AstroCafe Blog

Pentru ca esti convins ca omul pe care tocmai te straduiesti sa-l ajuti nu poate.  Pentru ca te ridici deasupra lui si te crezi mai grozav decat el. Deseori, nici nu intrebi daca are nevoie, daca si ce vrea, ci te apuci sa ajuti. Fara sa stii ca in felul acesta ii invadezi spatiul si viata.

Cine esti tu, sa stii cine trebuie ajutat? De unde stii ce e bine pentru celalalt? Cum stii daca e bun sau rau, slab sau puternic, daca ce face e corect sau gresit, drept sau nedrept, daca are nevoie sau nu de o experienta anume, daca nu cumva drumul lui in viata trece prin acel punct din care tu tocmai te chinui sa-l scoti?

Adevarul este ca nu poti sti. Nu ai de unde sa stii. Pentru ca pur si simplu nu esti in locul celuilalt, nu-i cunosti drumul, nu-i cunosti experientele traite, nu stii ce simte. Nu poti sti ce si-a propus acea fiinta pentru viata asta, nu stii de ce trairi are nevoie pentru a se desavarsi, nu stii incotro se indreapta.

Tu stii doar ce ai trait pana in acest moment. Doar ce ai invatat, auzit, aflat si, mai ales, experimentat. Tu iti stii trecutul tau. Nimic mai mult si nimic mai putin. Si in relatia cu ceilalti, iti exprimi si aperi punctul de vedere, propriile convingeri extrase din propriul trecut. Etichetele de tip "bine" si "rau" sunt puse prin filtrul experientelor tale, de catre mintea ta.

Dar, sa ne gandim putin, daca tot ne referim la minte... De ce ai vrea sa ajuti pe cineva, de ce ai vrea sa-l critici, chipurile din intentii bune, de ce ai vrea sa arati cuiva drumul "bun"? Pentru ca vrei toate astea pentru tine. Si pentru ca vrei sa arati ca esti mai bun. Crezi ca, in acele momente, iubesti? Este asta o manifestare generoasa? Sau este doar o nevoie de control si dominare?

Aud deseori afirmatii precum: "vreau sa-l ajut neaparat pe X, e pe un drum gresit", "vreau sa-mi conving sotul/sotia sa vin la un curs", "trebuie sa gasesc o solutie sa-l fac pe X sa renunte la suferinta"... E ca si cand ar spune "vreau sa-i schimb viata, sa i-o fac mai buna, sa-l fac sa traiasca asa cum cred eu de cuviinta". Dar ce-ar fi, ca in loc sa convingi si sa intervii fara a fi invitat, sa inspiri prin propriul exemplu, sa intrebi si sa ceri permisiunea?

Unii oameni sunt salvatori permanenti. Mereu isi gasesc cate o victima pe care sa o salveze. Cu inversunare. Cu o tenacitate iesita din comun, aproape obsesiv. Oare nu fac asta doar pentru ca vor sa se salveze pe ei insisi? Oare nu o fac din dorinta de a se simti bine? Oare, unde e disperare si frica, poate fi vorba despre iubire?

Stii... cel pe care tocmai vrei sa-l ajuti esti tu. Acesta este oglinda ta, este parte din tine. Cand vrei sa convingi pe cineva ca face ceva gresit, vrei sa te convingi pe tine ca faci ceva gresit. Cand te chinui sa "repari" pe cineva, este pentru ca asta faci cu tine.

In plus, cu cat vei pune o presiune mai mare pe cineva, cerandu-i sau sugerandu-i sa se schimbe, cu atat mai multa rezistenta va opune, cu atat mai multe argumente va gasi sa stea acolo. In primul rand, pentru ca acel om va interpreta asta ca o lipsa de apreciere, acceptare si aprobare. Cu alte cuvinte, ii transmiti, subtil sau direct, ca ceva nu e in regula cu el si ca trebuie sa se schimbe. Asta face ca durerea lui sa se adanceasca si sa persiste in nefericire si alegeri "gresite".  Ori oamenii sunt satui sa le fie transmise mesaje de acest gen.

Energia pe care o transmiti atunci cand critici, judeci, vrei sa "corectezi", sa "repari", sa arati drumul cel "bun", nu ajuta, ci raneste. Nu urca pe nimeni, ci coboara. Nu da putere, ci slabeste.

