Tacerea

Autor: Nicoleta - miercuri, 13 ianuarie 2010, 3555 vizualizari
Tacerea

Se spune ca  “tacerea e de aur”. Dar prea rar se gaseste o explicatie.
Pe parcursul cautarilor mele spirituale am gasit la un moment dat  “Decalogul Tacerii”. L-am luat acasa si am incercat sa aplic toate punctele deodata. In timp mi-am dat seama ca trebuie luate sistematic, ca orice alta munca de cunoastere si de invatare. Asadar,  va invit la “munca”.

1. TACI, daca nu ai de spus ceva valoros. Si daca vorbesti, ce se intampla? Teoretic, nimic. Practic, participi la o discutie fara valoare, in care fiecare participant isi exprima punctele de vedere si, cel mai adesea, incearca sa se impuna. La nivel energetic, consumi energie din propria ta rezerva si cuvintele si ideile isi pierd valoarea, devin fara substanta. Si incepi sa resimti asta prin oboseala si dorinta de a fugi din locul respectiv. Ai sentimentul „ciudat” ca ai pierdut ceva si devii trist.
2. TACI, atunci cand ai vorbit destul. Ti-ai spus punctul de vedere, ti-ai expus ideile si, uneori, chiar si dorintele. Urmarea „fireasca” este sa te justifici, sa dai explicatii si eventual sa te si impui. Si cazi in capcana primului punct, in care incepi sa consumi energie, fara a simti ca ai castigat ceva. Aici intervine ceva important, si anume: dreptul celorlalti de a vorbi, de a se exprima. In plus, sunt detalii care nu intotdeauna fac bine sa fie exprimate, mai ales cand nu sunt limpezi sau de calitate.
3. TACI, pana cand iti vine randul sa vorbesti. La acest punct am invatat ca importante sunt respectul, daruirea si compasiunea. Cand astepti sa iti vina randul la cuvant, ai posibilitatea unica de a asculta si a intelege ce iti spune cel din fata ta. Poate iti ofera o idee la care nu te-ai gandit. Poate iti ofera o informatie care, pusa in contextul cunoasterii tale, da o imagine de ansamblu si poate intregi ceea ce stiai deja. Sau poate, pur si simplu, ceea ce ai tu de spus trebuie sa astepte momentul propice, astfel incat sa fie bine intelese si receptionate de cei cu care te afli in conversatie.
4. TACI, atunci cand esti provocat. E celebra zicala „nu raspund la provocari!”. Si nu intamplator. Cand esti provocat, instinctual, incerci sa te aperi, sa iti aperi parerile, personalitatea, ideile, cunostintele, egoul. Dar daca nu raspunzi la provocari, stai linistit si taci, cel din fata ta se calmeaza, si in momentul urmator poate incepe o conversatie linistitoare si lamuritoare. Sau daca nu cunosti persoana si esti provocat, eviti un conflict care nu iti poate aduce nimic bun.
5. TACI, atunci cand esti nervos si iritat. Pentru ca, cel mai adesea, vei regreta ceea ce spui la nervi si la suparare. Nervii si supararea nu te lasa sa gandesti limpede. Mintea ta nu este in pace, ci este preocupata de starea in care te afli. Si atunci se cauta o solutie de salvare. Si cea mai la indemana este sa” improsti cu noroi verbal si spiritual” tot ce te inconjoara. Reparatiile insa sunt extrem de costisitoare energetic si spiritual. Mai bine stai deoparte pana iti trece. Si apoi iti va fi mai simplu sa iti formulezi ideile, sa nu jignesti, sa vorbesti din iubire si compasiune si chiar sa intelegi cum s-a ajuns in situatia de enervare si suparare.
6. TACI, atunci cand intri in biserica, pentru ca Dumnezeu sa iti poata vorbi. „Dar cu Dumnezeu poti sa vorbesti oriunde, nu numai in Biserica?!” urmeaza sa spuneti. Absolut de acord. Insa in timpul slujbelor, de exemplu, sau in timpul predicii, primesti adesea raspunsuri la framantarile interioare, la intrebarile care te macina, solutii neasteptate la problemele pe care poti sa le ai intr-un anumit moment. Pentru ca Dumnezeu lucreaza prin oameni, iar preotii sunt oameni si ei, si chiar daca nu intotdeauna ii apreciem sau agream, cuvintele lor pline de intelepciune vin si din situatiile cu care se confrunta prin natura meseriei lor, si din multele carti citite. Sa va dau un exemplu. In perioada in care cautam sa inteleg ce vrea de la mine ideea de „iubire neconditionata”, ma aflam la o Slujba de Maslu, cand am auzit, poate, pentru prima data „Cantecul dragostei” din Epistola I pentru Corinteni a Apostolului Pavel. Ascultandu-l pe preot rostindu-l, ceva a rezonat in mine pana a scos din mine lacrimi de durere si de bucurie. Atunci nu stiam despre ce este vorba, unde sa caut si sa gasesc in Biblie. Dar imi amintesc si acum emotiile pe care le-am trait.
7. TACI, atunci cand pleci de la biserica, pentru ca Duhul Sfant sa poata imprima in mintea ta lucrurile pe care le-ai auzit. Asta da o provocare. De ce? Pentru simplul motiv ca acea idee, acel raspuns, acea solutie pe care pana atunci nu o vazusesi, sau pur si simplu acea informatie pe care ai auzit-o, poate, pentru prima data la biserica, iti ramane in cap. Poate continui sa o auzi si sa te gandesti la ea. Duhul Sfant, aceasta energie pura necreata, face „curatenie” in informatiile pe care le detineai pana atunci, si ii da voie noii idei sa prinda radacina si sa creasca. Revenind la exemplul anterior, dupa acea Slujba, in suflet si in minte mi-au ramas cateva cuvinte: „Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.  Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.” Pana sa-l intreb pe preot despre unde le pot citi in Biblie, aceste cuvinte mi-au stors lacrimi zile in sir. Am meditat pe intelesul lor, pe adevarul lor, pe profunzimea lor. 
 
