Incursiune in evolutia si istoria astrologiei
Autor: AstroCafe.ro - duminica, 15 martie 2009, 4018 vizualizari
Astrologia a prins viata cu mii de ani in urma, pe meleagurile nu prea indepartate de tara noastra, din Caldeea.
Aici au avut loc nenumarate observari ale cerului instelat si tot aici s-a constientizat faptul ca, planetele au un rol semnificativ asupra modului nostru de a ne comporta. Acest lucru nu a reiesit in urma unei eventuale “ghiciri” a influentei lor, ci in urma unor insemnari minutioase timp de sute de ani.
Insusi numele de caldeean era considerat ca fiind sinonim cu cel de astrolog.
Astrologii caldeeni, erau extrem de apreciati, atat datorita cunostintelor de astrologie cat si celor de astronomie. Astrolog in adevaratul sens al cuvantului, era considerat acela care detinea cunostinte din ambele domenii.
La inceput, zodiacul a fost folosit drept mijloc pentru masurarea timpului. Datorita aparentei miscari a Soarelui in jurul Pamantului timp de 365 de zile, astrologii-astronomi Babilonieni, au decis sa imparta ecliptica ( ecliptica = drumul pe care Soarele pare sa-l faca in jurul Pamantului ) in 360 de grade si mai apoi in 12 sectoare egale. Astfel, iau nastere cele 12 luni ale anului si respectiv cele 12 semne zodiacale.
Zilele saptamanii, 7 la numar, au fost denumite potrivit celor 7 planete cunoscute in acea vreme, astfel ca, in prezent avem: Luni = Luna, Marti = Marte, Miercuri = Mercur, Joi = Jupiter, Vineri = Venus, Sambata= Saturn, Duminica= Soare ).
Potrivit informatiei oferite de catre sotii Parker, in cartea “ History of Astrology “ ( Istoria Astrologiei ), aflam ca dovezile in scris, despre primii astrologi ai acelor timpuri, dateaza din secolul 7 i.Hr, iar cel mai vechi horoscop se poate gasi la Oxford, datat fiind din anul 410 i.Hr. Acest horoscop este pentru fiul lui Shuma-Usar, care “ s-a nascut cand Luna se gasea sub Acul Scorpionului, Jupiter era in Pesti, Venus in Taur, Saturn in Rac, Marte in Gemeni, iar Mercur care apusese, nu era vizibil ”.
Un alt horoscop, datat 4 aprilie 253 i.Hr, oferea urmatoarea informatie : “ Va avea lipsuri in ce priveste averea… Hrana nu-i va ajunge ca sa-si astampere foamea… Zilele sale vor fi lungi…”
Tot caldeenii au fost primii care au afirmat faptul ca, o harta natala este aplicabila atat pentru un individ cat si pentru un oras.
Printre anticii care au dovedit interes pentru astrologie, se pot numara: Ptolemeu cu a sa carte “ Tetrabiblos “, Aristotel cu manualul “ Taina Tainelor “, iar Hipocrate considerat “ tatal medicinei” sustinea “ Cine nu intelege astrologia, este mai degraba un nechibzuit decat un adevarat medic”.
In Grecia, astrologia a aparut cu cateva sute de ani i.e.n. Printre cei care au studiat-o, s-au numarat: Platon, Socrate, Pitagora, Heraclit, Ptolemeu, Galien, Homer, Thales…si lista poate continua.
Studiul astrologiei, a inceput sa ia amploare in interiorul Imperiului Roman, datorita mitraismului si a sculpturilor zodiacale din altarele mitraice, aduse aici.
Romanii au devenit foarte interesati de studiul astrologiei si a hartii natale. Multi imparati alegeau sa mearga la un astrolog pentru a li se intocmi o astrograma, iar imparatul Hadrian, a devenit el insusi astrolog. Se spune ca la nasterea lui Nero, astrologul care i-a studiat harta, a fost realmente ingrozit de “potentialul” negativ al noului nascut.