Fiecare fiinta poate face alegerile pe care doreste sa le faca. Si nimeni nu are dreptul sa interfereze cu alegerile sale. Pentru ca nimeni nu stie ce e bine si ce nu e bine. Pentru ca binele e relativ. Si pentru ca fiecare fiinta a venit aici pentru propriul sau drum. Cum spuneam intr-un articol precedent, treaba ta e cu tine!

Poti, totusi, sa ajuti? Da, avand incredere in celalalt, acceptand, fiind compasiv, generos, cald. Iubind fara conditii. Oferind spatiu celorlalti pentru a face alegerile pe care le considera potrivite. Fiind delicat cu sentimentele celuilalt. Dand voie oamenilor sa "greseasca". Privind cu respect procesul fiecaruia. Sprijinind cand ti se cere si/sau ti se permite. Lasandu-i pe ceilalti sa decida daca si cand au nevoie de ajutor. Lasandu-i sa fie cum aleg sa fie. Acceptand ca totul are un motiv sa fie exact asa cum este. Fiind tu asa cum le ceri lor sa fie.

18 Comments

  • Anita says:

    Multumesc,pentru ca mi-ai reamintit!

  • Nati says:

    Esti minunata… Iti multumesc, aveam nevoie de asta. Te imbratisez, suflet bun. Nu e prima oara cand simt ca imi raspunzi la ce ma framanta fara sa intreb, cand simt ca Dumnezeu imi vorbeste prin oameni… Te iubesc si iti multumesc. Iti multumesc din suflet…

  • carmen says:

    Multumim Nicoleta, si iti transmit calde imbratisari ….

  • Coriandra says:

    Am constientizat de curand ca fugeam de problemele mele alergand sa aud si sa salvez problemele prietenilor mei.
    Si in prezent ma lupt cu acceptarea acestui fapt si cu confruntarea sincera a problemelor mele. Nu e usor, dar stiu ca va fi atat de multa liniste si pace la capatul luptei.
    Multumesc pentru articol – a venit la momentul potrivit. Fireste, ca toate lucrurile :)

  • DANA says:

    MULTUMESC DIN SUFLET!

  • Dorina Co says:

    Iti multumesc Nico ca mi-ai reamintit!!!de asta aveam nevoie acum…
    Te cuprind cu mult dor <3 !!!

  • Marinela says:

    Nicoleta draga, simt ca fiecare cuvintel scris aici de tine isi are locul lui in sufletul meu…Am facut multa vreme greselile astea…cred ca le fac inca…Doar ca, de o vreme incoace, am constientizat ca nu e calea buna…Am inteles ca singura persoana pe care o pot schimba si de la care pot avea asteptari SUNT EU. Ai putea sa ne sugerezi cate ceva despre lucrul cu propriul sine? Stiu ca e vorba despre schimbarea atitudinii, a felului de a gandi, dar simt nevoia unor repere…:)
    Iti multumesc pentru toate gandurile tale puse la dispozitia tuturor celor ce doresc sa le primeasca…
    Sa ai o zi mununata!

  • oana says:

    Da… Multumesc frumos! Ginduri bune pentru tine!

  • lili says:

    Atat de simplu si corect este ce ai scris… Si cred ca acum a trebuit sa citesc ca sa inteleg ceva si sa nu mai gresesc din nou … Multumesc.
    Cu drag.

  • Narcis D. says:

    Felicitari! Un articol foarte bun din care pot invata “cei care vor sa ajute”.
    Ar fi bun si un articol din care pot invata si “cei ajutati” de catre “cei care vor sa ajute”. Si noi avem la fel de multa nevoie sa invatam sa trecem de “marginea prapastiei” si sa evitam caderea zilnica in ea.
    Respect!

  • adriana says:

    Multumesc , chiar aveam nevoie sa citesc asta si uite ca in noaptea asta am avut acesta ocazie ,

    Numai bine !

  • alexandra says:

    Nu mai cer nimic. Nu mai astept nimic. Mi-am indreptat “ochii” catre Mine. Iubesc si atat… Multumesc!

  • Nik says:

    Buna seara Nico!
    Multumesc din suflet pentru ce am citit ! Nu intelegeam reactia nepasatoare si oarecum stanjenita a unor oameni necajiti carora le-am dus cate ceva…hainutze…mancare…
    Ieri, 21 dec. Acei oameni nu mi-au cerut nimic, i-am cunoscut prin altcineva. M-am repezit sa fac un *bine* ! ……Sau poate oi fi facut…Poate a fost o lectie de smerenie din partea lor pentru mandria si trufia din mine care astepta MULTUMEEESC !!! Ceva ma roade inauntru…ce-o fi oare? Sunt taur.. 07.05.1964..restul…poate imi spui tu cate ceva. Cu drag…Nik !

