Ego-ul

Ego-ul este funcţionarea psihismului care ne permite să spunem „eu”. Are o funcţie centrală şi trebuie depăşit conform învăţăturilor tradiţiilor spirituale. Preoţii greci vedeau în iubirea de sine, afecţiunea faţă de ego, baza comună a dificultăţilor întâmpinate în evoluţia interioară.

Am putea afirma despre ego ceea ce se spune despre bani: este un bun servitor, dar un stăpân rău. E ca şoferul unei maşini de lux, care are tendinţa să-şi uite proprietarul pe bancheta din spate şi să se creadă stăpân. A ne dezidentifica de mental nu înseamnă a-l face complet inutilizabil, ci a-l lăsa să funcţioneze doar atunci când este necesar. În acest moment, putem spune că mentalul funcţionează fără ego.

Psihanaliza prezintă ego-ul sub aspectul său defensiv: tras într-o parte şi în alta de Aceasta (instanţă psihică în care se situează pulsiunile şi refularea) şi Supraeu, rolul său principal este de a acţiona mecanisme de alarmă. O altă definiţie a ego-ului mi se pare interesantă: „Ego-ul reprezintă suma totală a tuturor legăturilor noastre de afecţiune.” Psihologii occidentali, care merg până la capăt cu reflecţia lor, vor fi de acord cu ideea conform căreia culpabilitatea, teama, sentimentul de inferioritate nu sunt nişte calităţi accidentale ale ego-ului, ci că ele fac parte din structura sa însăşi.

Ego-ul este divizat în toate felurile; trebuie să trecem de la impresia superficială de unitate personală la experienţa unei reale unităţi dincolo de persoană. Încrederea în această unitate superioară ne va permite să reorganizăm fragmentele ego-ului, la fel cum aşchiile metalice, atunci când sunt polarizate într-un câmp magnetic, se organizează urmând noi linii de forţă. Un individ care înţelege coerenţa din spatele haosului obişnuit al ego-ului îşi vede capacităţile schimbându-se radical.

Ştiinţele umane ne-au învăţat că nu putem studia bine un fenomen, decât replasându-l în contextul său, că nu vom putea înţelege bine o formă, decât observând-o în ansamblu. Pentru gândirea indiană, ego-ul, eul, nu poate fi corect studiat, decât în raport cu acest ansamblu care este Sinele. Nisargadatta Maharaj exprima acest lucru în cuvinte foarte simple: „Mergeţi pe marginea unui bazin gigantic, umpleţi un pahar mic cu apă şi ziceţi: «Sunt eu.»”

Ego-ul reprezintă deopotrivă o chestiune teroretică de psihologie comparată şi o problemă eminamente practică pentru aspirantul spiritual, care ar vrea să ajungă dincolo, fără să ştie prea bine cum. Înainte de a vorbi despre ego-ul în Orient şi în Occident, aş dori să remarc că a depăşi ego-ul nu este important, pur şi simplu, doar pentru o bună sănătate psihică, dar şi pentru corp.

Cei pe care cardiologii îi încadrează în cadrul personalităţilor de tip A au un profil tipic de hipertrofie a ego-ului şi mor tineri. O mărturie în acest sens este studiul citat de Hélène Barrère, psiholog, gerontolog şi fondatoarea asociaţiei „Yoga şi psihologie”: „Larry Scherwitz, psiholog la Universitatea din California, a înregistrat conversaţiile din cadrul unui lot compus din peste cinci sute de oameni, dintre care un sfert prezenta maladii cardiace. Restul afişa o sănătate bună. Ascultând înregistrările, el a numărat de câte ori utiliza fiecare cuvintele «eu», «eu însumi», «al meu». Comparând rezultatele grupelor de subiecţi normali cu cele din grupele bolnavilor cardiaci, Scherwitz a observat că bolnavii foloseau mai mult cuvintele respective. În plus, prin supravegherea acestor subiecţi timp de câţiva ani, el a descoperit următorul fapt: cu cât un om vorbea mai mult despre el însuşi, cu atât avea şanse sporite să facă un infarct. Antidotul”, a concluzionat autorul, „era de a se arăta mai generos şi mai respectuos faţă de semeni, mai puţin egocentric.” Ceea ce constituie primul pas pe un drum lung pentru a uita ego-ul, care are rădăcini mai profunde decât egoismul în sensul moral al termenului: Tané Ikani, cea mai în vârstă femeie din Japonia, a declarat în ziua aniversării celor 116 ani ai săi că se gândea că o să aibă o viaţă lungă, deoarece nu fusese niciodată egoistă şi îşi încredinţase în întregime naturii îngrijirea vieţii ei.

Jaques Vigne

Sursa: Meditatie si Psihologie - Editura Elena Francisc

Imagine: spiritualityhealth.com