Bogăția e atunci când mă dețin pe mine…

Am crezut că sărăcia înseamnă lipsa banilor 
Nu 
Sărăcia e atunci când nu sunt conștient de valoarea personală

Sărăcia nu înseamnă să nu pot vedea Parisul, New York-ul sau Machu Picchu 
Nu 
Sărăcia înseamnă să nu mă pot vedea pe mine

Sărăcia nu e atunci când îmi lipsesc hainele de brand 
Nu 
Sărăcia e când nu mă dezbrac de toate credințele păguboase 
Impuse din exterior

Sărăcia nu e atunci când nu am posibilitatea să-mi ofer cadouri scumpe 
Nu 
E atunci când nu-mi ofer adevărul. Când nu sunt sincer cu mine însumi

Sărăcia nu e atunci când sunt departe de ceea ce îmi doresc 
Nu 
E atunci când mă aflu departe de mine

Sărăcia nu e atunci când merg pe jos 
Nu 
E atunci când merg cu un bmw scump în speranța că voi fi iubit și respectat  
Pentru că atât cred că am de oferit.  
Și nu înțeleg că viața ce curge prin mine
E mai valoroasă decât orice lucru cu 4 sau mai multe roți

Sărăcia nu e atunci când mă mulțumesc cu puțin 
Nu 
E atunci când consider banii singura măsură a valorii umane 
Și alerg după ei în speranța că voi însemna și eu ceva pe lume

Bogăția nu e atunci când dețin un penthouse 
Nu 
E atunci când mă dețin pe mine. Mai întâi. Penthouse-ul după

Bogăția nu e atunci când am 100.000 de euro în cont 
Iar în suflet teroare ca nu cumva să-i pierd  
Nu 
Bogăția e atunci când mă simt valoros și calm cu 32 de lei în buzunar

Sărăcia nu înseamnă lipsa banilor 
Am fost păcălit 
Nu am fost în întuneric 
Am avut doar ochii închiși 
Și un sac gros de pânză neagră tras peste cap 
Lumina a fost mereu acolo 
La fel și valoarea  
Existentă în fiecare ființă (umană)

Autor: Alexandru Gavriliu 
Instagram: alexgavriliu