnați s-o repetăm.

Și iată… 6 ani mai târziu, în octombrie 2021, povestea se repetă după ce am avut multe semne că facem iarăși greșit ceva.

Sistemul medical românesc este încercat ca în vreme de război. În ultimul an au avut loc multe incendii în spitale, cele mai grave fiind în Piatra Neamț, București și ultimul în Constanța. Cu multe victime.  Ca un semn de rău augur, acest ultim eveniment tragic a avut loc pe 1 octombrie! În aceeași zi, președintele constată că statul român a eșuat în a-i apăra pe cetățenii săi. Acest lucru îl constataseră cetățenii demult, chiar înainte de Colectiv. Cu atât mai mult, președintele anterior ne “spunea” că ăsta e un stat mafiot. Doi șefi de stat care vorbesc despre statele pe care le conduc. Practic, după ani de mandate, doar constată.

Astăzi, în aceste zile, tot o temă de colectiv avem. Fractalul se repetă. Foarte mulți dintre români, prea mulți români se află într-o situație psihică și fizică de la îngrijorătoare la critică.

Aproape fiecare dintre noi simte că este pe cont propriu. Pentru că ceea ce știam deja a fost ancorat într-o rostire, de cel mai sus dintre noi, social vorbind. Nimic mai grav.

Din Colectiv n-am învățat nimic. Pentru că ne uităm mereu în exterior căutând un vinovat. Odată găsit vinovatul pare că problema s-a rezolvat. Nimic mai fals. Problema e tot acolo. Va apărea din nou sub o altă manifestare. Dovada este sub ochii noștri.

În această perioadă se fac și se desfac guverne. Complicat și de neînțeles de ce, fix când aveam nevoie de coeziune mai mare, avem lupte de orgolii cu rezultat în victime colaterale în număr îngrijorător. Și nu doar sanitar, ci și economic și social. La fel ca atunci, astăzi mai multe țări sar în ajutorul României pentru a sprijini la gestionarea unei situații de dezastru. Și asta se repetă!

În urma evenimentelor și din 2015 și din 2021 cade câte un guvern. Deci, iar repetăm ceva.

Avem noi, românii, o vorbă: “Românul e descurcăreț. Românul se descurcă tot timpul.” Cuvinte care spun un mare adevăr subtil despre noi. Și nu e de laudă. Ajungem să ne descurcăm pentru că ne încurcăm, adesea. Exact din acest spațiu de energie: încurcat-descurcat. Pare că iar ne-am încurcat. 

Cuvintele noastre sunt energia noastră

“Vrem spitale, nu catedrale” strigau cu toată energia mulțimi de oameni în public nu cu mult timp în urmă. Ce se întâmplă acum? Mărim capacitatea spitalelor. De ce? Pentru că asta am cerut. Cuvintele creează realitatea. Cuvintele rostite de “liderii” noștri dar și asumate de unii dintre noi, scriu în egregor, în conștiința colectivă, programe care dau rezultate ca cele pe care le avem. Și care nu ne plac, de multe ori.

Cuvintele lor nu aduc siguranță. Cuvintele și acțiunile lor aduc astăzi în oameni spațiul perfect pentru o sănătate în pericol. Atât psihică cât și fizică. Vectorii de comunicare de azi urlă și ceartă și amenință și batjocoresc pe toți cei care nu se încadrează în standardele lor asumate sau livrate. Mesajele contradictorii, discrepanța dintre acțiuni și realitate, cuvintele care exprimă altceva decât faptele sunt menite să ne ia fix puterea de care avem nevoie pentru a lupta împotriva adversarului comun. Ne-ar prinde bine mai multă seriozitate și sobrietate!

Frica, aliatul adversarului

Instaurarea fricii, pericolului nevăzut și iminent, bastonul sancțiunii, amenințarea, minciuna și șantajul nu vor produce sănătate și nici bine comun. Ci opusul. Rezultatele le avem în față. Nu le voi descrie, le știți și le simțiți deja. Emoțiile bazate pe frică vor șubrezi rezistența și sănătatea. De altfel, frica este cea mai puternică formă de control. Rămâneți curajoși și optimiști!

Mai multă energie pentru a avea energie

Cu siguranță, ați observat de ceva timp, fiecare dintre voi în mod diferit, că simțiți oboseală mai des, că parcă noaptea somnul nu mai e același și căutați resurse noi pentru activitățile curente. Este de la alerta interioară.

