Celulele şi misterul vieţii

Înţelepciunea corpului nostru este un punct bun de pornire în ce priveşte dimensiunile ascunse ale vieţii, deoarece, chiar dacă acestea sun invizibile, înţelepciunea corpului este extrem de reală, deci, un fapt pe care cercetătorii din medicină au început să-l accepte încă din anii 1980. Oamenii de ştiinţă au descoperit porţile spre dimensiunile ascunse, la care nu am gândit până acum. Celule au gândit în locul nostru timp de mii de ani. De fapt înţelepciunea lor este mai veche decât înţelepciunea cortexului, deci, poate fi cel mai bun model pentru singurul lucru mai vechi decât ele, cosmosul.

Oriunde privim simţim ceea ce doreşte să înfăptuiască înţelepciunea cosmică, este acelaşi lucru pe care şi noi dorim să-l împlinim, adică: să mă dezvolt şi să creez, dar principala diferenţă este că întotdeauna corpul meu cooperează cu universul, mai bine cum o putem face noi. Celulele participă pe deplin la misterul vieţii, deci, este o înţelepciune a pasiunii totale şi angajamentului. Să vedem dacă putem uni calităţile înţelepciunii trupeşti cu dimensiunile ascunse pe care vrem să le dezvăluim.

Fiecare celulă din corpul nostru este de acord să lucreze pentru bunăstarea întregului, iar bunăstarea sa individuală ocupă locul doi. Dacă este necesar va muri pentru a proteja corpul şi de cele mai multe ori o face. Durata de viaţă a celulei este o fracţiune din propria noastră durată de viaţă. Egoismul nu este o opţiune, nici când vine vorba despre propria supravieţuire a unei celule.

Comunicarea. Celula ţine legătura cu toate celelalte celule. Celulele mesager se străduiesc să înştiinţeze cele mai îndepărtate puncte ale corpului, despre dorinţa sau intenţia altei celule, oricât de mică ar fi ea. Retragerea sau refuzul comunicării ne este o opţiune a celulei.

Conştienţa. Celulele au capacitatea de a se adapta numaidecât. Rămân flexibile, pentru a putea reacţiona la situaţii urgente. Aici comportamentul rigid nu este o opţiune a lor.

Acceptarea. Celulele admit că toate sunt importante, în egală măsură, deci, fiecare funcţie din corp este interdependentă  cu cealaltă. A acţiona de una singură nu este o opţiune.

Creativitatea. Cu toate că fiecare celulă are un set unic de funcţii, ele se combină în moduri creatoare. A se agăţa de un comportament învechit nu este o opţiune.

Fiinţa. Celulele se supun unui ciclu universal de odihnă şi activitate. Acest ciclu se exprimă în diferite moduri: nivelurile fluctuante de hormon, presiunea sângelui şi ritmurile digestive,  expresia  cea  mai  este  somnul.  În  liniştea  inactivităţii,  viitorul  corpului  este plămădit. O A fi activ sau agresiv în mod obsesiv nu este o opţiune.

Eficienţa. Celulele funcţionează folosind cel mai mic consum de energie posibil. În mod  obişnuit, o celulă  stochează  hrană şi oxigen  în interiorul pereţilor,  doar pentru trei secunde. Ea are toată încrederea că va primi ce-i trebuie. Consumul excesiv de hrană, aer sau apă nu este o opţiune.

Conexiune. Datorită moştenirii genetice comune, celulele ştiu că sunt fundamental aceleaşi. Faptul că celulele ficatului sunt diferite de cele ale inimii şi că celulele muşchilor sunt diferite de ale creierului, ele nu neagă identitatea lor comună, care este neschimbătoare.

Dăruirea. Activitatea de bază a celulelor este aceea de a dărui, iar aceasta menţine integritatea tuturor celorlalte celule. Angajamentul total faţă de a dărui face ca aspectul de a primi să devină ceva automat şi este cealaltă jumătate a ciclului natural. A aduna nu este o opţiune.

Nemurirea. Celulele se reproduc pentru a-şi împărtăşi cunoaşterea, experienţa şi talentele, dăruind totul pentru progeniturile lor. Acesta este felul de nemurire practică, deci, ele  se supun morţii la nivel fizic, dar o înving  la nivel non-fizic. Prăpastia dintre generaţii nu este o opţiune.

Privind tot ce au fost de acord să facă celulele noastre, ne întrebăm dacă nu cumva este un pact spiritual în adevăratul sens al cuvântului?

Deepak Chopra

Sursa: Cartea secretelor - Editura FOR YOU

Imagine: www.vallartadaily.com