AstroCafe Blog

*Un articol exceptional, scris de Iunia Pasca. Multumesc, Iunia, pentru permisiunea de a-l publica aici, dar mai ales pentru starile si locurile din sufletul meu, in care am calatorit citindu-l. Ma inclin!

M-am intors inapoi in patria mama acum 5 luni, dupa cei 5 ani pe care i-am petrecut imprastiati pe 3 continente. M-am intors acasa pentru ca am vrut, nu pentru ca a trebuit. Nu pentru ca nu mi-a fost bine pe unde am fost, ci pentru ca mi-a fost atat de bine incat am decis ca vreau sa-mi fie asa de bine si acasa. M-am intors pentru ca dintre cele peste 40 de tari pe unde am calcat, pe canalele nicicareia nu curgea lapte indulcit cu miere si pe viza de intrare a nicicareia nu scria „Paradis”.

Din cele peste 40 de tari pe unde am calcat, peste 40 dintre ele nu erau perfecte. Si atunci, mi-am zis, daca tot e sa traiesc intr-o tara imperfecta, de ce sa nu fie ea cea in care am vazut pentru prima data halatul galbui si peretii decojiti ai maternitatii?

In ultimele cinci luni de cand m-am intors, aud pana la ingretosare intrebarile sau exclamatiile din seria „de ce te-ai intors?”, „nu-ti pare rau ca te-ai intors?”, „da' tu esti proasta?”, insotite de omniprezentele „eu abia astept sa plec” si „eu as pleca de-aici maine”. Si imi vin in minte o serie de idei pe care daca nu le exprim aici acum in scris, s-ar putea sa-mi crape inima si sa mor.

In primul rand, cum spunea un prieten de-al meu, imi vine sa le raspund tuturor: „Dar du-te! Te rog, cat de repede, si sa nu te mai uiti inapoi!” Pentru ca ultimul lucru de care avem nevoie in acest moment este de indivizi ca tine, care isi petrec intreaga energie plangandu-se cat e de nasol aici si ce caini incovrigati populeaza strazile altor natiuni. Granita e deschisa, lumea e deschisa, so go planet go!

Marca unui om de exceptie este sa reuseasca acolo unde majoritatea s-au oprit, acolo unde e greu dar el alege sa nu dea bir cu fugitii.
Marca unui om exceptional este sa razbata intr-un loc plin de provocari, este sa puna mana si sa construiasca acolo unde e nevoie, nu acolo unde deja s-a construit de catre altii.
Marca unui om de exceptie este alegerea responsabilitatii in locul invinuirii si a scuzelor, este actiunea in locul vorbelor goale si stricate.
Marca unui om exceptional este a pune mana si a face, si a imparti mesaje ce construiesc, nu mesaje pline de acid si venin.

Dar daca tu vrei sa pleci, du-te!

Chiar daca asta imi vine sa le spun, nu le-as spune asta. Ci i-as intreba doar simplu:„Care e scopul tau in viata?”. Care crezi tu ca e marca pe care poti si vrei sa o lasi in urma ta pe acest pamant? Sa fie doar urma de la Mercedes si coaja de la samanta, sau e posibil sa fie ceva pentru care cei din jurul sicriului tau sa incline capul si sa spuna „Iti multumim ca ai fost pe acest pamant. Lumea a fost mai buna datorita tie”. Nu stiu, se poate ca asta sa nu aiba nici o importanta pentu tine, dar te intreb: te-ai intrebat asta vreodata?

Teama mea e ca cei mai multi dintre cei care vreti sa plecati o faceti pentru ca fugiti de ceva.
Stii ca ceva nu iti place si vrei sa scapi de acel lucru. Stii ca nu esti fericit si vrei sa gasesti fericirea altundeva, pentru ca e clar ca ea nu salasluieste in tinutul acesta mirific in forma de peste. Sau buchet de flori. Sau orice alta bazaconie ti-a mai spus invatatoarea ta in clasa I. Sau a IIa.

