AstroCafe Blog

a-glad_to_meet_you-672992Ti s-a intamplat sa cunosti pe cineva si sa ai sentimentul ca va stiti de cel putin o viata? Sa dai mana cu el/ea doar pentru a-i afla numele de acum si apoi sa incepi o conversatie care este, de fapt, mai mult ca o continuare a altora incepute demult?
Am o colectie de astfel de experiente, banuiesc ca si tu...

Eu cred ca cei pe care ii intalnim nu ne sunt deloc, dar deloc necunoscuti. Cred ca la un anumit nivel ii stim. Iar cand ii (re)intalnim, nu facem altceva decat sa ne recunoastem. Nu facem cunostinta, ci reCunostinta. Ne readucem la cunostinta energia aceea, fiinta aceea, relatia, fie ea si cu durata de 2 minute (conform masuratorii adaptata la dimensiunea in care are loc).

Cand facem cunostinta, noi nu cunoastem fiinta ci forma pe care o are (sau pe care o percepem prin forma noastra). Deseori vedem o fatada, de care ne lasam pacaliti, in care ne blocam privirea si judecatile. Percem prin forma noastra. Si credem ca asta e tot. Ei bine, nu e tot. Dincolo de asta, eo energie, pe care o simti, o respiri, o stii.

Cum ar fi daca (si cred ca tot mai des va fi asa) am trece peste momentele acelea de stanjeneala, sfiala, retinere, cand cunoastem pe cineva, si am conversa/privi ca si cand ne stim deja? Stii, ca atunci cand intalnesti o cunostinta veche. Vrei sa stii ce mai face, cum ii este...

Cum ar fi daca in loc de un formal "imi pare bine sa te cunosc", am spune privind in ochi: "ma bucur sa te ReCunosc"? :)

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*