Pe Dumnezeu nu-l interesează rezultatul suprem (fragment din "Conversații cu Dumnezeu")

Autor: AstroCafe.ro - marti, 08 mai 2018, 10923 vizualizari

"... -Atât de multe vreau să-Ţi spun. Atât de multe vreau să întreb. Nu ştiu de unde să încep. De exemplu, cum se face că nu Te arăţi?

Dacă există cu adevărat un Dumnezeu şi Tu eşti acela, de ce nu Te arăţi într-un mod pe care-l putem înţelege cu toţii?

Am făcut-o de nenumărate ori. O fac chiar acum.

- Nu. Vreau să spun printr-o metodă de revelaţie care este de necontestat; care nu poate fi negată.

Cum ar fi?

- Cum ar fi, să apari chiar acum în faţa ochilor mei.

O fac chiar acum.

- Unde?

Oriunde te uiţi.

- Nu, vreau să spun: într-un mod de necontestat. Într-un mod pe care nici un om nu l-ar putea nega.

Cum ai vrea să fie acesta? Sub ce formă sau înfăţişare ai vrea să apar?

- Sub forma sau înfăţişarea pe care o ai Tu cu adevărat.

Aceasta ar fi imposibil, deoarece Eu nu am o formă sau înfăţişare pe care tu să le poţi înţelege. Aş putea adopta o formă sau o înfăţişare pe care tu le-ai putea înţelege, dar atunci toată lumea ar presupune că ceea ce ei văd este unica formă sau înfăţişare a lui Dumnezeu, mai degrabă decât una din multele forme sau înfăţişări ale lui Dumnezeu.Dacă M-aş arăta ca Dumnezeu Atotputernic, Împărat al Cerului şi al Pământului şi aş mişca munţii ca să o dovedesc, există cei care ar spune „trebuie că e Satana”.Şi aşa şi trebuie să fie. Pentru că Dumnezeu nu se arată ca Dumnezeu în Sine, din sau prin observare exterioară, ci prin experienţă interioară. Şi, atunci când experienţa interioară L-a arătat pe Dumnezeu în Sine, observaţia exterioară nu mai este necesară. Iar dacă observaţia exterioară este necesară, experienţa interioară nu este posibilă.Deci, dacă ai nevoie de o revelaţie, nu poţi să o ai, pentru că, însuşi actul de a cere este o afirmare a faptului că ea lipseşte; că nimic din Dumnezeu nu se arată acum. O astfel de afirmaţie dă naştere la experienţă. Pentru că, gândul tău despre ceva este creator si cuvântul tău este producător, iar gândul tău şi cuvântul tău sunt extrem de eficiente în a da naştere realităţii tale.Drept urmare, vei trăi experienţa faptului că Dumnezeu nu se arată acum, pentru că, dacă s-ar arăta, tu nu I-ai cere lui Dumnezeu să o facă.

Nu vei primi ceea ce ceri şi nu poţi avea nimic din ceea ce vrei. Asta, deoarece chiar cererea ta este o afirmare a faptului că nu ai; şi, când spui că vrei un lucru, cererea ta acţionează pentru a produce exact această experienţă - dorinţa - în realitatea ta. Rugăciunea corectă nu este deci rugăciunea de cerere, ci rugăciunea de recunoştinţă. Când Îi mulţumeşti lui Dumnezeu înainte pentru ceea ce alegi să trăieşti în realitatea ta, în fapt recunoşti că aceasta există acolo ... de fapt. Recunoştinţa este, astfel, cea mai puternică afirmaţie în faţa lui Dumnezeu; o confirmare că, încă dinainte să ceri, Eu ţi-am răspuns. De aceea, niciodată să nu implori. Apreciază.

- Dar cum pot eu să fiu cu adevărat recunoscător pentru ceva ce ştiu că nu exista!

Credinţă. Dacă ai credinţă cât o boabă de muştar vei muta munţii. Vei ajunge să ştii că există, pentru că am spus Eu că există; pentru că am spus că ţi-am răspuns deja, chiar înainte să o ceri; pentru că am spus şi ţi-am spus-o în toate modurile posibile, prin toţi învăţătorii care-ţi vin în minte că, orice vei alege, dacă vei alege în Numele Meu, aşa va fi.

- Totuşi, sunt atât de mulţi oameni care spun că nu li s-a răspuns la rugăciuni.

Nici o rugăciune - şi o rugăciune nu este nimic altceva decât o afirmare ferventă a ceea ce este - nu rămâne fără răspuns. Fiecare rugăciune - fiecare gând, fiecare afirmaţie, fiecare sentiment - este creator. În măsura în care ea este susţinută în mod arzător ca fiind un adevăr, în aceeaşi măsura ea se va manifesta în experienţa ta.

