Nu aștepta ca ceilalți să te aleagă ca pe o marfă din raft

Așa mi-a spus profesoara mea de fizică din liceu, după ce participasem la un concurs de frumusețe și fusesem dezamagită că nu am câștigat.

De fapt, dacă stau să mă gândesc, eram atât de tristă, nu pentru că nu am câștigat, ci pentru că mă simțisem atât de inadecvată, de stingheră în propriul corp, de rușinată că m-am expus. Și m-am certat că am participat, dar asta e altă poveste.

Profesoara de fizică m-a întrebat cum mă simt. Am fost nu surprinsă, ci șocată că cineva e interesat să știe cum mă simt. Atât de neașteptată a fost întrebarea asta, încât nici nu știu ce am răspuns printre dinți, mai mult ca pentru mine.

Și mi-a spus: “Nicoleta dragă, în viață să nu te bazezi niciodată doar pe frumusețea exterioară. Să te clădești în interior, să poți să-ți iei singură ce vrei, în loc să aștepți ca alții să îți dea locul potrivit sau să te aleagă. Dacă te vei baza doar pe aspectul exterior, oamenii te vor alege, probabil. Dar doar pentru locuri și acțiuni care au nevoie de asta și atât. Trebuie să te hotărăști dacă doar asta vrei. Sau poate vrei să te folosești și de frumusețea interioară pe care eu o văd în tine.”

Wow! Pe moment, nu am înțeles prea bine ce vrea să spună. Aveam vreo 15 ani. Eram prea mișcată că cineva vorbește cu mine despre mine și mă sfătuiește în felul acesta. Era deja mai valoros decât dacă aș fi câștigat locul 1. Ea mă vedea.

Cert este că mi-au rămas cuvintele ei în suflet. Și emoția cu care am primit tot acel moment. Și undeva, într-un loc din ființa mea, am hotărât că nu voi fi doar o coajă. O căruță frumoasă dar goală, vorba pildei. Ci mă voi educa și mă voi construi astfel încât să sun a plin.

Așa se face că la un moment dat, trecuseră deja câțiva ani buni de la experiența aceea, am început să-mi pun întrebări despre mine, despre Univers, cu stelele lui cu tot.

Am început o călătorie și un proces de învățare despre care simțeam că începe să-mi construiască grădina interioară aflată în paragină până atunci. Încă nu știam că această călătorie va fi pentru totdeauna, dar îmi plăcea ce descopăr și cum încep să mă văd altfel: ca și cum și eu am valoare, însemn ceva, am ce oferi și pot să fac ce îmi doresc.

Așa, la un moment dat, la 18 ani distanță de experiența cu profesoara de fizică, a luat naștere cursul: Trăiește viața pentru care ai fost creat

Mi-am dorit să ajut alți oameni să aibă încredere în ei. Să trăiască cu putere și autenticitate, să se vindece, să-și găsească locul în lume și să aibă un cuvânt de spus în propriile vieți.