Prețul la energie electrică crește accelerat, de ceva vreme.   Explicațiile sunt incomplete și neverosimile, adesea. Banii cu care plătim sunt energia noastră depusă în urma unei activități. Tot cu bani plătim și hrana și cele necesare vieții de zi cu zi. Așadar, mai multă energie pentru energie. Pentru că totul este energie, de fapt.

30 + 70 sau 30 vs 70

Simple cifre sau procente? La alegerile trecute au votat aproximativ 30% dintre alegători. 70% au comunicat tăcut ce reprezintă acel moment pentru ei. Pentru că și tăcerea e un răspuns. Aproximativ 30% au ales sau au decis să se vaccineze și 70% au ales sau au decis să nu se vaccineze. Și acesta este tot un răspuns tăcut. Ambele situații descriu încrederea în stat, politică, administrație, cuvânt, onoare și experiență celor care cer. Vot = încredere!

30+70=100, adică un întreg. 30 separat de 70 reprezintă o ruptură. Hai să adunăm din nou, să facem un întreg!

Inteligență versus forță

Avem de a face cu un adversar tăcut, subversiv, parșiv, nevăzut care are abilitatea de a se adapta rapid și de a ataca din nou având că rezultat pagube consistente. Se comportă ca un agresor inteligent. Parcă ar avea spioni printre noi.

În răspuns, tactica aleasă dă rezultate parțiale iar strategia de răspuns este bazată pe forță. Măsuri în forță, comunicare în forță, restricții în forță, totul bazat pe forță.

Orice voce care propune o abordare diferită este considerată inadecvată și este ridiculizată sau dezavuată. Orice idee nouă este respinsă fără explicații. La masa generalilor nu e loc de abordări noi. Poate e cazul să răspundem inteligenței tot cu inteligență. 

Concluzii și considerații personale…

 …la aproape doi ani de la începutul oficial al acestui experiment planetar.

Îi spun experiment pentru că, indiferent dacă a fost înțiat voit, eroare de laborator sau voință divină, tot un experiment este. Trecem prin el și învățăm și aflăm lucruri noi despre natură, relații, politică, educație, sănătate, afaceri, economie, societate, comportament, psihologie și încă multe altele. 

Dacă experimentul este intenționat atunci vom vedea în toți anii ce urmează o mulțime de măsuri și situații noi create pentru a-L scoate pe Dumnezeu din viață noastră. O parte din creație se vrea mai sus de Creator. Sunt convins că are și soluția la toată situația aceasta nefirească. Dar că o va livra doar când planul i-a ieșit. Și o va da cu un preț.

Dacă este doar o scăpare neintenționată dintr-un laborator, atunci joaca de-a Dumnezeu este periculoasă prin aroganța și mândria de te vedea mai sus de Cel de Sus. Prețul îl plătesc oamenii simpli care vor să trăiască normal.

Dacă e voință Divină, atunci suntem grav avertizați legat de felul în care am ajuns să trăim și să prețuim ceea ce avem dăruit de Sus: Viață, Libertate, Corp, Minte, Suflet, Natură, Terra și tot ce înseamnă ea pentru noi.

Și pentru asta trebuie să ne revizuim radical comportamentul de oameni aici unde ne aflăm. Deocamdată, trăim pe Pământ, nu pe Marte. 

Ce știm, este că începutul acestui eveniment planetar în desfășurare a fost plin de bâlbe și mesaje contradictorii, confuzante și aiuritoare. De la organisme internaționale până la autorități naționale și locale. Știm că spitalele nu fac față. Nu făceau nici înainte față dar asta nu mai spune nimeni. Știm că vin valuri și urmează relaxări. Știm că nimic nu e suficient din tot ce este, facem și suntem.

Știm că din cauza acestui eveniment prețurile cresc la tot și orice și pot crește oricât. Știm că nici o altă terapie nu este agreată în afară de așa zisul protocol standard (mai multe, de fapt). Știm că soluția salvatoare a venit în mai puțin de opt luni, deși multe păreri avizate spuneau că mai devreme de un an și jumătate-doi nu putem avea așa ceva. Știm că soluția salvatoare mai dă și rateuri. Că nimic nu e 100% sigur. Știm că de câte ori lucrurile scapă de sub control, cineva e de vină, numai cine gestionează nu. De obicei, oamenii sunt de vină. Știm că orice măsură s-ar aplica întregii populații, unora nu li se aplică pentru că au treburi importante de făcut, cum ar fi congrese, să zicem.

