Vocatia, chemarea Sacrului. Spiritualitate si leadership, partea a III-a

Autor: AstroCafe.ro - vineri, 17 aprilie 2015, 4122 vizualizari
Vocatia, chemarea Sacrului. Spiritualitate si leadership, partea a III-a

Un alt element al vocatiei este sincronicitatea. Vocatia este prea sacra sa apara doar in timpul liniar. Si nici nu este vorba doar de sansa. Everson spune: "orice apare in desfasurarea vocatiei se bazeaza pe sincronicitate. Sansa nu ar putea sa o explice niciodata. Viata este prea coerenta pentru a fi sansa."

De asemenea, leadership-ul in primul rand nu este despre cariera. Nu poate fi, pentru ca vocatia si cariera nu sunt sinonime. Una poate aparea fara cealalta sau la mult timp dupa cealalta. Everson spune: "Disting intre vocatie si cariera. Vocatia este dispozitia, in cazul in care talentele voastre sunt puse in ordine. Ea are de-a face cu sentimentul vostru de identitate; cariera reprezinta impactul vocatiei asupra vietii tale si asupra lumii din jurul tau. O persoana poate avea o vocatie suprema si nici o cariera. Pentru unii oameni, carierele lor nu apar decat dupa ce au murit. Gerard Manley Hopkins este un exemplu in acest sens. Emily Dickinson este altul. Nici unul nu a fost publicat in timpul vietii; cu toate acestea munca lor este la fel de buna ca oricare alta. Nici Gerard si nici Emily nu s-au luptat cu cariera; ei au ignorat-o; Emily mai mult ca Gerard." In cultura aborigena, initierile implica de multe ori un fel de sacrificiu "insa cea mai mare paradigma pentru initierea in vest, in viziunea lui Everson, este imaginea lui Hristos carandu-si propria Cruce."

Exista un tip de violenta in separarea unui lider de multime, asa cum este pentru descoperitorul viziunii intr-o cautare a viziunii. Everson arata cum modelul care sta la baza vocatiei in America este cautarea viziunii. Cautarea viziunii, in opinia sa, este structurata pe principiul "violentei". Everson vede violenta ca o forta primara in Univers din care evolueaza toata viata (pana la urma, mingea de foc originara a fost violenta, asa cum a fost si explozia supernovei care a dat nastere unui numar mare de atomi in corpurile noastre). "Precum iubirea, violenta este o forta care impinge toate fiintele spre activitate si transcende toate valorile individuale si colective." Cuvantul violenta deriva din vis, care inseamna forta, pur si simplu.

A fi lider implica durere. Durerea singuratatii, durerea din proiectii, a fi inteles gresit, si a juca rolul din proiectiile altora, in special intr-o cultura care are putini lideri autentici sau parinti spirituali si astfel produce multi oameni raniti de leadership-ul negativ. Dupa ce a scris primul sau poem complet realizat, lacrimile au curs pentru Everson, asa cum formuleaza Herrmann, "pentru ca ti-ai gasit maestrul. Ce este acel lucru care face legatura cu maestrul atat de profunda, de emotionala; atat de adanc dureroasa?" Everson raspunde: "E ca durerea din expansiune; expansiunea constiintei. Cea mai buna analogie este in iubire. Cand ne indragostim, capitulam in fata iubirii - a misterului din ea - misterul din inconstient, misterul din intuneric. Durerea este partea intunecata a arhetipului... Eu cred ca durerea este factorul adeveritor in gasirea vocatiei tale. Atat timp cat nu exista durere, nu exista o progresie reala. Durerea este cea care insoteste realizarea ce va permite sa stiti ca descoperirea este adevarata." Aceasta este o marturie a rolului Via Negativa in existenta liderului in afara vocatiei sale.

