Multa vreme n-am inteles ce vrea sa insemne asta. Sau, mai bine zis, am dat o semnificatie egoista si infatuata. Ma gandeam ca fericiti sunt cei prosti, care nu au mari pretentii de la ei.

Insa, cu timpul, am acceptat intelepciunea din spatele acestor cuvinte. Am inteles ca, de fapt, “saraci cu duhul” sunt acei oameni care nu au ajuns sa-si ocupe mintea cu atata cunoastere si atatea informatii si atata desteptaciune. Nu au apucat sa-si complice gandirea, nu au de ce sa analizeze la nesfarsit, sa compare, sa gandeasca obsesiv. Au mintea mult mai libera, acolo e loc de mult mai multa liniste. E spatiu…Si astfel, vocea interioara nu e perturbata, ci poate fi auzita cu mai multa usurinta.
Acei oameni isi complica mult mai putin viata cu orgolii si vanitati. Ei doar sunt, si traiesc fiecare zi asa cum este. Acei oameni au avantajul intelepciunii, care ia locul dorintei de a fi tot mai destepti. Asadar, probabil, mai fericiti sunt cei fara de prea multe diplome!