AstroCafe Blog

Ce te doare?

September 19, 2012

Cand ranesti, cu cuvinte critice, judecati si reprosuri, ce te doare, de fapt? Cand il privesti pe celalalt cu superioritate si infatuare, ce te doare? Cand te superi si intorci spatele celui pe care, de fapt, il iubesti, ce te doare? Cand alegi sa nu ierti si sa ai dreptate, cine e cel care alege durerea? Cand arati cu degetul spre cineva, sustinand ca greseste, ce durere ascunzi? Cand cersesti atentie, manipulezi, controlezi, ce durere porti cu tine? Cand strigi, cautand vinovati cu disperare, ce te doare atat de rau? Cand ceri confirmari, recunoastere si iubire, ce durere vrei sa acoperi? Cand nu spui adevarul, ce durere vrei sa eviti?

Cu totii purtam inca dureri in noi. Unii se uita la ele si aleg sa le vindece una cate una, altii doar le acopera. Unii sunt constienti de ei insisi si aleg sa imbratiseze atat partea luminoasa din ei, cat si pe cea intunecata. Altii continua sa se lupte in ei insisi si cu lumea si se chinuie sa para perfecti, neatinsi de durere si intunecime.

Adevarul este ca le avem pe toate in noi, absolut toate semintele oricaror manifestari. Unele sunt in stare latenta, altele se manifesta. Unele sunt constientizate, altele nu. Unele ne plac, altele nu.

Cu cat suntem mai angajati si dispusi sa ne acceptam in totalitate, sa ne imbratisam durerea, sa o vindecam, cu atat mai putin se vor manifesta acele parti din noi care nu ne plac.

Sunt momente in care esti tentat sa judeci alegerile altora, sa invidiezi, sa critici, sa reprosezi, sa te superi, sa manipulezi, sa controlezi, sa santajezi, sa te enervezi, sa dai vina. Acestea sunt momentele in care durerea isi cauta o bresa sa iasa, sa se elibereze. Insa aceasta cale este una reactiva, inconstienta, un fel de vulcan care erupe cand nu te astepti. Acest gen de reactii nu fac decat sa tradeze o durere interioara nevindecata, o lipsa de acceptare, neiubire de sine.

Problema ta nu e celalalt. Niciodata. Problema ta e cu tine. Te doare neputinta de a fi cine vrei sa fii, te doare ca te simti neiubit si neapreciat sau cine stie ce altceva. Intotdeauna, chiar daca aparent ai ceva cu cineva, problema ta e cu tine. Conflictul e cu tine. Pe tine nu te accepti. Cu tine nu esti de acord. In tine e lupta si agresivitatea pe care incerci sa le directionezi in afara. Si cata vreme nu esti constient de asta si nu te abandonezi in durere, cata vreme nu te uiti in interior si pretinzi ca exteriorul este cauza suferintei si conflictelor tale, nu vei face decat sa-ti hranesti neputinta si durerea. Cata vreme nu te respecti pe tine, nu vei putea sa-i respecti pe altii si nici nu te poti astepta ca ei sa te respecte. Caci respectul nu se cere, nu se pretinde. Iubirea nu e ceva ce cumperi, pretinzi, negociezi. Iubirea doar este. Si e lasata sau nu sa se manifeste.

Cand te vei hotari sa iti iei privirea din afara, orice s-ar intampla, si sa o orientezi catre tine, totul va deveni mult mai clar. Atunci chiar vei putea schimba ceva. Mai bine zis, chiar te vei putea accepta. Si ii vei putea accepta mai usor si pe altii.

Cu cat mai constient vei fi de tine si de ceea ce creezi in lumea ta, cu atat mai utile iti vor fi toate experientele. Cu cat mai atent vei fi la raspunsurile din interior si vei cauta propriul adevar, cu atat mai multa incredere vei capata in drumul tau si cu atat mai mult respect vei avea pentru drumul si alegerile celorlalti.

Fiecare are dreptul sa-si aleaga drumul si experientele. Nici mai bune si nici mai rele ca ale tale. Pur si simplu, fiecare isi are procesul sau de crestere aici. Acesta nu e bun sau rau. Este ceea ce are nevoie el, iar tu nu-l poti intelege cu adevarat niciodata, pentru ca nu-i poti trai viata si nu-i poti avea toate experientele. De aceea, e atat de important sa-ti vezi de drumul tau, fara a invalida drumul altuia. Fii de acord sau nu, dar nu judeca. Caci nu stii ce e bine si ce e rau. Nu stii nici pentru tine, de unde sa stii pentru altii? Fiecare face ce poate mai bine. Toti isi doresc sa fie cat pot de buni. La asta lucreaza toti oamenii, chiar daca uneori nu pare. Nu asta iti doresti si tu?

