Povestea lunii august: Să ai încredere în ceea ce știi deja!
La fel cum există dimineți în care sufletul știe înaintea minții, luna august are ceva ce nu poate fi grăbit niciodată Lumina lui nu mai este lumina fragilă a începutului. Este o lumină care s-a copt. O lumină care nu mai cere voie să existe. Poate că și în noi se întâmplă același lucru.
De câteva luni ne întâlnim, rând pe rând, cu părțile care ne locuiesc. Le ascultăm. Le facem loc. Le aducem înapoi aproape de inimă. Și, fără să ne dăm seama, ceva se schimbă. Și acest lucru nu se întâmplă pentru că devenim altcineva, ci doar pentru că încetăm să ne mai părăsim.
Iar luna aceasta vom vorbi despre partea din tine, din mine, pe care o întâlnim din ce în ce mai rar, pentru că, de cele mai multe ori, zgomotul lumii vorbește mai tare decât ea.
Este partea care conduce din inimă, care nu ridică vocea, nu se grăbește și poate cel mai important nu se luptă să demonstreze nimic. Are liniștea oamenilor care au încetat să-și mai negocieze sufletul.
Poate ai cunoscut-o cândva. Într-o zi în care ai spus un „nu” și ai simțit pace. Într-o alegere pe care toți au contestat-o, dar pe care corpul tău a recunoscut-o imediat ca fiind adevărată. În clipa în care ai ales iubirea de sine în locul aprobării.
Sau poate doar ai auzit-o pentru o secundă, înainte ca frica să vorbească din nou. La un moment dat, mulți dintre noi am învățat că e mai sigur să ne conducem viața din așteptările celorlalți, din ce trebuie,din ce se cade, din ce nu deranjează.
Am devenit pricepuți în a citi nevoile tuturor și am uitat, încet, să o ascultăm pe a noastră. Și totuși, în fiecare dintre noi există un loc care nu poate fi educat să se trădeze la nesfârșit.
Un loc care știe.
Știe când iubirea s-a terminat.
Știe când un drum nu ne mai aparține.
Știe când un vis bate la ușă.
Știe când este timpul.
Este partea care conduce din inimă. Este partea care are cea mai puternică voce din tine. Este cea mai adevărată. Ea nu conduce prin control, prin frică, prin perfecțiune. Conduce prin prezență. Și poate tocmai de aceea o auzim atât de greu. Pentru că inima nu strigă niciodată. Ea doar așteaptă să se facă liniște.
Poate că luna august nu te invită să fii mai curajos, ci poate te invită la ceva și mai greu: să ai încredere în ceea ce știi deja! Să încetezi să mai ceri lumii permisiunea pentru adevărul pe care sufletul tău îl cunoaște de mult.
Dacă aceste rânduri au atins ceva în tine, lasă-le să rămână. Uneori, partea care conduce din inimă nu are nevoie de răspunsuri. Are nevoie doar de acea parte din noi care să ne spună, în sfârșit: „Te aud. De acum înainte, mergem împreună.”
Roxana Alexe