AstroCafe Blog

Nu prea scriu despre astfel de subiecte, gen concursuri si competitii, fie ele nationale sau internationale, indiferent ca sunt implicati artisti sau sportivi romani. De data asta, insa, vazand efervescenta din media si de pe retelele de socializare (FB, in special, caci acolo am cont), remarc o atitudine veche, cu care ne-am obisnuit, dar pe care poate a venit timpul sa o schimbam.

In afara de faptul ca suntem atat de inconstanti in aprecierile sau dezaprobarile noastre si ii sustinem pe oamenii aia care ne reprezinta tara, doar cand sunt in frunte, observ ca luam lucrurile mult prea personal. Victoria unui sportiv nu e a tarii, ci a lui, in primul rand. Nu e a mea sau a ta, e a lui, a efortului depus, a echipei care l-a sustinut si, poate, in mica parte, a oamenilor care au trimis un gand bun si constructiv. De asemenea, "esecul" lui nu e al nostru, decat in cazul in care ne credem buricul pamantului si avem senzatia ca tot ce misca are legatura cu noi, cu fiecare in parte. Sigur ca ne putem bucura sau putem fi tristi, doar pentru ca vrem sa facem parte din experientele celor care sunt in prim plan si se angreneaza in competitii mari.

Nu vad, asadar, de ce am reactiona atat de vehement, nici intr-un caz nici in celalalt. Chiar daca in primul caz (victorie), ne atribuim meritul ("suntem tari, am castigat"), iar in cel de-al doilea, ne delimitam rapid de cel care a prestat ("a pierdut, a fost varza, sigur altcineva s-ar fi descurcat mai bine"), ideea de fond este ca, oricum, in ambele cazuri, luam lucrurile personal.

De fapt, cand cineva pierde (vezi Bute) sau nu obtine rezultatul asteptat, reactiile noastre au la origine frustrarea personala a fiecaruia, si este o atitudine pe care, din pacate, o aplicam si in viata de zi cu zi. Pe principiul "m-ai dezamagit, nu te mai iubesc". Nu spune nimeni ca nu poti fi trist, dar de aici si pana la a-l desfiinta pe cel care, de bine de rau, a facut parte din viata ta, chiar si pentru cateva minute, cat i-ai privit prestatia, e cale lunga.

"Iubim" cu conditii. "Apreciem" cu conditii. De asta suntem unde suntem. Nu stim sa le dam putere oamenilor si sa-i sustinem doar pentru ca suntem noi buni, nu pentru ca ei sunt buni. Caci aici e substratul care merita atentie. Orice reactie a ta arata cum esti tu, nu cum e cel in fata caruia reactionezi.

Cand ne vom sustine aproapele pentru ca ni se pare firesc sa o facem, in orice conditii, atunci vom avea valori constante, vizibile, consistente. Valabil si pentru familie, cerc de prieteni, comunitate, tara. Cand vom dori victoriile altora doar pentru a ne incununa cu ele, atribuindu-ni-le, din lipsa propriilor victorii, nimic nu va fi cu adevarat multumitor pentru noi.

Atitudinea "daca esti bun, daca castigi, te iubesc, in timp ce daca pierzi sau esti slab, te abandonez sau te sanctionez" nu e noua, ci e la ordinea zilei. Asta fac oamenii cu proprii copii, cu parintii, cu fratii, cu colegii, prietenii, etc. Va suna cunoscut "daca iei nota mare, iti cumpar aia si ailalta", "daca esti obraznic, nu te mai las afara, nu-ti mai cumpar jucarii, etc"?  Asa ca... nimic nou sub soare, nu-i asa? De ce ne miram? Asta e energia veche, asta e lumea in care am trait. Noroc ca unii se mai si trezesc, si au si curajul sa se exprime, sa transforme in ei si in jurul lor aceasta mentalitate si acest mod de a trai, iar apoi sa-i inspire si pe altii.

Revenind la Mandinga si la Bute, ca de la ei am plecat, sa fim seriosi. Mandinga este o trupa apreciata, Elena e talentata (nu putem nega asta), iar pentru punctul in care se afla in evolutia ei, a obtinut un rezultat foarte bun. Este experienta ei, este o etapa, care o va ajuta foarte mult sa creasca. Nu sunt fan Zaleilah, dar imi place. Nu gust neaparat genul asta de muzica, dar imi place Mandinga si imi place atitudinea lor. Cu siguranta au facut tot ce au putut mai bine, avand in vedere presiunea pe care au simtit-o, in special Elena. Din cate am vazut, fata asta chiar nu-si asuma un loc pe care nu-l merita, n-are pretentii de nu stiu ce diva, e o fata fireasca, talentata, care-si face treaba cu bun simt si decenta. Ii doresc intelepciunea de a lua din aceasta experienta tot ce-i mai bun pentru viata si cresterea ei. Asa ca, Mandinga, va felicit si va respect!

Cat despre Bute, aici chiar nu ma pricep deloc, dar stiu macar cate ceva despre rezultatele acestui campion. Am aflat mai multe sambata seara, cand am asteptat cu emotie meciul lui. Nici daca n-ar fi fost campion, faptul ca un roman avea sa intre intr-o asemenea competitie, e suficient pentru a-l sustine. Sau macar pentru a nu-l terfeli prin noroi dupa. Am un respect urias pentru tine, Lucian Bute!

Dragilor, dragi romani, haideti sa fim mai atenti la noi insine, sa ne vindecam de propriile frustrari si tipare distructive, sa fim atenti la atitudinea noastra si sa manifestam mai mult respect in viata noastra. Din tribuna, pare simplu, dar a sta in tribuna inclusiv in viata noastra nu ne ajuta deloc. Oamenii care joaca si isi asuma sa fie in prim plan pot pierde sau castiga, pot fi eroi sau nu, pot fi campioni sau nu. Dar macar ei joaca. Noi putem alege sa comentam de pe margine, sa ne dam cu parerea ca si cand ne e la degetul mic ce fac ei in "teren", sau putem juca de-adevaratelea. Un jucator adevarat intelege sa nu judece "jocul" altuia. El stie ca totul e folositor, ca fie castigi, fie pierzi, este doar un joc. Un jucator adevarat are respect pentru jocul celuilalt si ii apreciaza munca, mai ales cand n-o cunoaste.

Tu, cel care citesti, te-ai intrebat ce vrei sa fii? Nu doar in cazul amintit aici, ci in viata ta. Jucator, sau doar comentator pe margine?

 

3 Comments

  • daniela says:

    Cat adevar!!! Fiecare zi o incep cu tine , iti citesc gandurile , pildele si-mi esti foarte draga.
    Iti multumesc!Multa dragoste.Daniela

  • Daniela says:

    Multumesc Nico pentru ca ai spus asa frumos ceea ce simt si eu.
    Ca de multe alte ori….

  • Mi-a facut placere sa ascult o familie de romani Nicoleta Svarlefus si Cornel Svarlefus, sa vorbeasca foarte frumos de romani si despre ROMANIA,amandoi au har,vorbesc din inima si iubesc romanii si ROMANIA.Ma bucur ca v-am cunoscut si va doresc impliniri si multe realizari,cu credinta,nadejde si dragoste.
    Tudorache Constantin

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Previous Post
«
Next Post
»