AstroCafe Blog

Eu cred că poţi!

February 15, 2013

Vrei ceva, simţi să păşeşti pe un drum nou, ai un vis care trăieşte în tine cu fiecare respiraţie, o dorinţă care nu moare deşi o tot acoperi cu gândul neputinţei, un proiect perfect pliat pe inima ta... Ai auzit păreri nu tocmai încurajatoare, când le-ai cerut... Sau abia te pregăteşti să le ceri. Dacă te regăseşti în acest "film", poate că mesajul de mai jos e pentru tine.

Dacă tot e sa cauţi o părere în afară, măcar caut-o pe cea a unui om care crede în tine. Dacă tot e să te bazezi pe cineva, fă în aşa fel ca acel cineva să fie ales după nivelul de încredere în scopul/visul tău. Ocoleşte-i pe cei care-ţi spun ca e imposibil ce vrei tu, nu pentru că ei greşesc, ci pentru că nu te ajută.

Părerea unui specialist este demnă de luat în considerare, dar nu este adevărul suprem. Indiferent că vorbim despre sănătate, familie, carieră, bani sau orice altceva. Ceea ce contează cu adevărat este ceea ce simţi. Încrederea că e posibil să împlineşti orice vrei.  Am auzit cu toţii despre experienţe in care oameni hotărâţi şi încrezători au răsturnat statistici şi au contrazis specialişti şi manuale. Pentru că ceea ce gândeşte cineva despre proiectul tău este doar ceea ce gândeşte el. Sau ceea ce a preluat de la alţii care au gândit înaintea sa. Nu este tot ce poate fi posibil. Nu are cum să fie.

(more…)

Dragă părinte

February 12, 2013

Dragă părinte, copilul tău are nevoie să crezi în el. Mai mult decât are nevoie de bani, de grijă sau sfaturi. Nu are nevoie să faci lucrurile în locul lui, ci să-l provoci să le facă singur. Nu îl ajuta să faci tu alegerile, ci să-l îndemni să le facă după cum simte. Nu-i e de mare folos să-i netezeşti mereu drumul, ci să-i arăţi că are puterea de a se aşeza pe orice drum. Nu-i e util să-l critici mereu sau să-i dai tot felul de sfaturi despre cum ar trebui să fie, dar e inestimabil un cuvânt care îi dă putere şi îi aminteşte să aibă încredere în el. E incredibil câtă putere îi da iubirea ta.

Din experienţa sutelor de oameni ale căror poveşti le-am auzit, am constatat că mulţi dintre cei care încă îşi caută drumul, locul, bucuria în viaţă, păşind cu greu şi ezitare, sunt cei care nu au simţit susţinerea părinţilor. Şi nu vorbesc despre susţinerea materială, ci despre acea încredere de neclinitit pe care o transmiţi cuiva. Rădăcinile lor sunt şubrede şi nu-şi pot trage seva de acolo. Precum o plantă care, dacă nu are suficientă apă şi lumină de calitate, stagnează şi apoi se ofileşte, la fel un om care nu se bucură de aprecierea şi încrederea familiei, va depunde mult efort şi uneori prea mult timp pentru a se regăsi şi a-şi alege drumul potrivit.

(more…)

Multumesc, 2012! Te-am simtit ca pe un malaxor, un vartej al emotiilor, trairilor, caderilor si salturilor.

Nu m-ai condus pe bucati de pamant noi, dar mi-ai aratat locuri din mine pe care nu le-am vazut si simtit nicicand pana acum. Nu mi-ai adus cine stie ce schimbari exterioare, dar mi-ai transformat corpul, sufletul, mintea. M-ai provocat in toate felurile, sa-mi deschid inima, sa ma intalnesc cu noi straturi ale fiintei mele, sa simt inalt. Nu m-ai invatat cine stie ce noutati stiintifice, dar m-ai ajutat sa ma dezvat de credinte imprumutate si de iluzii. Nu m-ai invatat cum sa fiu importanta, ci cum sa ma intorc la bucuriile de fiecare zi si cum sa-mi desenez viata cu impacare si incredere. Nu mi-ai mai permis sa ma mint in privinta oamenilor si vietii, ci mi-ai aratat direct si transant, adevarul. Nu m-ai mai lasat sa dorm, nici cat o mai faceam, cu capul pe valiza cu povesti trecute si temeri inventate, ci m-ai zgaltait, m-ai obligat sa ma ridic si sa ma uit acolo, sa fac ordine in "suvenirurile" stranse din viata. Nu mi-ai adus cine stie ce claritate, ci ai creat deseori haos in casa fiintei mele, obligandu-ma sa renovez, sa ordonez, sa stabilesc singura ce si cum vreau.

(more…)

Recunoştinţă

December 9, 2012

Nu m-am simţit niciodată ajutată, asistând la încercarea disperată a cuiva de a face ceva pentru mine, de a mă salva din propria-mi neputinţă, de a mă împinge "înainte" sau de a mă schimba. I-am simţit frica şi am bătut în retragere. Am simţit că intenţia este mai degrabă de a se ajuta pe sine, de a face ceva pentru a creşte în proprii ochi, de a mă schimba pentru confortul său, de a mă manipula, decât de a-mi fi sprijin real. Le mulţumesc însă, tuturor celor care au procedat astfel, pentru tot ce m-au învăţat despre ce-mi place să fiu, pentru tot ce m-au provocat să-mi amintesc despre mine.