Iti spun asta cu toata sinceritatea, mi-e teama ca daca pleci pentru ca fugi de ceva,  nu vei gasi ceea ce cauti acolo unde mergi. Pentru ca nu stii ce cauti cu adevarat. Poate ca vrei „o viata mai buna”, dar ce inseamna asta pentru tine? Si, mai important, de ce vrei o viata mai buna? Majoritatea oamenilor o vor pentru ca li se pare ca astfel vor putea in sfarsit sa simta libertatea, implinirea si fericirea pe care o cauta. Daca si tu esti unul dintre ei, te invit sa mergi in oricare dintre tarile dezvoltate din lume, unde cred ca esti de acord ca se „traieste mai bine”, si sa vezi cum o mare parte din localnici nu mai sunt acolo, pentru ca au plecat in cautarea „libertatii, implinirii si fericirii”. Si asta pentru ca si-au dat seama ca aceste lucruri nu salasluiesc in tarile lor doar pentru ca mall-urile sunt smechere, soselele sunt negaurite si coruptia mai putin corupta. Unii si-au dat deja seama ca nu salasluiesc nici in tara vecina, nici aici in tara ta, nici pe continentul vecin, nici pe cel de la celalalt capat, si in nici o tara de pe pamant. Pentru ca ele nu stau in nimc din exterior, ci sunt mult mai aproape decat ti-ai putea imagina: sunt in inima ta. In locul unde poti sa le cauti oriunde te-ai afla, si sunt grozav de nerabdatoare sa ti se infatiseze. Asteapta doar sa le-o ceri.

Dar daca tu vrei sa pleci, du-te!

Daca vrei sa pleci, du-te. Dar in momentele in care vei fi acumulat tot ce ti-ai dorit, si vei trai viata pe care acum crezi ca vrei sa o traiesti, ia-ti cateva secunde sa inchizi ochii si sa asculti cu toata sinceritatea de care esti in stare. Si daca vei auzi de acolo din strafundul inimii tale o voce stearsa strigand „Asta nu e tot. Mai e ceva, iti aduci aminte? Adu-ti aminte!”... poate vei dori atunci sa o asculti. M-as bucura sa o asculti. Am fi cu un om mai aproape de o lume mai buna.

Daca vrei sa pleci, du-te. Dar daca vrei sa pleci doar pentru ca „Romania e de cacao”, sa dai bir cu fugitii in cautarea unui loc mai „civilizat”, asigura-te ca stii mai ales inspre ce te indrepti, nu doar de ce anume fugi. Asigura-te ca stii cine esti, si ce ai venit aici sa faci. Si daca afli ca scopul tau e acolo in afara granitelor, atunci de-te si implineste-l. Dar daca nu e acolo, si-ti vei da seama de asta dupa un an, sau trei, sau cinci, sa te intorci. Noi vom fi aici si te vom primi cu bratele deschise.

Daca vrei sa pleci, du-te. Dar nu te uita la noi cei ramasi aici cu ura si dispret. Intr-un fel sau altul, ne curge aceeasi roseata prin vine. Nimeni nu-l apreciaza pe omul care-l vorbeste de rau pe altul, dar omul care arunca cu pietre in propriului neam... acela e dispretuit. Unii ar spune blestemat. Nu-ti face tie asta, tu meriti mai mult.

Daca vrei sa pleci, du-te. Dar ia cu tine o atitudine de invingator, de vultur care isi ia viata in propriile maini si lupta pana la ultimul fulg. Nu te du acolo in lume ca sa te plangi, sa dai vina pe altii si sa gasesti scuze pentru nereusitele tale. Du-te ca sa reusesti prin integritate.

Daca vrei sa pleci, du-te. Dar du-te ca sa ajuti sa cladesti acolo, nu doar ca sa iei; sa iei ceva care nu e al tau si la care tu nu ai contribuit nici o picatura de sudoare. Nu te du sa strici ceva ce altii si-au dat din viata pentru a construi. Meriti sa fii mandru de omul care esti. Du-te, dar du-te sa reusesti prin integritate.