  • Gabriela says:

    Am citit de curand un articol despre TERAPIA IERTARII ,o metoda de tratare a bolnavilor psihici ,creata de un psiholog hawaiian,dr. Haleakala Lew Len.Acesta spunea:”Tot ce a trebuit sa fac a fost sa lucrez asupra propriei mele persoane. Daca vrei sa vindeci pe cineva,inclusiv pe un criminal bolnav psihic, o poti face vindecandu-te pe tine.” Metoda lui(care a dat rezultate,am citit mai departe) este extraordinar de simpla, atat de simpla, incat mintea noastra, fascinata de complex si maestra in a complica lucrurile, are impulsul de a o respinge imediat. “Tot ceea ce suntem, tot ceea ce se intampla in viata noastra reprezinta o consecintaba gandurilor noastre.” Este perfect adevarat si in concordanta cu articolul tau.Asa este,sa incercam sa corectam la noi gandurile pe care le transmitem semenilor nostri sau sa incercam sa transmitem ganduri pozitive celor din jur. Eu am inceput sa lucrez cu mine deja, nu e chiar usor,dar nu e imposibil.Acolo, in articol erau cateva formule care sper sa va ajute in aceasta terapie: “TE ROG, IARTA-MA CA TE-AM FACUT PRIZONIERUL GANDURILOR MELE SI FIINDCA, PRIN NEGATIVISMUL GANDURILOR MELE, TI-AM INFLUENTAT IN MOD DISTRUCTIV COMPORTAMENTUL ” sau mai simplu “iMI PARE RAU CA TI-AM FACUT RAU PRIN GANDURILE MELE NEGATIVE. TE ROG, IARTA-MA.” Aceste formule trebuie repetate cu sinceritate. Iti multumesc pentru articolul tau care s-a alaturat convingerilor mele.

  • Cristina says:

    Cat de adevarat ! Am cunoscut o colega exact cum descrii in articol. Prima data s-a certat cu 4 persoane ca sa o ajute pe a 5-a. Apoi s-a certat cu a 5-a ca s-o ajute pe a 6-a. Apoi cu a 6-a ca sa o ajute pe a 7-a.
    Mereu era in cautare de oameni care trebuie salvati.
    A intrat chiar in camera mea, mi-a cotrobait prin lucruri si mi-a spalat sosetele murdare, asezate intr-o punga sub pat. Asteptau doar sa le spal eu si nici nu am solicitat ajutorul.
    Pe nesimtite, a ajuns sa controleze vietile oamenilor pe care ii ajuta. Sa ii judece, sa ii critice si sa vrea sa ii schimbe.
    Ceea ce trebuie baat bine de tot in cap este sa fugiti de astfel de “ajutoare” MAI ALES cand nu le solicitati.
    Sindromul AMarin ;) , face victime sub maxima audienta. Uimitor cat de bine sunt oamenii manipulati…

  • Horatiu Cornel says:

    Am citit de 2 ori acest text, si totusi nu sunt de parere ca trebuie sa stau departe de persoanele pe care le iubesc su le apreciez atunci cand au o problema! Este un text care generalizeaza o situatie, o responsabilitate… De la caz la caz putem dezvolta parerea “absurda” a celuí de langa noi!

    Imi place originalitatea intrebarilor!

  • Nico says:

    Draga Horatiu, acest articol se refera la acel ajutor dat aproape cu forta, pe principiul “stiu eu mai bine ce e bine pentru tine”. Acea interventie in viata celuilalt, care invalideaza, in loc sa ajute pe termen lung. Daca ceva, ceva rezoneaza cu tine, poti primi, restul lasa deoparte. :) Multumesc pentru comentariu. Toate cele bune!

  • Simona says:

    Sunt de acord cu Horatiu. Cum sa stau deoparte cand persoana pe care o iubesc are probleme? Cum pot eu sa o privesc cum se distruge? Iubirea neconditionata “ne obliga” sa avem grija de persoana pe care o iubim. Mai bine sa ne para rau ca am incercat, decat sa suferim ca am stat si am privit! Cand iubesti niciodata nu trebuie sa astepti sa ti se ceara, ci trebuie sa te oferi!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*