Respectul e acceptare
Vin momente în viață în care dintr-odată ți se trage preșul de sub picioare.
Unii aleg să se “caute”, alții să bage capul în nisip că struțul.
Unii aleg să “sape șanțuri” în ei și să vadă ce au de transformat, alții aleg să intre pe modul “sleep”.
Unii aleg să se transforme, alții să aștepte să se transforme ceilalți.
Unii aleg să se adapteze, alții să “lupte” pentru a păstra formă existența.
Unii să găsească soluții, alții să găsească vinovați.
… Și totul este perfect așa cum este dacă există RESPECT.
Respect pentru faptul că suntem diferiți.
Respect pentru faptul că alegem diferit.
Respect pentru gradul de educație, evoluție și înțelegere la care suntem fiecare dintre noi.
Am învățat în copilărie că Respectul înseamnă să accepți să te tragă de “fălcuțe” o mătușă doar pentru că ți-a adus un cadou, să vii de la școală și să te duci în camera ta chiar dacă îți e foame sau sete dacă în bucătărie e o vecină în vizită, să nu ceri nimic când eșți întrebat de vreo rudă ce îți dorești cadou de ziua ta.
Apoi, am învățat că Respectul înseamnă să nu îți contrazici Profesorul chiar dacă informațiile pe care ți le transmite sunt eronate, Șeful, chiar dacă ia decizii greșit fundamentate și în general orice Autoritate, mai ales dacă e “acoperită” de diplome, medalii și titluri.
Și totuși … cum ar fi dacă am conștientiza că dincolo de “etichete” suntem oameni, suntem diferiți și suntem toți la fel de importanți dacă ne acordăm respect și “ne vedem”?
Respect prin acceptarea diferențelor.
Respect pentru alegerile celuilalt atâta timp cât ele nu încalcă libertățile noastre și nu sunt de natură contraventională sau penală.
Respect prin adaptarea noastră la nivelul de educație, evoluție și înțelegere a celui cu care discutăm, prin adaptarea limbajului nostru.
În această perioadă de izolare am descoperit că lucrătorul din supermarket este la fel de important ca un medic, că un copil este la fel de important ca un profesor, că un șofer de tir este la fel de important ca un manager, că un lucrător la salubritate este la fel de important ca un lucrător pe ambulanță și că de fapt toți contăm. Toți suntem oameni și avem rolul și rostul nostru și nu putem funcționa unii fără alții.
Cum ar fi dacă ne-am respecta alegerile? Dacă nu am mai încerca să ne convingem și să îi convingem pe ceilalți că deținem adevărul suprem, iar ceilalți ne-ar respecta adevărul nostru fără a încerca să ne convingă de adevărul lor?
Cum ar fi dacă am înceta dramele create de apărarea unui punct de vedere? Dacă am renunta la a-I mai condiționa pe cei din jurul nostru? Dacă am da deoparte șantajul emoțional?
Dacă pur și simplu ne-am ocupa de treaba noastră?
Atei versus credincioși, politici versus apolitici, tradițional versus queer, manageri versus muncitori, profesori versus elevi, părinți versus copii … dacă ne-am opri, ne-am ascultă, ne-am respectă alegerile și ne-am întoarce spre noi, ne-am “repara” pe noi și am deveni astfel sursă de inspirație pentru ceilalți și nu un etalon cu care să se măsoare sau să concureze.
Respectul sub formă acceptării celui de lângă noi așa cum este.
Andreea Mureșeanu