Când se spune că o rugăciune a rămas fără răspuns, în realitate se întâmplă că, cu cât gândul, cuvântul sau sentimentul au fost susţinute mai arzător, cu atât au devenit mai operative. Totuşi, ceea ce trebuie să ştii -şi aici se află secretul - este că există întotdeauna un gând în spatele gândului - ceea ce ar putea fi numit Gândul care Sponsorizează - acesta este gândul care domină. Deci, dacă te rogi şi implori, există o şansă mult mai redusă ca tu să trăieşti experienţa pe care crezi că ai ales-o, pentru că Gândul care Sponsorizează aflat în spatele fiecărei implorări este că tu nu ai acum ceea ce doreşti.Acest Gând care Sponsorizează devine realitatea ta. Singurul Gând care Sponsorizează şi care ar putea învinge acest gând este acela care susţine credinţa că Dumnezeu îţi va acorda orice Îi ceri fără nici o excepţie. Unii oameni au această credinţă, dar foarte puţini. Procesul rugăciunii devine mult mai uşor când, în loc să trebuiască să crezi că Dumnezeu va spune totdeauna „da” la fiecare cerere, înţelegi în mod intuitiv că cererea însăşi nu este necesară. Atunci rugăciunea este o rugăciune de recunoştinţă. Nu este deloc o cerere, ci o afirmare a recunoştinţei pentru ceea ce este.

- Când spui că o rugăciune este o afirmare a ceea ce este, vrei să spui că Dumnezeu nu face nimic; că tot ceea ce se întâmplă după o rugăciune este rezultatul acţiunii rugăciunii?

Dacă tu crezi că Dumnezeu este o fiinţă atotputernică care aude toate rugăciunile, că la unele spune „da” la unele „nu” şi la restul „poate, dar nu acum”, greşeşti foarte tare. Ce regulă elementară aplică Dumnezeu pentru a decide?

Dacă tu crezi că Dumnezeu este cel care creează şi care decide toate lucrurile în viaţa ta, greşeşti. Dumnezeu este observator, nu creator. Şi Dumnezeu e gata să te ajute să-ţi trăieşti viaţa, dar nu în modul în care te-ai aşteptat tu.

Funcţia lui Dumnezeu nu este să facă sau să desfacă circumstanţele sau condiţiile vieţii tale. Dumnezeu te-a creat pe tine după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Tu ai creat restul prin puterea pe care Dumnezeu ţi-a dat-o. Dumnezeu a creat procesul vieţii şi viaţa însăşi aşa cum o cunoşti. Totuşi, Dumnezeu ti-a dat liberul arbitru să dispui cum vrei de viaţa ta. În acest sens, ceea ce vrei tu pentru tine este ceea ce vrea Dumnezeu pentru tine. Tu îţi trăieşti viaţa aşa cum vrei să o trăieşti; Eu nu am nici o preferinţă. Aceasta este marea amăgire pe care ţi-ai asumat-o: că lui Dumnezeu Îi pasă, într-un fel sau altul, de ceea ce faci tu. Mie nu-Mi pasă de ceea ce faci tu şi ţie ţi-e greu să auzi aceasta. Dar, îţi pasă ţie de ce fac copii tăi atunci când îi trimiţi afară să se joace? E o chestiune de mare importanţă pentru tine dacă joacă leapşa, v-aţi ascunselea sau mima? Nu, nu este, pentru că tu ştii că ei sunt în perfectă siguranţă. I-ai aşezat într-un loc pe care-l consideri prietenos şi absolut în regulă. Bineînţeles că speri întotdeauna că nu se vor răni. Iar dacă se întâmplă, eşti mereu prezent să le sari în ajutor, să-i oblojeşti, să-i faci să se simtă iarăşi în siguranţă, să fie iar fericiţi, să meargă iarăşi la joacă şi data viitoare. Şi nici data viitoare nu-ţi va păsa dacă joacă v-aţi ascunselea sau mima. Le vei spune, desigur, care jocuri sunt periculoase. Dar nu poţi să-ţi opreşti copiii de la a face lucruri periculoase. Nu întotdeauna. Nu pentru totdeauna. Părinţii înţelepţi ştiu aceasta. Totuşi, părinţii nu încetează să-şi facă griji în ceea ce priveşte consecinţele. Această dicotomie - să nu-ţi pese foarte tare despre ceea ce se întâmplă, dar să-ţi pese foarte tare de rezultate - este cea care descrie cel mai bine dicotomia lui Dumnezeu.

Totuşi, lui Dumnezeu, într-un anumit sens, nu-i pasă nici măcar de rezultate. Nu de rezultatul suprem. Aceasta, pentru că rezultatul suprem este sigur. Şi aici este a doua mare amăgire a omului: că există dubii asupra rezultatului vieţii. Acest dubiu asupra rezultatului suprem este cel care a creat cel mai mare duşman al vostru: frica. Pentru că aveţi dubii în privinţa rezultatului, atunci trebuie că aveţi dubii asupra Creatorului - trebuie să vă îndoiţi de Dumnezeu. Şi dacă vă îndoiţi de Dumnezeu, atunci, obligatoriu, trăiţi în frică şi vinovăţie toată viaţa. Dacă vă îndoiţi asupra intenţiilor lui Dumnezeu - şi asupra capacităţii lui Dumnezeu de a produce acest rezultat suprem - atunci cum vă puteţi relaxa vreodată? Cum vă puteţi găsi cu adevărat pacea?

Fragment din Conversatii cu Dumnezeu- de Neale Donald Walsch (poti comanda aici: https://editura-foryou.ro/Conversa%C8%9Bii-cu-Dumnezeu)

 

Primeste zilnic horoscopul si noutatile pe e-mail!
Comentarii

Astro Shop

Cele mai noi articole