Daca vrei sa pleci, du-te. Dar du-te pentru ca esti fericit sa cunosti lumea de afara, nu pentru ca esti nefericit aici. Pentru ca atunci ma tem, sincer ma tem, ca nu vei scapa de nefericire. Si atunci ai plecat degeaba.

Daca vrei sa pleci, du-te. Dar du-te si fa-ne mandri. Du-te si raspandeste inima de roman, cea autentica, in lume. Du-te si fa-i pe cei de acolo sa te cunoasca drept romanul care iti doresti sa fii.

Daca vrei sa pleci, du-te. Si nu-ti fa griji pentru noi de aici, noi ne vom descurca. Sa-ti fie calea presarata cu flori, si sa gasesti ceea ce cauti.

Cu drag,

Iunia Pasca,

una dintre cei intorsi

28 Comments

  • emanuela says:

    intradevar
    insa asumarea intoarcerii este piatra de incercare a celor care pleaca, nu mai de dragul de a pleca

    cu drag

  • George says:

    Superb si cat se poate de adevarat.

  • liliana sebea says:

    Frumos spus……

  • anca says:

    foarte adevarat Iunia,si eu ma sunt hotarata sa ma intorc la anu tot dupa 5 ani de rebegie pentru ca vreau sa incerc sa schimb ceva:) felicitari pentru articol e exact pe sufletul meu

  • mircea says:

    Foarte frumos! M-as bucura sa fie cat mai multi oameni ca tine. Si totusi zilele astea cand vedem cat de sus ajung cei ce fura in Romania, si cum refuza sa se dea jos…

  • Marcel says:

    Pare ok articolul…la prima vedere…Pentru ca apoi imi pare exagerata axarea argumentarii doar pe acest subiect.Si un pic agresiv… Din punctul meu de vedere libertatea ar trebui sa existe legat de orice subiect, idiferent ca e vorba daca iti place sau nu in tara ori iti place la mare sau la munte, Gheorghe sau Vasile… Si poate alege fiecare sa plece cu sau fara atitudinea de invingator, vultur si alte curci… E liber sa plece cum vrea el! Doar sa plece in liniste si impacat ca a facut ceea ce tinea de el. Tot ceea ce tinea de el!…

  • Cristina Deac says:

    Aveti dreptate! Am calatorit si eu, ducindu-ma mereu peste tot cu sufletul deschis si cu sperante ca…. Ca ce? Daca atunci cind stai pe loc nu ti-e bine de ce ti-ar fi aiurea? Fug Romanii bezmetici in toate directiile sa scape de ei insisi, sa evite confruntarea cu problemele lor sperind ca avionul zboara destul de repede si ca vor lasa in urma nelinisti si frustrari. Totodata spera sa scape de responsabilitatea devenirii lor acolo unde au venit pe lume crezind ca daca arunca tara lor in derizoriul sintagmelor se iveste ca prin minune si ca din povesti vreo padure fermecata in care zine si spiridusi – nu ei – le vor asterne un covor de flori. Se mint singuri toti de cred asa ceva si se pare ca in cultura noastra de adolescenti incapabili de asumarea resposabilitatilor, minciuna a devenit sport national.
    Iunia Pasca, bine ati revenit! O sa va mearga foarte bine, sa aveti incredere.

  • O ea says:

    Hm. Calatoresc si traiesc in afara tarii de 10 ani; nu caut bogatia, Mi-e foarte draga tara, revin mereu, si totusi realizez ca nu e de trait in ea. Nu se poate trai, decat printr-un extraordinar noroc – iar eu familia nu mi-o las la mana norocului- decent. Iar noi suntem o familie veche de intelectuali, si descurcareti pe deasupra… Eu nu-mi asum sa vad ca matusa moare de foame la pensie, nici ca daca sunt bolnava mor cu zile prin spitale – si a fost cazul, nici ca fratele meu dupa 10 ani de casnicie nu-si poate permite un copil…Nu, si de aceea ma duc. Dar nu ma duc oriunde, ma duc tinand capul drept, si n-am intalnit inca om care sa nu ma aprecieze; si ca ‘ambasador’ al Romaniei, am facut treaba excelenta.

