AstroCafe Blog

Increderea

September 15, 2010

Toate nemultumirile, nefericirea, sentimentul ca nu e de ajuns niciodata, pleaca de la faptul ca nu mai ai incredere. In tine, in ceilalti, in viata. Ai plecat de langa tine, cum mult timp in urma. Si cu fiecare zi, distanta a crescut. Ai invatat cum sa cauti afara tot ce ai nevoie. Cum sa sapi dupa raspunsuri, cum sa crezi doar ce-ti spun altii, despre tot. Sa ingurgitezi ce-ti livreaza societatea, sa te raportezi la reperele agreate de niste oameni, care nu si-au dorit altceva, decat sa obtina, la randul lor, control si recunoastere si atentie, fiind la fel de neincrezatori ca si tine.

Inca de mic, in familie sau la scoala, ai invatat despre parerile altora despre ceva sau cineva. Inclusiv despre istorie, religie, viata, chiar despre tine. Si acum cand vorbesti, de cele mai multe ori exprimi cuvintele si parerile altcuiva.

Ai devenit cineva care cauta ca oamenii din jur, rezultatele, succesele, raspunsurile si parerile altora, sa-l confirme, sa-i spuna si sa-l convinga ca e bun de-ajuns. Dar parca niciodata nu e suficient. Si uneori cazi. Si te ridici si alergi mai departe, sperand ca la urmatorul popas (succes) vei gasi ceea ce cauti. Nadajduind ca va veni cineva care sa-ti umple golul, sa-ti aduca fericirea si linistea. Si iar ajungi acolo unde ai dorit, si iar nu e de-ajuns. Alergi dupa ceva ce parca nu reusesti sa prinzi niciodata. Ceva ce, chiar daca gasesti, dureaza prea putin, si mereu iti scapa printre degete: fericirea!

In mintea ta si-a facut loc iluzia "intr-o zi, candva, voi fi fericit". Mintea iti piune pe tava tot felul de iluzii. Ea e bine antrenata si nu oboseste niciodata sa gandeasca, sa analizeze, sa compare, sa judece, sa caute, sa astepte, etc. Doar asa ai fost invatat, ca trebuie sa fii rational, sa alegi mereu dupa o analiza indelunga, ca asa e bine. Nu ti-a spus nimeni de ce. Doar ca "asa trebuie", "asa e bine". Cate nu am inghitit cu totii, fara sa trecem cu adevarat prin filtrele proprii? Cate platitudini si truisme, rulate din generatie in generatie, poate mii de ani, nu am primit in mintea noastra? Si am devenit o lume plina de oameni care asteapta sa fie salvati, care nu au incredere, care se lasa ghidati de frica si neincredere, care cauta mereu implinirea in ceilalti.

Citeste tot articolul pe AstroCafe.Ro

1 Comment

  • Theo Ilinca says:

    Perfect adevarat..multi dintre noi ne raportam la parerile celor din jur cautam raspunsuri care de cele mai multe ori nu ne conduc pe calea cea buna..am ajuns la concluzia ca parerea ta si a celor care te iubesc conteaza..si trebuie sa-ti creezi limite normale ca sa fii fericit.Depinde ced cautam si cat de palpabil e…fericirea se invata..viata ne da destule lectii..de noi depinde totul.Si eu am momente de ratacire..dar stiu sa aprind lumina unde si cand trebuie.Acu sunt..cum am zis..la CURATENIE.Vreau in viata mea oameni de calitate,de la care am ce invata si progresa.Te imbratisez cu muld drag..imi place mult cum scrii..Theo

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*