De cate ori ti-ai permis sa iesi din randul lumii?

Adevarul este ca ai inceput experienta pamanteana cu o alegere: aceea de a veni aici. Apoi ai fost invatat ce sa faci, ce sa nu faci, ce sa spui, ce sa nu spui, cat de greu e in viata, cat de mult trebuie sa te feresti de oameni, sa-ti ascunzi emotiile si sentimentele, ai invatat apoi sa faci drame, sa judeci, sa ravnesti, sa construiesti iluzii despre un viitor care, cu “siguranta”, va fi mai bun. Toate aceste invataturi insusite au fost mereu livrate la pachet cu “explicatii” precum: “asa e bine”, “asa se cade”, “asa e frumos”, “asta nu se face”, “trebuie”, “asa face toata lumea”, etc.

Totul ca sa fii in randul lumii, sa te integrezi in matrice, sa uiti de libertatea spiritului tau si sa te convertesti la lumea inconstienta, absenta, construita pe baza de reguli, limite, aparente, masti, impresii, verdicte. Ai inceput, foarte curand dupa ce te-ai nascut, sa traiesti dupa definitii. Ai impartit lumea in doua: buna si rea. Ai uitat cine erai cand ai venit, cine era Cel care alesese sa vina aici. Si mai ales ai uitat de ce. Cu cat mai multe experiente ai acumulat, cu atat mai “precaut” ai devenit. Te-ai intrebat vreodata cum se face ca adultii au infinit mai putin curaj decat copiii? Ca se gandesc din ce in ce mai mult inainte sa faca ceva? Ca asteapta mai mereu raspunsuri pe tava, retete verificate si aprobari? Ca joaca din ce in ce mai mic, sub pretextul ca sunt mai “intelepti” si mai “maturi”?

Asa ai uitat cum sa faci alegeri. Alegeri care sa vina din tine. Alegeri care sa fie simtite cu toata fiinta ta. Ai acceptat sa faci ce fac altii, cum fac altii. De frica sa nu iesi din randul lumii, sa nu pierzi atentia, recunoasterea, aprecierea, aprobarea. Alergand dupa o siguranta iluzorie, cersind o iubire falsa. Acestea nu sunt alegeri, caci a face o alegere presupune a fi constient, prezent, si nu a urma o cale doar pentru ca au urmat-o si altii inaintea ta, fara sa te intrebi daca e in acord cu tine. A alege inseamna sa te intrebi, sa fii cu adevarat in tine si sa iti urmezi inima.

Dar, daca ti-as spune ca tocmai cand iti permiti sa iesi din randul lumii, esti viu? Daca ti-as spune ca ai innabusit deja prea multe alegeri care stau sa tasneasca din tine, in afara ta, sa creeze viata pe care o meriti? Daca ti-as spune ca ai dreptul sa alegi liber, sa-ti asculti inima? Daca ti-as spune ca nu ai limite?

De cate ori ti-ai permis sa faci ce simti, ce-ti place? De cate ori te-ai avantat sa zbori cu adevarat, sa faci lucrurile in felul tau? De cate ori ti-ai dat voie sa faci alegerile tale, chiar daca au fost diferite de ale celorlalti? (Un intelept spunea ca atunci cand vezi o mare masa de oameni alergand intr-o directie, si doar un om alergand in directia opusa, sa-l urmezi pe acela).

Esti aici? Stiu, citesti asta, dar esti cu adevarat aici? Sau te gandesti la ce vei face peste 5 minute, o ora, o zi, un an? Esti cu adevarat in tine acum? Iti asculti inima in acest moment? Ii urmezi cu adevarat alegerile?

Din inima,

mereu,

Nico!

(Foto: www.squidoo.com)