  • Daniel says:

    Felicitari pentru articol, foarte frumos scris si din inima.
    Daca te-ai intors pt ca ai aflat unde e fericirea, felicitari! Insa o sa ai nevoie de nervi buni ca sa reusesti sa faci ceva aici. Am cunostinte care s-au intors si au vrut sa faca afaceri aici. Cand au vazut cata spaga au de dat au renuntat si s-au intors de unde au plecat. Mult succes, e distractiv sa traiesti in Romania, insa daca vrei o viata calma si linistita fara prea multe griji, Romania nu e cel mai bun loc. Cat despre fericirea din inima ta, avantajul e ca o poti duce cu tine peste tot si nu trebuie sa o declari la vama :)

  • oana says:

    drags Iunia,

    si eu sunt din cei plecati si intorsi si subscriu la ce ai scris mai sus. se pare ca mirajul strainatatii ne atrage pe toti ca un magnet si credem ca putem schimba ceva in viata noastra dar am realizat ca omul sfinteste locul oriunde s-ar afla. si eu parca am renascut de cand m-am intors acasa.
    dar a fost o experienta de viata si probabil nimic nu e intimplator. la un moment dat in viata noastra se schimba karma si suntem manati sa plecam acolo unde amvem o misiune de indeplinit. important e sa intelegem asta si sa percem schimbarea in felul asta nu ca aici e mai rau.
    cand am plecat prima oara am plans mai bine de o luna dar sa am relaizat ca trebuie sa invat ceva. acum cativa ani ma intorceam in romania cu 2 valize si eram foarte dezorientata, anul acesta m-am intors cu 2 copii si al treilea pe drum. pana la urma am realizat ceva in strainatate dar mi-am zis ca vreau sa-mi cresc copii invatand romaneste.

    cu drag,

    oana

  • Lucian says:

    Frumos scris, felicitari ! Tonul imi pare putin agresiv, mu imi lasa impresia ca asupra acestui subiect s-a asternut linistea, ca s-a tras concluzia finala si va fi pace mereu. Hotararea ta pare a fi definitiva si e bine daca nu te mai framanta ideea dar o neimpacare imi pare ca a ramas. Poate ca nu e menita sa aduca linistea aceasta decizie ? Poate nu e cea mai buna decizie ? Poate gresesc ? Poate nu ?

  • Mihai Gomoi says:

    Putin acid articolul, dar nu pot dacat sa fiu de acord. Sa presupunem o putem face cu totii, dar nu stii pana nu gusti.

  • Manu021 says:

    E unul din cele mai bune articole pe care le-am citit. Felicitari!
    Si eu ma numar printre cei care au fost plecati intr-o alta tara si s-au intors.
    Am locuit o perioada in Polonia, depsre care se stie ca nu a trecut prin criza, ca este una din viitoarele puteri ale Europei, ca acolo totul e curat si civilizat.
    Partial da. DAr nu in totalitate.
    Stiti la ce se gandeste un polonez de rand?
    Sa plece odata din tara aceea si sa se stabileasca altuindeva, unde sa castige mai bine. Tarile preferate de emigrantii polonezi: Franta, SUA. Dar si altele.
    Cat timp am locuit in Polonia, am invat bine limba poloneza, sa ma comport ca un polonez, dar in acelasi timp sa fiu un bun ambasador al Romaniei. Am facut eforturi ca sa spulber miturile negative despre Romania pe care le stiau polonezii.

    In fine, m-am intors in Romania, m-am intors sa creez ceva! M-am intors sa creez valoare.
    Mult succes si tie si iti doresc sa fii un exemplu pentru cat mai multi!

