AstroCafe Blog

modestie"Eu nu vorbesc despre mine, ii las pe altii s-o faca."  Cu cata mandrie am spus-o candva. Cu cata importanta de sine! Si, de fapt, exact mandrie e. E ca si cum le-as cere celorlalti: "Va rog, spuneti ca sunt minunat/a!"

Ce sa vezi, nu e modestie. Nici smerenie. Ghici ce e? 😉

Cam tot pe acolo este si raspunsul des intalnit la interviuri de angajare: "dati-mi cat considerati dumneavoastra".

Imi amintesc de o replica inspirata si geniala, la incercarea cuiva de a fi modest: "Nu mai fi modest, ca nu esti chiar asa de grozav". :)

Cu alte cuvinte, daca nu zici si nu te arati tu, inseamna ca le ceri/sugerezi altora s-o faca in locul tau. Ca sa ai de ce sa te plangi ca te-au vazut si interpretat gresit. Sau nu te-au vazut si auzit deloc. Pai iaca, daca stai cu capul in pamant asteptand invitatii speciale, asta se intampla.

Desigur, nu imbratisez nici extrema in care aproape le sari in cap oamenilor, le scoti ochii, nu-ti tace gura, esti mereu miez, ca sa te faci auzit, vazut si aplaudat, ai n-ai ceva de zis si aratat. Nu. Vorbesc aici despre constienta de sine si despre increderea, curajul, fermitatea si echilibrul care se nasc de aici. Despre a spune clar si a-ti asuma ce stii, ce vrei, ce poti. Despre a merge cu privirea inainte, nu in jos crezand ca umilinta si modestia te fac grozav. Pentru ca... nici macar nu e despre a stabili cat de grozav esti, ci despre cat de bine si in largul tau te simti in propria piele si viata.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*