AstroCafe Blog
0

Filozofie in actiune

September 19, 2013

Nu ajunge sa scriem frumos, sa citim lucruri scrise frumos, sa filozofam. Rezultatele nu vin din filozofie, ci din aplicarea ei. Asa ca, tot e astazi Luna plina cu o componenta practica accentuata (Soare in Fecioara), sa triem inclusiv informatiile pe care le citim, scriem sau imprastiem, optand pentru cele pe care chiar le aplicam, le simtim, le folosim in viata noastra.

Daca un citat iti place, ia-l cu tine, traieste-l! Daca ceva din ce auzi are un impact puternic asupra ta, vezi ce poti folosi de acolo. Restul.. lasa deoparte. E timpul sa renuntam la acele lucruri, preocupari, relatii care sunt doar consumatoare de timp si energie, la iluzii si filozofii sterile.

(more…)

1

Un prieten nu te lasa la bine

September 13, 2013

Cica prietenul bun "nu te lasa la greu". Pentru mine, e prieten bun si cel "care nu ma lasa la bine". E mare lucru sa stii/poti sa te bucuri pentru prietenul tau cand ii e bine, cand el se bucura, cand e implinit. Cand ii faci loc sa-si aseze bucuria si in inima ta, amplificand-o.

Mi se pare un gest de maxima generozitate si iubire sa te poti bucura sincer pentru binele celui de langa tine. Asta e un criteriu mai valoros pentru mine, de cele mai multe ori. Cand nu am vazut bucurie in ochii unui "prieten", barem un licar acolo cand eu m-am bucurat pentru ceva, m-am simtit atat de departe de sufletul aceluia... A doua oara nu am mai simtit sa ma bucur cu el... Si in final, am ajuns sa simt ca nu e cazul sa impart prea multe momente de viata cu el... Fie ele vesele sau grele.

Uneori, cand un prieten e la greu, esti acolo pentru ca te face sa te simti mare si important, indispenasabil, sau pentru ca asta iti intareste credinta pe principiul "se poate si mai greu/rau decat mine" sau te transforma in salvator... La fel cum, uneori, nu te poti bucura pentru cineva, pentru ca esti prea atent la ce NU ai obtinut TU inca... Oricum ai da-o, tot egoism este.

(more…)

0

Galagia nu inseamna actiune

September 6, 2013

Sa nu confundam galagia cu actiunea si, mai ales, cu contributia. Pe acelasi principiu, sa nu confundam linistea si intelepciunea, cu nepasarea si lipsa actiunii si contributiei.

Multi au senzatia ca, daca fac galagie si se agita, actioneaza si contribuie la rezolvarea unei situatii personale sau sociale. Iar daca esti linistit si usor detasat, inseamna ca nu-ti pasa sau ca nu contribui.

Dar oare cine contribuie, de fapt? Cel care se agita, judeca, critica, se revolta, ponegreste, rastigneste, si care trimite un anumit tip de energie acelei situatii? Sau cel echilibrat, echidistant, cu intelegere si acceptare pentru situatia respectiva si pentru toti cei implicati in ea? Poate ca o astfel de energie pasnica pe care tu o asezi acolo e mai pretioasa decat cea a revoltei si judecatilor. Poate ca tu actionezi, de fapt, cu mai mult curaj decat o fac cei care zbiara, lupta sau isi afiseaza peste tot punctele de vedere critice. Poate ca e mai simplu sa tipi si sa injuri, sa condamni si sa lovesti, decat sa fii dincolo de toate aceste manifestari.

Poti transforma o situatie, folosind aceeasi energie care a creat-o? Sau e necesar un alt tip de energie? Dar daca actiunea nu ar fi insotita de lupta si inversunare? Ce ar fi posibil?

3

Ce ne ramane de iubit, daca suntem mereu ocupati sa (ne) “reparam?”

August 23, 2013

Mare parte din viata mea, am asteptat ca mai intai sa-mi spuna altii ce le place la mine, ce fac bine, ce e in regula, ce e corect din ce spun sau gandesc. Abia apoi, bifam acele lucruri si le asezam in dosarul "pentru asta merit sa ma iubesc, adica "sunt in regula si merit iubire cand gandesc, spun si fac lucrurile "bune" care au primit deja aprobarea majoritatii". Habar n-am daca iubeam aceste parti din mine, dar macar traiam usor cu ele.