  • Dana C. says:

    Frumos spus, eu m-am intors dupa 2 ani. Cand am plecat eram singura, acum am familie si un copil. Ce scoala se mai face in Romania, ce ingrijire medicala capata acest copil, ce mediu de crestere ii asigur – astea sunt intrebarile esentiale la ora actuala. Cum spunea cineva mai sus, tara e frumoasa, dar ca sa traiesti in ea iti trebuie mai multe resurse decat daca ai trai in Vest. Dau ca exemplu de saptamana trecuta pretul unor banale medicamente pentru o amigdalita.

    Ramane de vazut daca nu voi regreta decizia de a ma fi intors, nu atat pentru mine, ci pentru copil.

  • anca says:

    nu am putut niciodata sa plec de aici si tot timpul m-am gandit ca daca aici reusesc pot oriunde .Foarte frumos articolul , bine ai revenit si hai la treaba :))

  • Mihaela says:

    Interesant articol, dar (folosesc “dar” cu acelasi scop ca si tine, sa neg tot ce am scris inainte de el, e.g. “Daca vrei sa pleci, du-te. Dar”) e departe de echilibrul psihologic pe care ti-l doresti. Tu te-ai intors pentru ca e ceva nerezolvat aici si probabil asociezi Heimatland (cum spune Alice Miller) cu mama, motiv pentru care blamezi abandonul celor care pleaca din tara. Te-ai intors si cu posibilitatea de a-i umili pe ceilalti care au plecat, razand de mertzanul si samanta lor si aratand ca tu esti superioara suferind aici pentru patrie. E aproape comic daca intelegi ce se intampla de fapt :)

    In alta ordine de idei, daca tu chiar ai calatorit, asa cum pretinzi in 40 de tari, si sper eu nu toate in Africa, e aproape imposibil sa nu te frapeze discrepantele majore intre cutume, comportament si abordare a problemelor vietii ale altor culturi si sa apreciezi umanitatea de acolo, nefiind nevoie sa spui “ah, aici unde nu e mama (Romania) e cah, nu se compara cu iarba verde de acasa”.

    Mai mult decat atat, unde sunt argumentele pro? Asa se scrie un articol argumentativ. and as a last note, expresii gen “crapa inima” stirbesc din seriozitatea cu care speri sa fii tratata.

    Think again before infecting others with your blame, it’s just sad.

  • valentin gheorghian says:

    felicitari pentru articol ! este scris frumos, insa beletristic, iunia :) nu esti realista…
    cred ca ai dus o viata lipsita de griji…ai avut probabil mereu bani “de la mama si tata”…ai invatat bine…ai fost buna la romana [scrii frumos]…insa asa cum scris cineva mai sus, cred ca ai fost marcata de [Cristina Deac]…probabil tu ai fost la inceput una dintre cei care pleaca doar de dragul de a pleca, si pe urma ti-ai dat seama ca nu e ok, rezultand acest articol…insa tu nu tii cont de faptul ca :
    – unii pleaca pentru ca nu au ce manca
    – nu au bani sa-si ingroape parintii, sa-si cumpere medicamente, sa-si plateasca o spitalizare
    – nu isi permit sa-si trimita copiii la scoala
    s.a.m.d.

    nu toti pleaca de aiurea ! nu toti au banii si timpul necesar sa plece de aiurea ;)

    cand nu ai cu ce sa pui o bucata de paine in gura copilului tau, nu prea te mai intereseaza sa lasi “marca unui om de exceptie”, cum spui tu, crede-ma….cand nu ai, devii mai pragmatic, si mai putin poet ;)

    viata e scurta pentru toti, si grea numai pentru unii; astfel, in vreme ce unii isi permit sa aspire la idealuri marete [cu care sunt total de acord, no comment] : sa fie oameni de exceptie, sa schimbe tara lor, sa “puna osul la treaba” pentru eterna si pitoreasca Romania, etc etc etc, altii au o realitate imediata, cruda : cum imi platesc intretinerea? din ce imi cumpar medicamente? s.a.m.d. -> pot castiga in tara X de 5..7..9 ori mai mult ?! doar nu-s nebun sa stau pe loc…

    numai bine !