Știm că toate nivelurile de măsuri hotărâte de o autoritate au fost anulate de hotărârile aceleiași autorități și apoi rehotarâte.  Știm că drepturi și libertăți sunt limitate și/sau restricționate în disprețul legii. Știm că 99% din presa de știri are 99% din timp alocat unui singur subiect. Știm că și mediile sociale au filtre care îngustează canalele care se poziționează diferit. Mai știm că cine are o altă părere este considerat opozant din start chiar dacă părerea nu e contrară. Știm că oricine este suspect din principiu. Și mai sunt atât de multe pe care le știm deja și încă multe altele pe care le vom afla.

Ce nu știm încă este cui folosește toată această desfășurare de forțe. Nu știm de ce s-au tipărit îngrijorător de mulți bani în lume. Nu știm pentru ce ne împrumutăm atât de mult și atât de scump noi, ca țară. Nu știm de ce se impune cu forța o singură soluție salvatoare. Nu știm de ce soluțiile salvatoare ale altora nu sunt la fel de salvatoare ca cele impuse, ale unora. Nu știm cum se mișcă agresorul nici acum cu exactitate și care este cea mai bună modalitate de interceptare. Nu știm de ce nu funcționează nici o măsură, de fapt. Nu știm când începe și se termină nimic, cu atât mai mult evenimentul în desfășurare.

Nu știm de ce, când apare soluția salvatoare, agresorul știe cum să treacă de ea. Nu știm cine e organizatorul evenimentului și nici cine sunt gazdele, doar că se ține și unde. Nu știm de ce ne aflăm la eveniment, încă. Și sunt multe alte necunoscute.

Cu siguranță, viitorul ne va oferi răspunsuri la unele dintre aceste necunoscute. La altele, nu.

Sentimentul pe care îl încercăm deja mulți dintre noi este de distopie totală. Normalul e nefiresc. Firescul e anormal. Dreptul nu mai e drept ci o permisiune, sănătatea se impune cu forța și libertatea este o relaxare. Dreptul la sănătate dispare în fața sănătății impuse. Medicina nu mai este despre sănătate, medicina este despre boală. Nu mai avem dreptul la sănătate pentru că trebuie să rezolvăm o problemă de sănătate. Dacă vrei sănătate, te duci și plătești, nu contează că tu ai plătit în avans sănătatea deja.   Relațiile sunt anormale, socializarea este condamnată, liberul arbitru este considerat primitivism, libera circulație este considerată periculoasă, oricine poate deveni oricând culpabil pentru orice gest firesc care astăzi nu mai e firesc. Totul e pe dos, cât și invers.

Și asta după o perioada de mulți în ani în care viața noastră în această parte de lume a cunoscut multe lucruri bune, foarte bune și excelente. Iar tehnologia, azi la un nivel foarte ridicat, părea că ne-a făcut viațamai ușoară. Și da, cu un clic poți face operațiuni absolut de neimaginat în urmă cu doar 10 ani, nu mai vorbim de secolul trecut. Ei bine, toată această viață acum este în pericol. Viața noastră e la un clic distanță. Pentru că simplitatea unui clic ne-a făcut să credem că totul e ușor și la îndemână. Acum aflăm că, de fapt, dincolo de tehnologie, biologia este încă în drepturi. Biologia în întreaga ei manifestare. De la microparticulă până la complexul OM. Omul în complexitatea lui este încă o mare necunoscută. Omul este un sistem atât de sofisticat, cu procese perfecte în interiorul sau, cu emoții și cogniție, care descoperă și inventează și explorează în manière care nu sunt trecute în nici un manual. OMUL scrie manualul sau de funcționare și încă nu a terminat. Pentru că pe măsură ce explorează, se descoperă pe sine. Interior și exterior, el funcționează într-o echilibru perfect. Iar pentru a crea așa ceva îți trebuie energia și puterea lui Dumnezeu.

Această parte a creație, OMUL, este ținta acestui eveniment. Și tot ce înseamnă el ca resursă, energie și potențial. În colțul nostru de univers se duce o lupta aprigă. E o luptă veche. De la începutul creației.

Suntem sub asediu. Să ne apărăm bine. Să ne pregătim pentru contraatac. Contăm pe aliatul nostru cel mai puternic, Tatăl!

Lupta pentru OM? Sau Lupta cu OMUL?

Alegeți!

Cornel Svârlefus

 

Sursa foto: Afrologik.com



Copyright
Toate materialele conţinute de acest website - http://www.astrocafe.ro - sunt proprietatea acestuia si sunt protejate de Legea nr. 8/1996 pentru protecţia drepturilor de autor şi a legilor cu privire la mărci şi proprietate intelectuală. Detalii...

Astro Shop

Cele mai noi articole