AstroCafe Blog

handful-of-dustE mai usor sa vedem praful din casa altuia, dintr-o camera de hotel sau din orice loc de pe strada. Si-l gasim chiar si in locuri ascunse, fara sa facem vreun efort considerabil. Ne "sare in ochi", probabil de asta si dam ochii peste cap rapid si bombanim ceva despre... ei, cei care sunt de vina, caci sigur se gaseste cineva "de vina" pentru disconfortul nostru. Nu ne e de-ajuns sa vedem praful, ne simtim datori cu o reactie...

E interesant, insa, cum uneori in propria casa vedem locuri cu praf nesters de saptamani, pentru ca ne-au scapat pur si simplu sau pentru ca l-am lasat acolo intentionat.

Pe acelasi principiu, cautam "praful" din mintea, cuvintele, actiunile altora si mai si trambitam sa auda tot poporul ce am descoperit. Ca si cand am merita si niste aplauze pentru vitejia noastra, sugeram ca exact acest "praf" e cauza frustrarilor si nefericirii noastre, cautand parca sa ne convingem de imposibilitatea de a fi in pace, imposibilitate de care, desigur, altii sunt raspunzatori prin ceea ce poarta in cap si in viata.

E stiut faptul ca ne spunem multe minciuni. Una dintre ele este ca starea noastra de bine depinde de altii. Ei bine, ce poti crea cu convingerea "fericirea mea depinde de altii?" Si ce poti crea diferit cu punctul de vedere  "fericirea mea depinde de alegerile mele"?

Ei bine, nu praful mintii altora ne sufoca, ci propriul praf. In capul nostru, cand se aduna multe povesti (despre noi, despre ce nu putem, ce nu avem, ce nu e de ajuns...), e ca si cand se aseaza praful peste inima. SI nu ne mai simtim in viata. De aici nevoia de a face cateva valuri, ca sa ne dam importanta si sa avem senzatia ca traim. Chiar daca e cu nervi, cu frustrare, cu furie, dar barem sa ne amintim ca n-am murit.
Insa, cand reactionam sau ii judecam pe altii, ce reusim este in primul rand sa ridicam praful in aer. Propriul praf.Si nu ne mai vedem si auzim unii pe altii. Ma refer la vederea de dincolo de ce vad ochii prin minte, la auzirea dincolo de schemele predefinite si de ceea ce am stabilit (sau luat de-a gata) ca este moral/imoral, bine/rau, corect/gresit.

In concluzie, cand te mai superi pe cineva sau pe ceva din afara ta, cand tinzi sa vezi si sa arati greselile altora, ce-ar fi sa te intrebi "Ce ma supara cu adevarat la mine? Ce ma doare cu adevarat? Are legatura cu altii sau cu mine? Si ce pot fi sau face, pentru a contribui cu adevarat acestei situatii? Este reactia singura posibilitate, este asta ce vreau, ce caut? Sau e si altceva posibil? Aleg sa fiu reactie, sau contributie? Ce energie aleg sa fiu?"

Desigur, e valabila si reciproca. Primim cu maximum de elan, uneori, praful pe care-l scutura ceilalti de la balconul capului, prin faptul ca ne critica, ne judeca, ne cer socoteala. Chiar si cand nu ne vizeaza direct, doar pentru ca intalnim o anumita energie, suntem strangatori din obisnuinta si luam totul la noi. E cineva nervos? Ne enervam si noi. E cineva revoltat? Ne revoltam si noi. Totusi... e curios ca nu se intampla acelasi lucru, cel putin nu in aceeasi masura, cand cineva e bucuros.

Putem alege cum raspundem la energia celorlalti. Da, putem alege. Fie intram rapid in energia cu care vin spre noi, plecand de la premiza ca are legatura cu noi si nu cu convingerile lor cu care vin deja de acasa :), sau ramanem in energia noastra, constienti, in alegere din ceea ce stim dincolo de ganduri si emotie.
Cand vedem un pet aruncat pe strada, cel mult il ridicam si il aruncam la gunoi, nu-l luam cu noi acasa. Cand vedem gunoi in casa altuia nu-l luam acasa la noi. Si nici nu ne transformam casa in magazie pentru toate obiectele care nu le mai trebuie vecinilor. La fel e si cu emotiile celorlalti. Le percem, insa apoi alegem daca le lasam la sursa sau le luam cu noi. Cu cat mai multe "luam" si ne insusim, cu atat mai multa greutate experimentam. Cu cat mai mult exersam delimitarea de emotiile celorlalti, cu atat mai multa usurinta avem in toate si cu atat mai multe posibilitati de a fi contributie vedem.

Sa fim constienti si sa ne lasam in Pace si in Bine!
Cu drag!

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Previous Post
«