  • valentin gheorghian says:

    daca tie nu ti-a placut in cele 40 de tari din varii motive [lipsa de ospitalitate a oamenilor, saracia, coruptia, etc] pe care le-am sesizat si eu “in afara”, si asta te-a facut sa te intorci, trebuie sa fii constienta ca 90% dintre ele nu conteaza pentru oamenii cu greutati [distinctie clara : nu vorbesc aici de cei care pleaca doar de dragul de a-si lua un BMW seria 5 negru din Germania de 2 ori mai ieftin]

    pentru oamenii cu greutati conteaza in special realitatea imediata, baza piramidei nevoilor : mancare, adapost, caldura, loc de munca …. iar ele se obtin mai usor, si sunt de o calitate mai ridicata, in “alte tari” [nu are nici un rost sa dam nume], ai vazut si tu asta, am vazut si eu asta, si cu totii suntem constienti de asta !

  • anca says:

    Poate ca ar trebui sa multumesc ca nu mi-ati publicat comentariul.

  • iunia says:

    dragii mei,

    va multumesc tuturor pentru comentarii, de orice natura sunt ele.

    si uite cum Maslow loveste din nou:) . Articolul meu a venit dintr-un spatiu curat si cu o intentie pura. Am vorbit aici despre scop in viata, despre implinire si fericire, despre a trai vs a supravietui. Toate idei ce apartin varfului piramidei.
    E normal ca nu toata lumea avea sa inteleaga mesajul, in special persoanele care inca se mai lupta cu supravietuirea. Si asta e ok. Regretabil, dar ok.

    Ma bucur sincer ca sunt multi cei care mi-au inteles gandurile si mesajul, si va multumesc pentru ca l-ati impartasit mai departe, precum si pentru comentariile si multele mesaje primite in privat.

    Imi pare rau ca cei care nu l-au inteles au ales sa se exprime precum au facut-o, dar e ok si asta. Lumea e cum e. Pana cand e altfel:) .

    Nu simt nevoia de justificari si explicatii elaborate, as dori doar sa punctez cateva lucruri.

    Lucian – in sine scrierea acestui articol a fost parte din procesul de asternere a linistii despre care vorbesti:) .

    Mihaela – m-a distrat copios comentariul tau:) . Si cumva mi-a dat impresia ca ai citit articolul printre randuri si ai vazut numai ce ai dorit sa vezi din el.
    Nu m-am intors acasa cu nici un gand de a “suferi aici pentru patrie”, ci asa cum spuneam la inceputul articolului, m-am intors pentru ca aleg sa fiu fericita aici, la fel cum am fost peste tot pe unde am umblat.
    Tot legat de acest aspect, nu am tratat nici o tara pe unde am fost drept “cah, aici nu e patria mama”. In acelasi paragraf de inceput mentionam ca nu m-am intors pentru ca iarba nu-i nicaieri la fel de verde ca acasa, stiu bine ca aici e mai putin verde decat in multe alte locuri. M-am intors pentru ca mi-am dat seama intr-un final ca poate sa-mi fie si acasa la fel de bine ca pe oriunde altundeva, si in acelasi timp la fel de rau. Depinde doar de mine cum aleg sa privesc lucrurile si viata.

