Tata
Deseori l-am judecat, l-am invinovatit, l-am ignorat…I-am pus in carca lucruri, care credeam eu, sunt doar in responsabilitatea lui. Uneori am spus despre el ca e dur, lipsit de inima.
Insa, de cand am inceput sa inteleg cum stau lucrurile cu mine, cine sunt si despre ce e viata, cum functioneaza legile universale, cine este responsabil pentru ce sunt, fac si am, care este sensul tuturor experientelor traite, am acceptat totul asa cum a fost si am inceput sa iubesc fiecare experienta la care am fost partasa, alaturi de tatal meu, chiar daca la momentul acela mi s-a parut crunta si de neiertat.
Tata a fost mereu un om intreprinzator, curajos, cu initiative indraznete. L-au incercat multe evenimente dure, a experimentat deopotriva saracia si bogatia, succesul si umilinta, gloria si esecul. S-a ridicat de fiecare data, oricata suferinta si umilinta a simtit.
Si dincolo de ce spuneam despre el, dincolo de suferinta pe care, credeam atunci, el mi-o provocase, dincolo de asteptarile mele in ce-l priveste, sau durerea adanca pricinuita de lipsa de dragoste pe care am simtit-o profund, am fost mereu mandra de el.