Cu timpul, astrologia a inceput sa fie folosita in detrimentul celor de la putere. Rivali ai imparatilor, se foloseau de informatii astrologice, pentru a afla momentele de slabiciune ale conducatorilor lor. Astfel, din teama sau din ignoranta, astrologii au inceput sa fie alungati, sau chiar omorati.
In Antichitate (ca si astazi de altfel), printre adevaratii astrologi, obisnuiau sa-si faca loc si bine cunoscutii sarlatani, care murdareau numele astrologiei si o defaimau, pentru a o folosi ca si sursa de venit.
Din pacate, de cele mai multe ori, cei care o contestau, nu lecturau carti de specialitate. Judecau din parerile pe care si le faceau in mod superficial si din informatiile acumulate de la alte persoane, la fel de bine informate. ( printre oponeti ii putem gasi pe: Plutarh, Sfantul Augustin ).
S-a tot vorbit despre intoleranta religiei crestine fata de astrologie. Defapt, Crestinismul nu a fost niciodata cu adevarat impotriva ei. Singurul lucru pe care acesta l-a contestat, a fost acea viziune fatalista din timpul antichitatii, a multor astrologi. Religia admitea existenta liberului arbitru, iar o eventuala actiune totala a astrelor asupra noastra, s-ar fi aflat in opozitie cu modul de gandire al Crestinismului.
Cu timpul acel mod fatalist de a vedea lucrurile si de a interpreta o harta astrala, s-a diminuat considerabil. Insa impresia ca religia crestina este si astazi impotriva astrologiei, a ramas undeva in subconstient. In “ Astrologia Odinioara si astazi “ a lui Constantin Arginteanu, aflam ca insusi Sf. Augustin a afirmat: “ astrologia este o revelatie diabolica, dar de multe ori, admirabil de adevarata! “. Tot din cartea lui C. Arginteanu aflam: “ crestinii…o admit in biserica, o introduc in universitati, o primesc in palate “
Dupa ce Astrologia a inceput sa fie recunoscuta de catre cei din cadrul Bisericii, a avut parte de o evolutie semnificativa, pana in momentul in care s-a constatat ca Pamantul este cel care se invarte in jurul Soarelui si nu invers. Odata cu recunoasterea acestei descoperiri, astrologia a inceput sa decada din nou. De ce? Tocmai pentru ca teoriile sale cadeau. Dat fiind ca Pamantul nu mai era considerat ca fiind “ in centrul Universului “, cum puteau oare planetele sa ne influenteze?
Oamenii au refuzat sa priveasca dincolo de aceasta descoperire si astfel astrologia a trecut din nou intr-un con de umbra, pentru un timp extrem de indelungat.
In prezent, ea a inceput sa renasca, sa fie vazuta cu alti ochi, sa fie inteleasa si perceputa altfel. Insa, in ciuda acestui lucru, nu este nici astazi apreciata pe masura potentialului sau.
Personalitati mai recente, interesate de studiul astrologiei, au fost: Johannes Keppler, C. G. Jung, Jean-Baptiste Morin de Villefranche ( denumit parintele astrologiei stiintifice si astrolog consilier al lui Richelieu ). Insusi Mathias Corvinul a avut un astrolog personal.
Din Caldeea pana in Egipt, Grecia, Roma, toata Europa si apoi intreaga lume, astrologia s-a raspandit datorita adevaratelor sale merite. Regi, Imparati, Preoti Caldeeni, Magi, oameni de rand sau nu, toti au apreciat-o si au acceptat-o in viata lor. De la Hipocrate pana la Jung, sunt nenumarati cei care au ales sa o studieze pentru a se ajuta de potentialul sau nemasurat si pentru a o aplica in medicina ( Hipocrate), psihanaliza ( Jung – “ Psihanaliza si Astrologie “ ) si alte stiinte.
Tocmai ea, cea care a venit in ajutorul atator stiinte, este inca si astazi considerata, ca fiind, in cel mai bun caz, o pseudo-stiinta.
~ Alina Marcu