    Referitor la penultimul tau paragraf, nu vad la ce te referi cu argumente pro, nu am intentionat sa scriu un articol de un fel sau altul, si chiar nu aveam nici o intentie sau speranta de a fi tratata cu un anumit grad de seriozitate sau nu.
    Eu am scris un mesaj ce mi-a venit din inima, iar modul in care fiecare alege sa-l receptioneze e legat de modul fiecaruia de a privi aceasta lume, si de ce anume vede fiecare in oglinda si in viata. Articolul meu e si el o oglinda, si cei ce-l vad intr-un mod negativ, si ca un mod de blamare a altora … imi pare rau, dar asta nu mai tine de mine. Intentia mea nu aceasta a fost.
    Comentariul tau cu “daca tu chiar ai calatorit, asa cum pretinzi in 40 de tari” ma face sa ma gandesc la ceea ce-mi spuneau parintii mei pe cand eram copila: “Hotul de talhar se teme”. Nu aveam nici un motiv sa mint, dar mi se pare interesant faptul ca ai gasit necesar sa presupui ca sunt necinstita.
    Evident ca m-au frapat diferentele dintre tara noastra si alte tari, precum si dintre acele tari intre ele. Si evident ca am vazut umanitatea de acolo, asa cum o vad si pe cea de acasa. Comparatia intre ele mi se pare irelevanta, pentru ca, subliniez din nou, ce am realizat pe masura ce remarcam aceste diferente a fost faptul ca fericirea mea pe acest pamant nu depinde deloc de ele.

    Un ultim gand legat de “dar”, atunci cand spun “Mergi daca vrei la concert, dar ia cu tine umbrela” nu neg faptul ca ti-am spus sa mergi. Adaug doar o bucata de informatie sau un indemn care ti-ar putea fi de folos. Din drag pentru tine.

    Valentin – pe scurt doar, incepi comentariul tau cu o serie de presupuneri despre mine care nu au nici o legatura cu realitatea, si mi se pare din nou frapanta usurinta cu care presupunem lucruri despre altii fara sa stim absolut nimic despre ei, si fara a fi interesati de altfel sa stim adevarul. E mult mai simplu sa judecam bazat exclusiv pe filtrele personale despre viata. Din pacate, aceste presupuneri sunt si cele care creeaza cele mai multe conflicte si suferinti pe aceasta lume.
    Multumesc pentru complimentul legat de lb romana. Ii voi fi etern recunoscatoare profesoarei mele pentru noptile nedormite din scoala generala.

    Legat de cealalta parte a mesajului tau, revin la referinta pe care am facut-o la Maslow. Intr-adevar, oamenii cu greutati de care vorbesti tu cel mai probabil nu vorbesc aceeasi limba cu acest mesaj. E regretabil, si e parte din acelasi ciclu de “Lumea e cum e. Pana se schimba in mai bine”.

    cu la fel de mult drag de voi toti,
    iunia

  • iunia says:

    :)
    Amalia, e clar ca avem definitii diferite despre multe cele, printre care si despre ce inseamna “om exceptional”. Mi se pare cu totul nedrept sa ne limitam la a-i considera asa doar pe cei de talia celor mentionati de tine. Eu personal cunosc cate un om de exceptie tot la cate doua zile. In felul lui, dar exceptional.

    Despre “presupuneri logice”, se poate sa fi auzit despre burse de studii, finantari, imprumuturi si munca, multa munca. Ah, precum si de chibzuiala si prioritati.

    In penultimul rand, eu nu am spus ca toata lumea e la fel. Am prezentat niste idei care se aplica multora, dar nu am spus cui in particular. Nu stiu cui exact se aplica, de aceea nu judec in particular, ci expun in general. Cine se identifica cu expunerea… cum ar zice vorba, “ala e”.
    E ca si cum ai spune “Cel ce nu se spala sa nu urce in tramvai”. Dar nu spui cine e nespalatul, ce nu stii ca-i Gigel. El singur stie.

