Ne lipim ochii de ecrane (tv, telefon, tableta, laptop etc), dar nu mai privim pe “ecranul” ochilor celui din fata noastra. Auzim bipaitul sms-ului din telefon, dar nu mai ascultam bipaitul si indemnul inimilor noastre. Scriem litere, cuvinte, propozitii, dar nu mai scriem mesajul din ele, nu mai punem creionul pe hartie, cu mana noastra, cu emotia noastra.
Stim sa facem o gramada de lucruri, putem munci cat e ziua de lunga, dar nu mai stim sa respiram aerul vietii din momentul prezent. Rezistam in conditii grele, ne facem un program din ce in ce mai complex si plin, dar nu reusim un lucru simplu: sa avem compasiune pentru noi insine. Luam de-a gata raspunsurile pe care ni le aseaza altii in fata ochilor si urechilor, dar nu ne mai punem pe noi in fata noastra.
Suntem grabiti, prinsi in planuri si obiective, ganduri si idei, dar ramanem pe dinafara cand sentimentele ne cheama. Vrem mai bine si mai mult, cu pretul bucuriei si recunostintei, de care ne vom bucura “mai” tarziu. Ajutorul de oferit cuiva a devenit un “task” in agenda, cu “deadline-ul” aferent, in loc de iubirea pe care, de fapt, am putea s-o oferim ca cel mai de pret ajutor. (more…)