AstroCafe Blog

your-truth-sounds-exactly-like-freedomVrei sa spui, dar nu spui. Vrei sa stai, dar nu stai. Vrei sa pleci, dar nu o faci. Vrei inainte, dar stai pe loc. Vrei aici, dar stai acolo. Vrei acum, dar astepti atunci. Vrei sa spui nu, dar spui da… si invers. Vrei sa imbraci ceva, dar imbraci altceva. Vrei sa mananci ceva, dar alegi altceva. Vrei sa te bucuri, dar te chinui…

Pe buna dreptate, e cam greu sa primesti si sa accepti ca e posibil sa renunti la o imagine pe care ai construit-o in atatia ani. Uneori nici nu-ti trece prin cap ca ai putea sa o faci. E atat de departe cine esti si poti fi, eliberat de toate schemele in care te indesi in ochii celorlalti pentru a fi placut si admirat! Si esti atat de indignat, totusi, ca nu esti fericit!

Spuneam odata ca fiecare isi este propriul sau PR. Ca, de fapt, nu e nevoie sa blamam marketingul si publicitatea sau pe cei care fac asta ca profesie, intrucat toti suntem sau am fost foarte bine pregatiti in domeniul asta.  Fiecare in viata sa si-a avut grija de imagine, mai mult decat de ochii din cap. De mesh-ul sau publicitar… sa fie cat mai mare, cat mai vizibil, cat mai demn de aplauze. Si-a pictat acolo toate “calitatile” de care altii e important sa stie, toate formele si culorile uneori spalacite alteori stridente, cu care a sperat sa atraga atentia sau chiar sa dea lovitura de… admiratie. De fapt, de teatru, pentru ca, in definitiv, ce poti obtine mai mult, in afara de cateva aplauze, laude, priviri de confirmare sau de invidie, prin urmare un moment de ego umflat si o iluzie ca esti important. I-ai facut si de data asta. Iata, esti maret! Dupa acest moment insa, te duci acasa cu tine, in tine, si vezi cum dispare multumirea. De ce nu o poti pastra, de ce nu e suficienta “acea” multumire? Nu intelegi… nici nu stai sa insisti cu intrebarea… de frica raspunsului. Si te grabesti sa iesi din nou din tine, sa te duci acolo, afara, sa incerci sa mai smulgi niste aplauze. Macar vreo doua priviri piezise, tot e mai bine decat sa treci neobservat.

(more…)

twogulls11-15In urma cu 12 ani, ne-am dat mana si am inceput o calatorie care habar n-aveam unde ne va duce si nici ce vom intalni si cunoaste prin ea. Din iubire si datorita chemarii interioare puternice care ne aducea unul langa celalalt, am pornit, cu bagaje multe si grele, la un drum necunoscut care ne speria, ne entuziasma si incita in acelasi timp. Un drum catre interiorul fiecaruia, dupa cum aveam sa aflam cu fiecare pas pe care-l faceam.

Ne-am fost unul celuilalt, mai intai iubit/a, apoi prieten/a si, mai ales, maestru. Ne-am insotit unul pe celalalt in caderi, salturi, in bucurie dar si in zbaterile interioare transformatoare. Ne-am angajat intr-una din cele mai dificile misiuni de pana atunci, aceea de a ne descoperi si cunoaste pe noi insine. Ne-am zbatut, am invatat, ne-am iubit, am suferit, ne-am distrat dar am fost si tristi, am crescut interior cat nu as fi sperat vreodata, fiindu-ne unul celuilalt, cel mai sever profesor si uneori cea mai dura imagine despre sine.

(more…)

garden-chair-barbara-andolsekNu stiu daca am avut nevoie, dar stiu ca am primit in viata asta, pana acum, mai multe daruri cu forma de oameni dar cu esenta de iubire. Pana sa aflu ca acesti oameni si toate experientele nu fac decat sa ma conduca spre iubirea care sunt, care respira in mine si ma construieste dincolo de timp si spatiu, credeam ca oamenii care sunt sau vin in viata mea au sarcina de a-mi aduce si darui iubire. E drept, ei faceau asta, imi aratau asta, mi se aratau pe ei.

Unul din reperele profunde, o lectie de iubire in stare pura, a fost bunicul meu, tatal mamei mele. Desi a ramas in planul asta doar cativa ani din viata mea, el, cu tot ce-mi amintesc ca m-a facut sa simt, mi-a ramas ca o icoana in suflet. Este ca o baie de dumnezeire orice gand la el, orice intoarcere la momentele in care i-am stat pe genunchi si orice clipa in care cineva imi aminteste de el.