Intre timp, lucram la dosarul: "Ce nu e in regula cu mine". Acolo asezam tot ce dezaprobau cei din jur la mine. Tot ceea ce, din punctul lor de vedere, era "incorect", "inadecvat", "rau", "nerezonabil", "nedrept", "nepermis". Cu acesta mi-a fost greu sa traiesc. Consumam energie (cam toata) pentru a repara ceea ce dezaprobau altii si a scoate cate o fisa din acest dosar, sperand ca, in momentul in care il voi "rezolva", voi fi fericita si implinita. Tot ce auzeam parca, pe sub cuvintele altora, era : "te iubesc daca...".

(more…)

4

Ce am invatat in cei 9 ani…

June 26, 2013

...de cand am spus DA:

Ca pentru a ne iubi, nu e nevoie sa fim mereu de acord.
Ca nu trebuie sa fim legati, mereu si peste tot impreuna.
Ca pot sa iert orice, daca vreau.
Ca nu exista retete, orice incercare de a aplica vreuna nu a functionat.
Ca partenerul meu este partenerul meu, nu copilul, tatal, inferiorul/superiorul sau prestatorul meu de servicii.
Ca recunoscandu-mi fricile si renuntand sa ma apar, pot cladi inimaginabilul.
Ca vulnerabilitatea permite iubirii sa fie.
Ca el face ce face, nu IMI face.
(more…)

7

Detoxifiere Spirituala

June 26, 2013

 Stim prea bine ca tot ce e in exces "dauneaza".  Inclusiv spiritualitatea, dezvoltarea personala (mai mult intelectuala, fie vorba intre noi) si alte asemenea. A fost un val de cunoastere in ale spiritului, de scufundare in ale universului, iar acum a devenit o moda. A venit tare din urma moda cu alimentatia, dar asta e o alta discutie. :) Pe unde te intorci, pe unde te uiti sau asculti, vezi un citat, o poza zen, auzi un vers spiritual intr-un cantec hip-hop, ca nuca-n perete aruncat, dar ce conteaza, spirituali sa fim.

Meditez de multa vreme la o chestiune. Dupa ce afla omul (ei, nu chiar tot omul) cate ceva despre Spirit, Univers, Dumnezeu (altfel decat stia pana acum si i s-a spus), e tot mai curios. Ca asa e el, curios. Vrea mai mult. Nu-i bai ca vrea mai mult, numa' ca pragul pana la a trece in extrema e foarte subtire spre inexistent. Caci daca am stiut sa fim lacomi in alte privinte, de ce nu si in asta? Si uite-asa transferam capul dintr-o paradigma in alta. Nu mai suntem aia nestiutori, profani, adormiti. Acum suntem treziti, spirituali. Si ne mai facem, riscand sa amortim din nou, dar macar de data asta suntem adormiti rafinati. Credem ca evoluam spiritual, dar de fapt evoluam doar ca volum de cunostinte. Ii dam cu lumina peste rani nevindecate, invatam tot felul de tehnici de inaltare si vindecare, dar in atitudine si comportament, in gesturile si reactiile in fata evenimentelor vietii, rar se zareste lumina.

(more…)

1

Stretching mental

June 18, 2013

Suntem nelimitati, dar traim ca si cand am fi limitati.

Daca intr-adevar suntem nelimitati, dar  facem alegeri limitate, cine sunt cei care construiesc limitele? Si cum putem sa dizolvam aceste limite, astfel incat sa ne deschidem catre infinitele posibilitati, mereu disponibile pentru oricine? Cum ne oprim din a construi garduri mentale? Sau cum sarim peste ele?

Sa convenim ca limita e un gard. Orice punct de vedere rigid, orice verdict, orice certitudine este un gard. Cu fiecare moment in care ne agatam de un punct de vedere, gardul devine tot mai inalt si mai solid. Iata un exemplu:

Nu se poate vorbi cu el. Acesta este un verdict. Ai stabilit ca nu se poate vorbi si punct. N-ai spus nici macar ca tu nu poti vorbi, ai dus concluzia in plan general, ca sa fie si mai credibila. Formulata asa, aceasta concluzie suna ca si cum nimeni nu poate vorbi cu el. Asta da o greutate si mai mare (e un gard din fier :) )

(more…)