Fără Fecioară, probabil am fi pierduți

Fecioara este semnul tipicarilor, al oamenilor atenți la detalii, critici, perfectioniști... bla bla. Asta am citit/auzit cu toții despre această zodie care cred ca e mai grozavă decât vrem să vedem și poate chiar decât știu nativii înșiși.

Energia acestui semn cred că este precum pământul pe care călcăm. Dacă nu ar fi, ne-am prăbuși. Dacă Fecioarele nu ar exista, nu am mai ști să corelăm simplitatea cu viața noastră, nu am avea ritmicitate și disciplină în ceea ce facem zilnic, nu am cunoaște simțul măsurii și al calității, nu am fi înțeles niciodată ce înseamnă că  "detaliile fac diferența". Am pierde sensul existenței, pentru că am pierde sau nu am ști ce înseamnă micile experiențe și bucurii, simplitatea care ne poate umple sufletul, capacitatea de a fi prezenți prin ceea ce facem in fiecare moment.

Fecioara este un semn asociat cu puritatea, curățenia, igiena... atât trupească, cât și la alte niveluri. Fecioara este sănătate, naturalețe, firesc. Este utilitate și funcționalitate, după aceste criterii își si conduce viața și își face alegerile...

Fecioara este contribuție. Nu știe pentru ce altceva ar putea trăi, dacă nu pentru a servi, ajuta, sprijini, contribui și chiar vindeca. Are compasiune, trăiește ca și cum are o datorie de a ajuta, de a fi acolo pentru ființele care au nevoie (Maica Tereza era Fecioară)...  Știe instinctiv cum să vină în întâmpinare. Simte nevoia să dea ceva înapoi vieții, pământului și celor cu care vine în contact... De multe ori, asta se lasă cu încordare, suferința acumulată prin empatie exagerată, abandon de sine.

Fecioara este simplitate. Nimeni nu știe mai bine decât o Fecioară autentică, să facă sărbatoare din simplitate, festin si abundență din ce are la îndemână, eleganță din nimic...

Fecioara este bun simț. Și moralitate. O moralitate care poate deveni prea rigidă și le poate limita bucuria de a trăi, acestor nativi.

Fecioara este muncă. Datorie. Sacrificiu. Tinde spre desăvârșire și de aceea de multe ori se simte și chiar este singură. Ca și cum își este de ajuns. Sau cumva din cauza resemnării că nu va găsi pe nimeni așa cum vrea ea. Dar când alege să stea lângă cineva, vrea să scoată ce e mai bun din acel om. Cu riscul de a deveni pisăloagă și de a fi respinsă, chiar urâtă pentru asta.

Fecioara iubește. Fără frivolități, fără prostii, fără falsitate. Ea iubește curat, firesc, prin fapte. Iubește ca și cum și-ar iubi cel mai apropiat frate. Ca și cum și-ar iubi mama. Nu iubește un bărbat sau o femeie, ci o ființă umană. Are un fel de sfințenie cu care își impregnează iubirea și manifestarea ei.

Fecioara, la un nivel înalt de conștiință, este vindecare prin însăși prezența și energia ei. E binecuvântare. Și ascultare. Înțelegere. Și sfințenie...Recunoștința pentru viață.