Luna mai nu e despre a te proteja mai mult, ci despre a iubi mai curat și a primi mai simplu

Continuăm această călătorie în spațiul inimilor noastre. Pentru a ne aminti cine suntem, dincolo de toate straturile pe care le-am construit ca să supraviețuim, să ne adaptăm, să ne protejăm. În fiecare lună facem loc unei părți din noi, nu ca să o schimbăm, ci ca să o onorăm. Pentru că întregul se naște din relația dintre toate părțile noastre.

Există în tine o parte care iubește și vrea să fie iubită. Este partea care caută apropierea, căldura, contactul real. Care se deschide spre oameni, spre viață, spre conexiune. Este partea care simte bucuria simplă de a fi cu cineva, de a împărtăși, de a aparține.

Poate că, la un moment dat, ai învățat să o protejezi. Să nu te implici prea mult. Să nu depinzi. Să nu ai nevoie. Să nu arăți cât de mult contează pentru tine un om, o relație, un „noi”. Pentru că ai învățat, poate, că iubirea doare uneori. Că apropierea poate fi nesigură. Că e mai sigur să rămâi puțin în afară decât să intri complet.

Dar partea care iubește și se lasă iubită nu este slăbiciune. Este capacitatea ta de a fi în viață prin relație. Este felul în care inima ta recunoaște altă inimă. Este adevărul tău de ființă conectată. Ea nu cere perfecțiune. Nu cere garanții. Cere prezență. Cere autenticitate. Cere să nu mai fii singur(ă) în tine.

Rolul ei nu este să te facă dependent(ă), ci să te țină deschis(ă). Să-ți amintească faptul că vindecarea nu se întâmplă în izolare, ci în contact. Că siguranța nu vine din retragere, ci din relații în care poți fi tu. Când o recunoști, începi să simți că apropierea nu este pericol, ci viață. Că a iubi nu înseamnă a te pierde, ci a te extinde. Că a fi iubit(ă) nu este ceva ce trebuie câștigat, ci ceva ce poate fi primit.

Poate că luna mai nu e despre a te proteja mai mult, ci despre a iubi mai curat și a primi mai simplu. Dacă aceste rânduri au atins ceva în tine, lasă-le să rămână. Unele părți din noi nu au nevoie să fie reparate, ci întâlnite. Ne reîntâlnim luna viitoare, cu o altă parte, din același întreg.

Te invit să onorezi această parte din tine care iubește și se lasă iubită și să-i faci loc într-un spațiu viu, unde conexiunea nu este un risc, ci o formă de întoarcere acasă.

Roxana Alexe