Everson compara Estul si Vestul in jurul subiectului de vocatie si el simte ca arhetipul vocatiei detine o intaietate mai mare in Occident, decat in Est. El vede Occidentul mult mai militant si Estul, Orientul, mult mai contemplativ. Iata cum formuleaza el. "Gasirea vocatiei este mult mai importanta in Occident decat in Est, deoarece simbolul controlului in Est, care pune accent pe actiune, este vocatia. Eu cred ca vocatia este pentru noi ceea ce mandala este pentru ei. Vocatia este cea care ne integreaza, ne da unitatea noastra, si insoteste actiunile noastre de la lumea liniara la lumea ciclica, colectiva." Cat de important este acest lucru, sa insoteasca faptele noastre de leadership dincolo de lumea liniara catre lumea ciclica? Herrmann observa ca "In Mitul Eternei Reintoarceri, Mircea Eliade a dezvoltat ideea ca numai acele actiuni care sunt modelate dupa un arhetip, pot fi vazute ca si sacre si, prin urmare, reale, aparute in timp ciclic."

Everson admira foarte mult angajamentul culturilor indigene catre vocatie, evidentiat in ceremonia Vision Quest (Cautarea Viziunii). Intr-adevar, el vede Vision Quest (Cautarea Viziunii) ca si baza a tuturor chemarilor vocationale. "Zorii vocatiei reprezinta sfarsitul limitarilor ego-ului... In cautarea viziunii, cautatorul merge in pustiu, isi deconecteaza sustinerea ego-ului de la trib, iar acest lucru il face vulnerabil. Aceasta vulnerabilitate il expune la inconstient, inconstientul colectiv si acolo prezenta maretului Animal se face cunoscuta... Noi am evoluat de la formele anterioare de Animal. Prin mentinerea contactului cu aceste Puteri Animale, cred eu, psihicul isi activeaza unitatea, pentru ca ego-ul uman este format prin represiunea acestora." Astfel, un lider adevarat nu se teme sa se retraga departe de multime, pentru a merge in pustietate si sa se confrunte cu vulnerabilitatea, si cu ea, cu marile puteri animale.Everson recunoaste cum Isus a facut exact acest lucru. Potrivit Evangheliei dupa Marcu, dupa botezul sau, Isus a mers singur in pustietate si s-a luptat cu fiarele salbatice si cu ingerii. Everson considera ca Hristos a urmat arhetipul din cautarea viziunii, care este un model de samanism."

In oglindire cu Steven Heremann si William Everson, cu privire la arhetipul de vocatie, putem rezuma contatarile noastre astfel: O vocatie adevarata este intotdeauna o chemare de la Sacru (o cultura seculara distruge vocatia si zdrobeste tinerii pentru ca ea nu are ritualuri de trecere autentice de a-i chema catre vocatia lor). Un lider este chemat la smerenie pentru ca el/ea stie ca nu a inventat pozitia sa de putere, dar este chemat sa se angajeze pentru binele comun. Chemarea este una profunda, o punte intre lumile constiente si inconstiente dar, totodata, si a profundei identitati personale si a nevoii intregii specii. Aceasta chemare evoca bucuria si durerea. Ea provoaca descoperirea sau transformarea sau cainta. Astfel, ea include violenta si salbaticie. Nu este pentru lasi. Este nevoie de capitulare si impreuna cu aceasta de curaj, maturitate, marinimie si individualitate generoasa. Se impune, de asemenea, sacrificiu si solitudine si parasirea maselor uneori.

Leadership-ul nu este condus de ego, ci este despre serviciu si a-i ajuta pe cei care se nasc, precum si co-lucratorii cuiva. Acesta solicita puterea si intelepciunea de la stramosi, deoarece functioneaza ca un proces ciclic si nu liniar. Este nevoie de practici spirituale, desigur, si dintre aceste cautarile viziunii si impreuna cu puterile animalelor sunt printre cele mai vechi ritualui de trecere pentru a fi invocate. Leadership-ul este o scoala in sine, un mod profund de a invata cele mai importante lectii din viata, inclusiv intelepciunea, care inseamna mereu imbratisarea aspectelor feminine ale vietii. Asta inseamna echilibrarea yin-ului si a yang-ului, femininul si masculinul. Prin urmare, anunta si proclama Casatoria Sacra a celor doua atat in practica, cat si in teorie.

Citeste si:

Matthew Fox

www.matthewfox.com

Sursa foto: www.crysaliswoman.com

Traducere: Cristina Ciobanu



Astro Shop

Cele mai noi articole