Cand a plecat din planul asta, eram inca mica. Si poate ca a fost un avantaj pentru mine, pentru ca nu apucasem inca sa ma deprind cu “arta” de a judeca. Nici cuvinte prea multe nu-mi amintesc, desi pesemne ca au fost multe care au circulat intre noi. In schimb, adesea imi amintesc tacerea. Si inima lui.

(more…)

rumi-love-paintingCapacitatea de a iubi este apanajul unei inimi deschise, in contextul unei minti disciplinate. Da, si asta se antreneaza, se exerseaza, necesita constienta si transformare permanenta, pentru a depasi mereu limitele din cap, care-ti pot arunca in fata scuza “eu atat si doar asa pot sa iubesc”.

In iubire nu ai nevoie de umbrela sau de scuturi, ele pot opri durerea sa ajunga la tine, dar opresc si iubirea in acelasi timp, generand si mai multa durere.

In iubire, nu e ca si cand ai un stoc limitat si esti nevoit sa dau cu portia, ca sa-ti ajunga toata viata. Legile iubirii sunt altele, nu tin de timp si spatiu, nu e nimic ce poate fi contorizat si masurat. Iar iubirea, odata simtita si daruita nu se poate anula pe sine, nu poate fi ceruta inapoi si nu poate fi pretinsa.

(more…)

a-glad_to_meet_you-672992Ti s-a intamplat sa cunosti pe cineva si sa ai sentimentul ca va stiti de cel putin o viata? Sa dai mana cu el/ea doar pentru a-i afla numele de acum si apoi sa incepi o conversatie care este, de fapt, mai mult ca o continuare a altora incepute demult?
Am o colectie de astfel de experiente, banuiesc ca si tu…

Eu cred ca cei pe care ii intalnim nu ne sunt deloc, dar deloc necunoscuti. Cred ca la un anumit nivel ii stim. Iar cand ii (re)intalnim, nu facem altceva decat sa ne recunoastem. Nu facem cunostinta, ci reCunostinta. Ne readucem la cunostinta energia aceea, fiinta aceea, relatia, fie ea si cu durata de 2 minute (conform masuratorii adaptata la dimensiunea in care are loc).

(more…)

authenticityDe cate ori ati auzit/spus: “am obligatie fata de x, trebuie sa merg la nunta, caci si el a fost”, “are obligatie fata de mine, caci l-am ajutat cand avea mai mare nevoie”, “n-am chef sa fac asta pentru x, dar trebuie s-o fac, asa se cade”…?

Numai daca ne amintim de listele intocmite minutios cu invitatii la o nunta si criteriile urmarite uneori pentru aceasta, realizam cat e obligatie si cat e bucuria de a invita si, respectiv, a participa la un astfel de eveniment. “Pe x trebuie sa-l invit, altfel se supara”, “cutare e dator la mine, deci n-are cum sa nu vina”, “nu poti sa vii? mda, ok…cum vrei (sunt dezamagit)”. De partea cealalta: “of, nu m-as duce, dar n-am incotro” etc.

Am perceput cu multi ani in urma minciuna pe care ne-am spus-o, cu titlu de “iubire”, in spatele careia ne-am ascuns bucuria de a alege ce vrem, ce ne place. Am descoperit cum, din lipsa curajului de a alege pentru bucuria noastra, am facut nenumarate compromisuri, in speranta (iluzia) ca asa vom fi judecati mai putin si vom fi vazuti ca oameni buni, generosi, iubitori.

(more…)

simona-halep-s-a-calificat-in-semifinale-la-roland-garros-262292Imi ajung in fata ochilor articole gen “Simona Halep a crescut fara papusi”, “a facut sacrificii” bla bla… Din categoria “sa cautam povestea dramatica din spatele povestii de succes”.

Da’ de ce e musai sa fie o poveste dramatica?

Or fi lipsa papusilor si investitiile financiare, in darul ei si in ea, niste sacrificii? Sau ar fi fost cu adevarat un sacrificiu (de sine) daca nu ar fi facut ce iubeste? Tatal ei s-a sacrificat sau doar a actionat din iubire si daruire totala pentru fiica sa si, in definitiv, pentru bucuria lui? Depinde de unde privim si ce nota vrem sa dam povestii…

(more…)

14 visitors online now
1 guests, 13 bots, 0 members
Max visitors today: 14 at 03:18 am EET
This month: 46 at 11-18-2014 11:49 pm EET
This year: 151 at 01-18-2014 04:57 pm EET
All time: 151 at 01-18-2014 04:57 pm EET
Bombax Theme designed by itx