M-am simţit însă mereu ajutată cu adevărat, când cineva m-a lăsat să-i simt iubirea, m-a îmbrăţişat sau m-a asigurat, chiar şi de la distanţă, că e acolo pentru mine dacă am nevoie de ceva. M-a ajutat mereu acela care m-a strâns de mâna şi mi-a amintit cine sunt, ce putere am. (more…)

Închisoarea viselor

November 1, 2012

Noi avem capacitatea de a şti în orice moment ce ne dorim să fim, să facem, să avem. Ştim, dacă suntem atenţi, căci dispunem de propriile sfaturi interioare, de intuiţie, de vocea inimii noastre care ştie mereu ce avem nevoie, ce e bine pentru noi să alegem, să experimentăm. Numai că, învăţaţi fiind, de mici, să ne încredem în alţii mai mult decât în noi, chiar dacă nici aceia nu cred în ei înşişi, de cele mai multe ori nici nu ne mai auzim dorinţele interioare, căci ne e prea frică să le ascultăm şi să ni le asumăm, fiind prinşi în capcana nevoii de aprobare exterioară.

Am fost manipulaţi, şantajaţi, hrăniţi cu frică şi neîncredere. La rândul nostru, am manipulat şi o facem încă, tot din frică. Ce am primit, aia dăm mai departe. Logic. O facem "în numele iubirii".
Totuşi... dacă toţi facem ce zic sau aşteaptă ceilalţi, dar nimeni nu are, de fapt, încredere în el însuşi, va daţi seamă în ce iluzie trăim? Dacă eu prefer să fac ce zici tu, în loc de ceea ce simt eu, dar tu nu ai încredere în tine şi, la rândul tău, faci ce zic alţii, cum să creştem, cum să fim liberi, cum să pretindem că trăim?

(more…)

Trăiască dezamăgirile!

October 17, 2012

În perioada asta, când toţi simţim, mai mult sau mai puţin, chemarea la transformare interioară şi schimbări radicale în viaţa noastră, unii dintre noi încă îşi ling rănile în urma rupturilor relaţionale, pierderilor diverse, finalurilor unor capitole de viaţă, surprizelor de tot felul. Unii şi-au "pierdut" job-ul, alţii au rupt relaţii în mod abrupt şi neaşteptat, alţii au fost puşi în faţa unor realităţi dureroase şi a unor gesturi aparent bizare din partea apropiaţilor sau se confruntă cu dezechilibre fizice atipice.

Contextul energetic este puternic acum şi tot ce ni se întâmpla are rolul de a ne scutura, conştientiza, purifica,  transforma. Tot ce pare iniţial dureros nu poate fi decât o binecuvântare, un prilej de revelaţie şi adevăr, un prag înalt de păşit,dacă suntem atenţi la rolul spiritual de fond.

Unele experienţe vin acum sub forma dezamăgirilor repetate şi dureroase. Fie ne trezim abandonaţi de oameni în care credeam, fie prin schimbarea statutului social şi profesional, ne trezim singuri, sau pur şi simplu primim acuze care mai de care mai directe, tăioase şi dure. Suntem puşi în situaţii extrem de provocatoare, din care au dispărut menajamentele, dorinţa de a păstra aparenţele şi de a ne preface că totul e bine când nu e.

(more…)

De la judecata la compasiune

October 11, 2012

Stiu ca e greu, uneori, sa te uiti la cel de langa tine cu compasiune. Mai ales atunci cand simti durere in fiecare celula din corp, pentru ca-ti atinge cele mai sensibile zone interioare, bandajate cu timp si frica, dar nu si cu iubire. E foarte greu, cand simti ca-ti tremura tot corpul, cand toata emotia lumii se aduna in gatul si stomacul tau, cand simti ca te dizolvi pur si simplu in furia si neiubirea de sine a celuilalt, in fata alegerilor lui neasteptate pe care le interpretezi ca respingere. E greu sa te extragi din spatiul acela impregnat cu frica si sa te muti in iubire. E greu sa accepti ca nu esti tu tinta principala a durerii celui din fata ta, ci ca el insusi este, dar ca, in acelasi timp, te invita si pe tine in propria durere.

Atat de egosit am privit, noi, oamenii, relatiile dintre noi. Atat de egoist ne-am raportat la durerile celor mai dragi oameni din viata noastra! Cand am vazut pe cineva furios, dur, distant etc, ne-am gandit doar la noi, nu si la cauza, la durerea care i-a provocat aceasta atitudine. Ne-am distantat de el, l-am judecat, criticat, si uneori chiar l-am abandonat ducand cu noi amintirea durerii si transformand-o in suferinta. N-am stiut ca, astfel, n-am facut decat sa ne cultivam durerile unii altora, ca n-am reusit decat sa ne ascundem si mai mult ranile, sa le acoperim cu bandaje fragile care se rup la prima adiere de vant, la prima ploaie de primavara si la o simpla atingere. N-am stiut ca judecand, fara a incerca sa intelegem ce se intampla cu celalalt, n-am facut decat sa-i adancim sentimentul de vinovatie, frica, neiubire. N-am stiut ca, de fapt, ne facem asta noua insine.

(more…)