2020 Epic, la final. Fie primit!

Autor: Nicoleta Svârlefus - joi, 31 decembrie 2020, 4354 vizualizari

2020 Epic. Transformare pe pâine. 

Probabil că niciodată, la vreun sfârșit de an, nu s-a scris mai mult despre anul respectiv. Da, a fost greu. Da, a fost obositor. Neașteptat, paradoxal, ciudat… completați voi. Cu siguranță etichetele astea sunt justificate.

Disconfortul ne-a însoțit pe tot parcursul anului. Nu ne place când suntem scoși de pe linie, când nu mai avem rețete, când suntem nevoiți să acceptăm necunoscutul și să fim prezenți în viață noastră. 2020 ne-a antrenat în prezența, luându-ne toate cârjele pe care le foloseam, toate ancorele, ne-a oferit tot felul de ocazii pentru a integra momentul ACUM și a sta în el ca și când e tot ce avem. 

2020 ne-a adus măștile de protecție dar, în spatele lor, am învățat să scăpăm de altfel de măști, una câte una. Mulți au renunțat la a mai fi ce nu sunt, la a se mai preface, la a mai defila prin lume cu o imagine care nu le ținea deloc de cald în suflet. Era efortul prea mare, pe lângă cel de adaptare la niște vremuri și așa dificile. În plus, contextul social nu a mai permis viața trăită din poleială și ambalaj, așa că transformarea, schimbarea priorităților și a valorilor a fost inevitabilă.

2020 a fost despre separare și distanțare. De fapt, a fost despre apropiere autentică, despre ascultare, conectare, apartenența, sprijin, compasiune. Despre împreună. Am învățat să ne ținem de mâna. Și de inimi. Am fost acolo, în spațiul de dincolo de zgomot, unde sufletele se aud, își vorbesc, se simt împreună. Am ascultat, am comunicat, am ținut aproape unii de alții… din altă parte a ființei noastre. Mulți am simțit și am înțeles ce înseamnă să fii aproape de cineva cu adevărat, să asculți, să acorzi spațiu, să înțelegi, să fii acolo cu iubire.

2020 a fost despre frustrare. De fapt, a fost despre transformare. Iar transformarea are deseori ca punct de plecare experiențe care pun punct unor obiceiuri. Când cunoscutul devine necunoscut, când așa-zisa siguranță devine imprevizibil, când tot ce știam despre noi și despre lume nu mai e valabil, ei bine, e posibil să ne opunem, să reacționăm și în consecință să ne simțim lipsiți de putere. Frustrarea este neacceptare, judecată, rezistență. Dar toate aceste reacții interioare pot fi sublimate în înțelegere și apoi în grație. Acceptarea e grație. Lipsa de înverșunare și de judecată la adresa momentului prezent este înțelepciune. Iar cei care au curs cu energia acestui an, au observat și au făcut alegeri în funcție de ceea a funcționat în momentul prezent pentru ei, au trăit multe momente de grație. 2020 a fost un spațiu de înțelegere profundă, de cunoaștere și autocunoaștere, de salt în conștiință. Depinde cum l-a folosit fiecare.

2020 a fost despre limite și lipsire de libertate. De fapt, a fost despre conștientizarea limitelor și despre darul unei altfel de libertăți, cea a spiritului. Când omul nu se mai poate mișca fizic unde dorește, se poate zbate, sau poate începe să se miște mai mult în interiorul lui, poate descoperi o liniște altfel, un spațiu infinit de posibilități, poate experimenta expansiunea conștiinței. În lipsa distragerilor, se poate reîntâlni cu sufletul său, acasă.

2020 a fost despre pierderi. De fapt, a fost despre consecințe. A fost un an al completării, al echilibrării energiilor, al închiderii unor cicluri. A fost punctul de la finalul unei etape lungi. Cumva, tot ce am trăit și văzut în 2020 nu a fost creat în 2020, ci cu mult timp înainte, de către fiecare dintre noi. 2020 doar ne-a așezat în față tabloul mai larg al alegerilor noastre trecute și repetate. Acum am văzut filmul, rezultatele, am trăit ce am creat deja. 2020 a fost filmul despre modul în care ne-am raportat la viață, la cei din jur, la tot ce este, până acum. A fost un catalizator al schimbării… schimbare pe care abia din 2021 începem să o vedem.

