Sacrificiul- o perceptie diferita

Autor: Nicoleta Svârlefus - sambata, 19 aprilie 2014, 13426 vizualizari
Sacrificiul- o perceptie diferita

Tema sacrificiului a fost foarte prezenta in viata noastra, inca de mici. De la ideea/ convingerea ca "Isus s-a sacrificat pentru noi", au plecat altele, in care s-au schimbat doar sacrificatii, nu si tema, si in niciun caz mesajul transmis si sentimentul transferat. Parintii ne-au spus in multe randuri ca s-au sacrificat pentru ca noi sa avem o viata buna ("eu pentru tine muncesc", "am facut atatea sacrificii", "pentru tine traiesc"), apoi prietenii, cu diverse ocazii ne-au atras atentia asupra sacrificiilor pe care le-au facut pentru binele nostru... Apoi, vreun partener de viata, un iubit sau o iubita ne-a aruncat ca ultim repros suprem, aceasta povara in carca, sperand sa obtina o bruma de recunostinta si, probabil, iubire in plus.

Mi-am dat seama cum am devenit cu totii purtatori si mai apoi traficanti de vinovatie. Caci in spatele gesturilor facute in numele sacrificiului clamat, se afla vinovatia "destinatarului" acestora. Iar daca in mai multe randuri ne-am simtit vinovati, daca am primit acele reprosuri cu vinovatia implicita, daca am perceput mesajele respective ca adevaruri, sigur ca am invatat si cum sa le dam mai departe. 

Grele poveri ne-am pus in carca! Greu am ales sa ne fie drumul prin viata, crucificandu-ne unii pe altii, apoi ajungand sa credem ca suntem doar niste tolerati pe aici pe planeta, in primul rand de oamenii care ne compun existenta si, probabil, chiar de Dumnezeu. Ca suntem rai, ca nu meritam, mai ales ca atatia oameni (inclusiv Isus) s-au sacrificat pentru noi... iar noi niciodata nu vom reusi sa-i rasplatim... Si ne-am deprins cu chinul, ne-am resemnat purtand vinovatia si stand pe crucea pe care o urnim cu greu inainte, pentru ca, nu-i asa, "sa ne ducem crucea" a devenit principiul de baza al vietii pe pamant la un moment dat si o virtute, un act de "recunostinta" impusa pentru tot ce am primit, ca si cand insusi Isus ar astepta ceva de la noi.

Ei bine, daca schimbam perspectiva, e posibil sa avem o cu totul alta perceptie, atat de eliberatoare! Daca eliminam sacrificiul, semnificatia veche pe care am dat-o acestuia, ce ramane? Daca admitem ca e posibil ca, de fapt, nimeni nu se sacrifica pentru altcineva, ci, cel mult, renunta la sine pentru altul in anumite momente, doar pentru ca el alege asta? Si daca, de fapt, a te sacrifica nu e vreo virtute sau expresie a iubirii ci, dimpotriva, o manifestare egotica prin care noi, pamantenii, am ales sa pretindem castigarea cuiva sau a ceva in mod subtil?

Ganditi-va numai cate cordoane am creat intre noi, limitandu-ne, prin aceste reprosuri si asteptari permanente... Evident ca libertatea ta e anulata odata ce te-ai lasat prins in jocul sacrificiului, pe care nu l-ai inteles neaparat, dar pe care l-ai acceptat ca sa nu iesi din rand... Si daca cineva s-a sacrificat pentru tine, nu-i asa ca trebuie sa-i ramai vesnic indatorat, si sa-i satisfaci asteptarile?

Caci, ce ti-ar fi daca sacrificiul si-ar fi pastrat smerenia si buna-cuviinta, n-ar fi fost transformat in marfa de "contrabanda emotionala", si l-am fi lasat unde ii e locul si semnificatia. Cred in sacrificiu doar ca act de iubire reala, ca alegere de a renunta la ego in favoarea indemnului inimii. Un act care nu este urmat de vreun santaj sau de incarcarea celui vizat cu vreo povara despre care nici macar nu e intrebat daca vrea s-o duca. In viziunea mea, daca e sa existe un sacrificiu, acesta poate fi exprimat in cuvinte astfel: "am facut un sacrificiu". Nu "am facut un sacrificiu pentru tine". Ceea ce inseamna ca am sacrificat ceva din mine, pentru ca asa am ales, din iubire. Nu am facut-o pentru tine, ci pentru mine, pentru cine am ales eu sa fiu la acel moment.

In definitiv, "sacrificiu" vine de la "sacru", ceea ce inseamna, in perceptia mea, a dezbraca egoul din iubire pura, si nu invers.

In concluzie, sa fim atenti cand cineva tinde sa ne aseze in spate povara sacrificiului pe care l-a facut pentru noi. E una sa avem recunostinta si respect pentru generozitatea cuiva, daca alegem, lucru cu care sunt de acord si pe care il sustin, si e alta sa ne simtim sugrumati, conditionati, limitati de asteptarea cuiva de a-i intoarce ceva ce, de cele mai multe ori, nici nu stim cum arata. 

Si sa fim atenti la credinta conform careia trebuie sa ne sacrificam pentru a le fi bine celorlalti. Din punctul meu de vedere, aceasta perceptie si acest mod de a trai nu pot decat sa duca la din ce in ce mai putina iubire de sine, deci si de ceilalti. "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!" Isus inseamna iubire, asta le-a daruit el oamenilor. Si la aceasta iubire ne intoarcem acum.

Asadar, iubirea de sine, si nu sacrificiul de sine, este un dar pentru tine, si pentru ceilalti, in masura in care sunt dispusi sa-l primeasca. 

Paste cu iubire sa ai!

Nicoleta Svârlefus

Sursa imagine: www.orlandograce.com

sacrificiu iubire vinovatie Isus spirit nicoleta svarlefus


Copyright
Toate materialele conţinute de acest website - http://www.astrocafe.ro - sunt proprietatea acestuia si sunt protejate de Legea nr. 8/1996 pentru protecţia drepturilor de autor şi a legilor cu privire la mărci şi proprietate intelectuală. Detalii...

Primeste zilnic horoscopul si noutatile pe e-mail!

Astro Shop

Cele mai noi articole