8. TACI, atunci cand esti ispitit sa vorbesti. Esti ispitit sa vorbesti cel mai adesea de cei care iti vor raul, de cei care incearca sa profite de tine, de cunoasterea ta si de intelegerea ta. Esti ispitit, deci atras, in conversatii inutile si, poate, chiar si in conflicte. Esti ispitit sa vorbesti atunci cand doi se cearta ca sa oferi dreptate. Cumpaneste bine in astfel de situatii. Cel mai adesea e bine sa fii in postura de observator detasat care ofera o imagine clara a situatiei, care nu da verdicte, dar poate oferi solutii.
9. TACI, atunci cand esti ispitit sa critici. Pentru ca altfel esti pus in situatia de judecator, te transformi in ceva superior subiectului „criticat”.  Aduci intuneric acolo unde ar trebui sa aduci lumina. Critica nu este constructiva. Atragerea atentiei da. La fel cum nici barfa nu este constructiva.
10. TACI, cand ai timp sa gandesti inainte de a vorbi. Cand ai timp sa taci, ai timp sa analizezi situatiile, ai timp sa iti vezi gandurile, ai timp sa dai valoare cuvintelor tale. Marii oratori isi dau timp de gandire inainte de a vorbi. In acele momente mintea lor se linisteste si pot comprima si expune noi idei, dau valoare cuvintelor pe care le rostesc. In tacerea mintii de dinainte de a vorbi, intuitia isi face loc si poate oferi solutii, idei neintalnite.
 
Tacerea este de aur intr’adevar. Este vorba de aurul spiritual, de valoarea pe care o oferi cuvintelor tale. Este de aur atunci cand esti in permanenta constient de ceea ce urmeaza sa exprimi. Tacerea este de aur atunci cand nu o folosesti sa arati ca esti superior altora tratandu-i cu dispret. Este de aur atunci cand, din cunoasterea si experienta ta, poti darui si celor din jur, cumpanaind ideile, oferind coerenta si intelegere. Tacerea iti ofera acea capacitate extraordinara de a fi in comuniune cu tot ceea ce te inconjoara, de a oferi iubire neconditionata si vorbe calde celor aflati in nevoie. Si uneori chiar si propriei persoane.
Andreea Talmazan (andreea.talmazan@astrocafe.ro)
 

andreea talmazan spiritualitate tacere


Copyright
Toate materialele conţinute de acest website - http://www.astrocafe.ro - sunt proprietatea acestuia si sunt protejate de Legea nr. 8/1996 pentru protecţia drepturilor de autor şi a legilor cu privire la mărci şi proprietate intelectuală. Detalii...

Primeste zilnic horoscopul si noutatile pe e-mail!
Comentarii

Astro Shop

Cele mai noi articole