Ipocrita și egoistul
"Doamne, te rog cruță-mă de dorința de a fi iubită, apreciată sau admirată! Amin!" Katie Byron
Oh da, știu, voi nu vă alintați în halul ăsta! La voi e cu pisi, ursuleț, bombonel, pufuleț, puișor, bebeluș ...
Noroc cu ăștia de-o pecesc, că de n-am fi.. cine v-ar mai povesti? Dacă tot n-am ajuns la spovedanie, mă încred în non-judecata patrafirului dumneavoastră de oameni de bună credință dar supuși provocărilor și tentațiilor.
Cică astea sunt alinturile moderne aliniate la covrigăreala războinică care ne-a invadat viața, gândurile, convingerile.
Știu că voi nu ați făcut și sper să nu ajungeți în asemenea situații, nici eu nu mi-aș fi închipuit că voi experimenta așa ceva, dar ca întotdeauna viața bate filmul. Sunt atât de mulți copii abandonați și uitați în carcase de adulți care - din răni și traume nevindecate - ajung să se "alinte" atât de duios.. din prea puțină iubire.
Conform dictonului "in vino veritas", la un pahar de vin nocturn și discuții încinse, ne înarmăm cu rachetele de tenis oral, ridicăm fileul și ne întrecem în voleurile alinturilor de ghetto.
Generoasă de fel, nu mă las mai prejos, dacă vii cu punguța la mine, te-ncarc cu vreo două geamantane, îți umplu frigiderul și îți mai și trântesc un bonus de nu îl poți căra. Am replică la orice, dar asta nu este o virtute când nu există moderație, iar consecința este sinuciderea iubirii, conexiunii, lui Împreună. Ca și cum detonezi de bunăvoie Planeta lui NOI, unde ani de zile ne-am dorit și alinturile (cei mai buni, cei mai frumoși, cei mai minunați) ne împuterniceau și ne umpleau sufletele însetate de iubire.
Poate chiar are dreptate în felul lui și sunt sau am devenit o egoistă. Dar nu pentru că nu îmi pasă de ceea ce ne injectează tembelizorul și media, ci pentru că aleg să hrănesc mizeria asta dând înapoi cu dobândă. Bine că militez pentru floricele, iubire, îmbrățișari, visare cu praf de stele, vindecare. Mai lipsește să îmi pictez sânii în culorile curcubeului și să alerg bezmetică pe câmpii urlând "libertate" și "jos chiloții" (cică e la modă) când bomba se fâsâie în mijlocul sufrageriei.
Și ce dacă el e un ipocrit? Așa, și? E treaba mea? Am eu dreptul să îl judec? M-a investit Bunuțu' ăl de Sus cu etichete și scuipinol de lipit pe frunțile semenilor mei? Ce contribuție am, dacă la veninul celuilalt eu îi injectez cantitate dublă? Halal iubire, iertare și compasiune din partea mea!
Brișca a ieșit și fitilul s-a aprins când mi-a reproșat că toată lumea e în război și egoistei din mine îi arde de Dragobete. Ăăă ... poftim? Adică în vreme de război punem viața pe hold, nu ne mai iubim, nu mai creăm, doar ne înrolăm și ne sfârtecăm? Cum am supraviețui fără dragoste, credință și usturoi?
Da bărbate, mie îmi arde de iubit, pentru că nu ajut stând cu ochii pironiți pe știri și lăsând spaima dezastrelor să îmi invadeze porii și să îmi paralizeze conștiința și credința.
Da bărbate, mie îmi arde de iubit pentru că sunt VIE când te văd și când te simt lângă mine, și vreau să onorez și să dansez recunoștința pe care o simt. Ia fâsâita asta și spală putin(a)... lasă-mă-n visarea mea!
Bre oameni faini, luminați-mă și pe mine: la ce ajută să aducem războiul altora în familiile noastre, la locul de muncă, printre prieteni și ființe dragi nouă? Cu ce ne crește virtutea că suntem cu toții "părerologi de serviciu" și transmitem blindați din tranșeele săpate pe canapeaua din fața televizorului? Sau vi s-a promis prelungire de penis + erecție nesfârșită și silicoane + tinerețe fără bătrânețe? O fi vreo ofertă de care eu nu am aflat încă.
În ăla de-adevăratelea (n.r. război) măcar știi că o mierlești de te întâlnești cu vreun glonț sau de pică vreo bombă în apropiere. Asta e, vată în nas, hopa sus pe masă și liber la colivă. Vorba cui a spus-o, cu o moarte suntem toți datori, dar e păcat să umblăm morți prin viață.
Când rafalele năucitoare pornesc din traheea celui iubit, îți străpung urechile și capătă o traiectorie ilogică sfârtecându-ți sufletul, atunci sechelele sunt irecuperabile și inimaginabile. Cum spune o veche vorbă : "ferește-mă Doamne de prieteni, că de dușmani mă apăr singur!"
Dar totuși, dacă îl vedeți, să-i spuneți că Nuțica Terorista l-a iubit. Acu dau fuguța să-mi cumpăr un deux-piece kaki (se dă bonus cască), poate o ard romantic diseară la o tură cu tancul decapotabil.
Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus visarea mea! Dragoste, credință și usturoi!
Visătoarea Solară 💚
Artist: "Carried" by Roxana Stan