Din inima,

Nico

 

*Sursa imagine: worth1000.com

 

11 Comments

  • Gomoescu Elena Roxana says:

    Te iubesc, Nico! Iti multumesc din inima!

  • ICA ISACESCU says:

    Va multumesc pentru ca existati .

  • Aml says:

    Fiecare are drumul sa-si aleaga drumul si experientele, nici mai bune si nici mai rele ca ale tale…
    am sa tin minte asta, multumesc Nico!

  • Zazzen says:

    Am invatat sa nu ma mai minunez de faptul ca, exact cand am nevoie mai mare de un cuvant potrivit, Dumnezeu ma ghideaza si imi da raspunsul. Fie ca intalnesc un om cu care vorbesc, fie ca citesc o carte sau un manunchi de ganduri, ca cele de fata, mi se aseaza in fata o cale, o lumina. Faci un lucru bun, Nico, si sunt putini oamnenii care mai fac asta. Si cred ca primim ceea ce dam, ceea ce gandim pentru ca Universul asculta si reactioneaza.Suntem suma tuturor calitatilor si viciilor noastre, sta in caderea noastra sa alegem carora dintre cele doua dam intaietate.

  • Livia Toth says:

    Draga Nico,

    iti multumesc nespus de mult pentru acest articol.
    A fost exact de ceea ce aveam nevoie si exact atunci cand aveam nevoie.
    M-a ranit cineva caruia nu-i facusem nimic, aveam o criza uriasa de constiinta – ma zbateam intre sentimente de durere, deceptie, iertare, manie, iubire, bunavointa si din nou iertare si intelegere. Gandurile tale m-au facut sa ma intorc spre mine si astfel sa il inteleg pe celalalt. Dar mai ales pe mine …
    Multumesc.
    Multe multumiri de asemenea si pentru toata munca pe care o depui cu atata dragoste.
    Livia

  • Tavi says:

    eu nu inteleg. pot sa-mi descopar propriile dureri/probleme/traume. pot sa ma si vindec. dar asta inseamna sa nu ma mai mahnesc cand cineva sa poarta urat cu mine?
    ar trebui sa fim toti doar un zambet si sa nu mai reactionam FIRESC la evenimentele exterioare?

  • happiness29 says:

    pe cat de interesant si de real articolul, pe atat de trist…m-a emotiotat atat de tare poate pentru ca m-am regasit in el..intr-adevrat uneori suntem mai recalcitranti cu tot ce ne incojoara, ne grabim si sa judecam ..asta pentru ca nu suntem multumiti de propria persoana..suntem furiosi pe noi si incercam sa gasim “vinovati”….dar e greu uneori cand simti ca nu mai ai iesire..te simti pierdut..nu mai crezi ca va fi bine…simti ca nu mai are rost nici sa te rogi…!!!

  • Petra says:

    Citez: “Toti isi doresc sa fie cat pot de buni. La asta lucreaza toti oamenii, chiar daca uneori nu pare. Nu asta iti doresti si tu?” (intrebare panipulativa si persuasiva de genul “asa-i ca Pamantul e rotund?” Si daca nu imi doresc asta? Ai sa ma judeci?! (poate tu nu, insa ceilalti da) Poate asta e calea mea. P.S. A-propos! Frumos blog!

  • Gabi says:

    Adevarat…. incerc sa fiu buna, iertatoare, calma dar nu-mi iese in totalitate. In final devin un vulcan care “varsa” reprosuri. Nu stiu ce si cum sa fac sa ma schimb in tatalitate. Astept un sfat.

  • RAMONA FAUR says:

    ….Da…am fost lovita direct in inima de frumoasele tale randuri.Si vreau sa-ti spun doar ,,multumesc,, ,deoarece chiar azi am avut un asemenea eveniment,cand am tipat si am acuzat….pe omul pe care il iubesc,pe tatal minunatilor mei copii…acum imi pare rau…am sa privesc in interior si sper sa reusesc sa vindec ,,acolo inauntru,,.
    Multumesc mult,Nicoleta!

  • catalina sandar says:

    Stima de sine trebuie antrenata.Cred ca multi avem aceasta problema.de aici,sentimentul ca nu esti valoros.Meriti sa fii iubit,aici si acum.Asta e inceputul.recunoasterea propriei negativitati ,este un act al iubirii,un gest al sperantei.Trebuie sa recunosti rana,ca sa poti ierta.Capacitatea de a te iubi pe tine trebuie trezita.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*