2020 a fost despre boală. De fapt, a fost despre învățare. Despre o atenție mai mare acordată propriului corp și limbajului său. Oamenii au fost mai atenți la ce simt, ce se întâmplă cu ei, cu corpul lor. Mulți au început să se intereseze mai mult de metode prin care să-și îmbunătățească starea fizică, au ales să învețe despre legătura dintre emoții și corp (sănătate), s-au privit poate pentru prima dată că ființe complete (corp- minte- suflet).

2020 a fost despre frică. De fapt, a fost despre curaj. Despre curajul de a merge înainte chiar și atunci când ne e frică, de a renunța la dramă și a ne deschide spre alte posibilități. Despre curajul de a fi cine suntem și a ne accepta cu tot cu emoțiile noastre. Despre curajul de a face alegeri care să funcționeze cu adevărat pentru noi. Despre curajul de a săpa după adevăr, de a (ne) pune întrebări inconfortabile, de a face schimbări, astfel incât să avem un cuvânt de spus în viața noastră.

A fost despre vulnerabilitate. Frica și alte emoții care au ieșit la suprafață au fost învățătorii noștri. Ne-au ghidat către miezul ființei noastre și ne-au ajutat să descoperim ce avem de vindecat, ce am acoperit până acum, ce nu am lăsat să fie din cine suntem. Unii au aflat abia acum că pot fi sensibili, fragili. Alții au fost suprinși de propriile emoții și manifestări, dar întâlnirea cu toate acestea a însemnat începutul (sau desăvârșirea) unui proces de vindecare inestimabil.

2020 a fost despre nepăsare, neîncredere și confuzie. De fapt, a fost despre autonomie, putere interioară și cunoaștere. Învățați să aștepte răspunsuri, soluții, proceduri despre trăit viața și definiții din afară, mulți oameni au fost confuzi și s-au simțit nedreptățiți, neputincioși, mici și neinsemnati. Dar chiar și experiența confuziei, a haosului, are rostul ei și ajută la schimbarea întrebărilor și a locului în care căutăm răspunsuri. În 2020, am înțeles destul de clar unde e nevoie să construim încrederea, pe ce ne putem baza (și chiar pe cine), unde este sursa puterii noastre. Am înțeles că e despre noi, de noi depinde echilibrul nostru, respectiv de crezurile, convingerile, munca cu noi permanentă, alegerile noastre, energia noastră.

Așa am simțit eu anul 2020. Știind că va fi un an neobișnuit, puternic și provocator (de aceea l-am și numit EPIC), am  ales să fiu spațiu de creștere, pentru mine și pentru alte suflete care m-au însoțit în toate programele de antrenament și toate evenimentele, cursurile sau sesiunile individuale, sau m-au urmărit pe site-ul Astrocafe.ro și pe alte platforme unde am fost prezentă. Ne-am antrenat, am creat, ne-am sprijinit, inspirat, împuternicit. Ne-am ținut de mâna. Și asta a făcut să fie mai ușor . Iar când nu a fost ușor, a fost oricum valoros. Sunt recunoscătoare cu tot sufletul și le mulțumesc tuturor celor care au fost alături de mine și de Astrocafe.ro, celor  care au acordat atenție, respect și iubire muncii mele, și celor care, uneori fără să știe, au fost surse de inspirație și putere în multe momente în care am avut nevoie.

E ultima zi din 2020. Am ajuns până aici. Și, indiferent cum a fost și nu a fost, să primim totul și să fim conștienți de darurile cu care mergem mai departe. Să ne împăcăm cu toți și toate, să fim blânzi cu noi acum și mereu. Și să ne fim aproape în suflet. Mergem mai departe, de mâna. Și ne vedem pe 17 ianuarie, la revelionul magicienilor. Adică aici: https://www.astrocafe.ro/evenimente/creeaza-ti-anul-2021-eveniment-anual-cu-nicoleta-svarlefus-17-ianuarie-2021

La mulți ani, cu inima sus!

 

 



Copyright
Toate materialele conţinute de acest website - http://www.astrocafe.ro - sunt proprietatea acestuia si sunt protejate de Legea nr. 8/1996 pentru protecţia drepturilor de autor şi a legilor cu privire la mărci şi proprietate intelectuală. Detalii...

Astro Shop

Cele mai noi articole