E timpul sa vezi lumina – Un exemplu de nepotrivire evolutiva
Istoric, ceasul nostru biologic intern – sau ceasul circadian – a fost predominant potrivit de fluctuatiile de lumina ale zilei solare. Acum, cumva, lucrurile sunt diferite. Avansul tehnologic din ultimul secol, incepand cu inventia becului, au schimbat major obiceiurile noastre legat de expunerea la lumina si intuneric.
Aceste tehnologii includ lumina artificiala, televiziunea si mai recent telefoanele si tabletele, au o mare influenta asupra a ceea ce este considerat o zi obisnuita in comportamentul uman.
Astazi, orasele si casele noastre pot fi iluminate permanent. Americanii isi petrec in medie 90% timpul in interior si se expun mai mult perioadelor de lumina artificiala. Acest semnal dat de lumina dupa apusul soarelui ne poate intarzia ritmul circadian, dand peste cap ritmurile interioare ale corpului nostru. Si pentru ca noi controlam expunerea la lumina, timpul nostru de iluminare se poate schimba in fiecare noapte.
Obisnuintele de stil de viata standard
Relativ recent, avansul tehnologiei in monitorizarea somnului ne-au deschis posibilitatea sa studiem obiceiurile de expunere la lumina a populatiei neindustrializate.
Un grup sub analiza este #Hazda, o comunitate de vanatori care traieste in savana din nordul Tanzaniei. Aceasta comunitate traieste, presupunem noi, cam ca stramosii nostri si ocupa geografic vorbind un areal similar cu cel in care a evoluat omul modern. Acestea ii fac un bun model de studiu legat de viata ancestrala.
Hazda nu foloseste electricitate si se expune doar la lumina soarelui, lunii, stelelor si focului. Se trezesc inainte de rasarit si aproximativ la acelasi moment al zilei. Primesc cea mai intensa expunere la lumina in jurul orei 9 inainte de se retrage la umbra la mijlocul zilei. Dupa intuneric, ei sunt expusi luminii focului si uneori a fazelor lunii.
Lumina – alt exemplu de nepotrivire
Daca evaluam obiceiurile moderne de expunere la lumina si le comparam cu obiceiurile ancestrale diferentele majore sunt evidente.
Inainte de toate, omul modern petrece relativ putin timp afara. In absenta luminii solare, care este mult mai intensa decat lumina de interior, nu primim acel impuls puternic care spune creierului ca e zi. Si pentru ca putem extinde periada de expunere dupa apus, limitam expunerea la intuneric si la semnalele hormonale.
Conteaza aceste diferente?
Lumina si vitamina D
Vitamina D este un pre-hormon care este sintetizat la nivelul pielii expuse la ultraviolete.
Estimarile contemporane au sugerat ca aproximativ trei sferturi dintre americani au un nivel scazut de vitamina D. Prin contrast, membrii Hazda aveau niveluri foarte inalte de hidroxivitamina D.
Vitamina D este esentiala pentru mentinerea mineralizarii oaselor. Poate afecta, la fel de bine si alte functiuni biologice, astfel ca lipsa vitaminei D este legata si de cancer, bolile autoimune si ateroscleroza.
Lumina in ritmul circadian
Ceasul biologic pregateste corpul nostru pentru evenimente predictibile, precum somnul si cresterea nivelului de energie. Nepotrivirea la ceasul biologic poate avea cosecinte metabolice serioase.
Soarecii care au fost expusi la opt ore de lumina in perioada in care ar fi trebuit sa doarma au luat in greutate cu 50% mai mult decat cei care au trait dupa un ciclu normal de viata. Curios este faptul ca nu au mancat mai multa mancare ci au mancat atunci cand ar fi trebuit sa doarma. Efectele metabolice ale nealinierii cu ciclul circadian precum acestea ar putea fi o piesa importanta in puzzle-ul obezitatii contemporane.
In mod similar, noi cercetari au revelat ca oamenii care sunt expusi chiar si la o unda mica de lumina in timp ce dorm sunt mult mai dispusi sa dezvolte simptome de depresie fata de cei care dorm in intuneric total.
Lumina pentru sanatatea creierului
Nu e vorba doar despre o chestiune legata de prea multa lumina noaptea. Unele dovezi arata ca lumina stralucitoare este vitala pentru performanta cognitiva. Cercetatorii au comparat soareci care si-au petrecut timpul in lumina stralucitoare sau lumina difuza care este relevanta pentru oameni.
Remarcabil, soarecii expusi la lumina difuza au pierdut 30% din capacitatea hipocampului, o parte a creierului care este asociata cu invatarea si consolidarea memoriei. Asceasta s-a tradus in performante cognitive mai sarace atunci cand cauta iesirea din labirint. Atunci cand rozatoarele au fost expuse la lumina naturala, aceste efecte neurologice au fost inversate.
Concluzia
Pentru milenii, expunerea la lumina si intuneric a genomului uman a fost mai degraba constanta.
Acum, aceasta expunere s-a schimbat radical intr-o foarte scurta perioada de timp si reprezinta, deja, un alt exemplu de inadecvare.
Si in timp ce inca invatam profundul impact pe care il are mediul in psihologia noastra, chiar nu ne trebuie munti de date pentru a vedea lumina.