AstroCafe Blog

...de cand am spus DA:

Ca pentru a ne iubi, nu e nevoie sa fim mereu de acord.
Ca nu trebuie sa fim legati, mereu si peste tot impreuna.
Ca pot sa iert orice, daca vreau.
Ca nu exista retete, orice incercare de a aplica vreuna nu a functionat.
Ca partenerul meu este partenerul meu, nu copilul, tatal, inferiorul/superiorul sau prestatorul meu de servicii.
Ca recunoscandu-mi fricile si renuntand sa ma apar, pot cladi inimaginabilul.
Ca vulnerabilitatea permite iubirii sa fie.
Ca el face ce face, nu IMI face.
Ca fiecare are dreptul la propriile alegeri si propriul drum.
Ca nu trebuie sa fim mereu veseli si nu asta e masura iubirii noastre.
Ca tacerile pot fi unificatoare si nu separatoare.
Ca niciodata nu pot si nu am dreptul sa-l schimb.
Ca nu trebuie sa am pretentia sa fie ca mine sau sa raspunda cum ma astept eu.
Ca niciodata nu-l cunosc destul, iar asta imi da voie sa-l descopar mereu.
Ca nu sunt singura care are nevoie de iubire.
Ca il pot iubi asa cum este.
Ca nu ma poate face fericita, asta e "sarcina mea". Nici eu pe el, asta e "sarcina" lui.
Ca furtunile sunt in regula, improspateaza aerul relatiei.
Ca orice punct de criza este unul transformator, daca suntem dispusi sa-l acceptam.
Ca pot fi langa el, mai ales cand crede ca a gresit
Ca fiecare are dreptul sa-si traiasca propriile etape si propriul proces, cu durere cu tot.
Ca nu rezolv nimic, ba chiar pot face rau, daca ma chinui sa-l smulg cu forta din starile lui.

Ca o relatie implinita nu e despre competitie sau despre cine are dreptate.
Ca generozitatea, mai ales in momente de criza, face minuni.
Ca fiecare relatie e unica si merita sa fie tratata ca atare.
Ca parerile altora despre cum e bine si cum nu e bine nu sunt legi.
Ca iubirea nu trebuie confundata cu a gandi despre iubire.
Ca dragostea dureaza si se dezvolta, transforma, inalta.
Ca nu am ce sa repar la el, poate doar la mine.
Ca toate experientele traite impreuna imi sunt utile si ma ajuta sa ma vad, sa ma descopar.
Ca daca stiu sa cer ajutor, il primesc intotdeauna.
Ca putem creste, doar dezlegandu-ne unul de celalalt, lasandu-ne liberi.
Ca o relatie poate fi cea mai inaltatoare calatorie dintre toate cate exista, daca e asumata si traita deplin.

*Sursa imagine: montmartre96.deviantart.com


4 Comments

  • doina says:

    la multi ani fericiti impreuna!!!

  • Anita says:

    Sa traiti mereu in iubire !!!
    Minunate invataturi, multumesc !

  • Carmen Anelisse says:

    Iubirea si pacea sa dainuie mereu in sufletele voastre tinandu-va impreuna ca UNUL. multumesc mult pentru aceste invataturi!

  • Superbe invataturile.
    Nu vreau sa te laud gratuit, dar este frumos, frumos in cel mai frumos sens al cuvantului frumos, sa traiesti alaturi de o astfel de persoana, partenera. Trebuie sa fie un vis sa te dezvolti alaturi si impreuna pe astfel de principii. Interesant este ca citindu-le am avut sentimentul ca pana acum am mers singur… Stiu, fiecare cu evolutia lui dar parca, vorba ta, un pic de vulnerabilitate la un anumit moment nu strica.
    Imi aduc aminte in worshop-ul de week end-ul trecut cand ai vorbit atat de frumos despre vulnerabilitate…, simteam lacrimile pe dinauntrul meu. Cele pe dinafara sunt eliberatoare, calde si audc pacea si somnul de cele mai multe ori. Cele simtite de mine atunci ardeau si usturau. Acestea te fac sa iti doresti somnul… De ce? Mi-ai atins o coarda tare sensibila… Un copil plecat in viata vulnerabil, din parinti divortati devreme (parca ar fi vreodata un moment ca – tarziu – in acest context), insa un copil plecat la drum cu toate panzele sus, se lanseaza pe oceanul iubirii si uneori vulnerabilitatea il ajunge din urma…! Ha, de fiecare data, dar de fiecare data cand mi-am permis vulnerabilitatea sa ma atinga, m-a ars si nu in sensul vulgar ci in sensul dur si profund. Sfatul tau vis-a-vis de a te lasa sa fi vulnerabil a venit ca un traznet, MINTEA mi-a deschis albumul cu poze, stii, albumul de sub alte albume, prafuit, dar intotdeauna gata pentru tine acolo… Uneori te atrage, treci pe langa el, iei o carte de pe langa acel loc si il simti, si el te simte si daca te simte vulnerabil te cheama! Apropo de albume, fac o mica paranteza, inafara de prima prietena toate mi-au lasat mie albumele, parca as fi doar eu in poze…
    Sa revin, s-a deschis albumul si au inceput sa arda acele lacrimi pe dinauntru! Mintea imi spuse: De mai doresti vulnerabilitate, hai sa povestim un pic despre… M-au trecut fiorii, m-am dat puternic (in opinia mea sincera, daca nu esti vulnerabil nu esti puternic, inca imi mentin aceasta opinie), hai sa mai fim o data, te rog taci si mai lasa-ma o data i-am spus… si mi-a inchis gura aruncandu-mi in bratele deschise ultima amintire legata de vulnerabilitate.
    Ultima amintire, da, aceea cand urlam in soapta, cand imi inghiteam sughiturile, era noapte tarziu si era decembrie (luna mea favorita) cand imploram o reconciliere in timp ce barba imi era uda din ambele directii, cand am sarutat mana si mi-am cerut iertare ca am umezit-o…, aceeasi mana pe care am sarutat-o si cand a inchis usa ultima oara, am primit un raspuns dragutz, imperial, suprem: Esti mai puternic decat crezi! Vorba unui prieten de-al meu: Ia-o p’asta! Dar sti ce, habar nu aveam cata dreptate avea! Dar asta spun acum, dupa multe nopti.
    Tatal meu a fost pilot, l-am intrebat odata ce ii place cel mai mult la un zbor si mi-a spus DECOLAREA! L-am mostenit in multe si in acest sens. De multe ori oamenii aplauda la aterizare si de abea asteapta sa coboare sa se duca la casele lor. Stiti, ca pe vremeri, sa traiasca nea sofer ca ne-a dus si ne-a plimbat si nu ne-a accidentat… Mie imi da tristete aterizarea, ma rog, mai putin una, cand am ajuns acasa…, dar acesta este un alt subiect care face obiectul unui alt workshop ;) . Zborul in sine este super, dar nu stiu, decolarea este…, atunci cand bubuie motoarele si mai apoi te desprinzi, de toti si toate pentru a zbura.
    Inchei, concluzia este aceea ca, cu tot efortul mintii si cu toata atractia albumelor, atractia de a decola din nou este vitala… Imi doresc un supersonic de data aceasta…!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*