    In ultimul rand am vrut sa fac o observatie despre adulare. Dar mi se pare toata ideea prea hilara, asa ca ma voi opri aici.

    numai de bine iti doresc, cu sinceritate
    iunia

  • Alina Marina says:

    Iunia draga, esti un om extraordinar, si atat de inteleapta! Te apreciez mult! Am avut sansa sa te ascult intr-o intalnire saptamanala a AIESEC Timisoara, acum vreo doi ani. M-ai motivat si inspirat foarte mult! Ah, iubesc oamenii ca tine! Da Doamne cat mai multi, deschide-ne ochii si inima! Tu imi amintesti de vorba cuiva “Nu ii dai omului din ceea ce ai, ci din ceea ce esti.” O sa salvez articolul tau pe ca nota, pe contul meu de Facebook, desigur ca am sa te citez, vreau sa raspandesc acest mesaj minunat. Numai bine, continua sa raspandesti bucurie si lumina oriunde te-ai afla!

  • iunia says:

    Alina, iti multumesc pentru mesaj si cuvintele frumoase. Ma bucur ca ai dat peste articol, si sa ne revedem cu drag si bucurie:)
    numai de bine!
    iunia

  • Garrett says:

    Catre autor si administratorul astrocafe: in ciuda fluentei si a elegantei discursului argumentativ, nu pot sa nu remarc naivitate si o usoara doza de aroganta in ideea generala promovata. Naivitate intrucat problema emigrarii este privita dintr-o perspectiva exclusiva a tinarului educat, de conditie medie si, mai ales, cu posibilitatea de a alege. Aroganta pt. ca, in ton cu perpectiva aceasta limitata, articolul sugereaza pretentia autorului la universalitatea adevarului sustinut ” Poate ca vrei „o viata mai buna”, dar ce inseamna asta pentru tine? Si, mai important, de ce vrei o viata mai buna? Majoritatea oamenilor o vor pentru ca li se pare ca astfel vor putea in sfarsit sa simta libertatea, implinirea si fericirea pe care o cauta.”. Unii oameni, cei mai multi, vor o viata mai buna si doar atat. Introspectiile filosofice nu sunt la indemana si, mai ales, la discretia tuturor. De aceea este foarte important sa nu exultam de bucurie si traire profunda la citirea cuvintelor aici prezentate. Trebuie, in schimb, sa fim rationali si corecti si sa nu ne oprim la ceea ce, pana la urma, este o incercare onorabila, scrisa cu cele mai bune intentii.

  • valentin gheorghian says:

    [Garrett] subscriu, si cam asta am incercat si eu sa spun : perspectiva foarte limitata din care se priveste si pozitia privilegiata clara a autoarei nu dau dreptul unor judecati de valoare asupra marii majoritati care pleaca. Tonul oarecum arogant si agresiv nici atat.

    In alta ordine de idei, cred ca persoana care a scris acest articol a suferit niste deceptii strict de natura personala si subiective in “afara”, ca daca ar fi atat de rau acolo, si atat de bine la noi, ar veni milioane de imigranti la noi, nu invers….logic, nu ?

    Nu mai traim sub perdeaua comunista unde toti eram invatati ca “noi, romanii, suntem cei mai destepti, cei mai frumosi, cei mai harnici, onesti, etc etc etc”…

    Si eu vorbesc in cunostinta de cauza, ca si tine, Iunia ! Si eu am studiat, lucrat, si traversat zeci de tari. Hai sa incercam insa sa fim ceva mai obiectivi in analiza si mai putin poetici sau filosofici…Tie ti-a fost rau “acolo”, altora le e bine…

    P.S. Si lui Mihai Eminescu i-a placut la Viena, chiar daca scria “Cine-au îndrăgit străinii / Mâncă-i-ar inima câinii” [adica : una e poezia, alta e viata reala]

  • ysav says:

    felicitari pentru lectia de viata data deosebit de intelept

    libertatea,implinirea ,fericirea se afla la tot pasul doar ca noi nu le vedem nu avem ochi pentru a le vedea “dumnezeu ne-a dat binecuvantari iar noi trebiue sa gasim fericirea

  • Nico says:

    Dragilor, am postat articolul Iuniei pentru ca m-a inspirat. Va invit sa luati din el ceea ce rezoneaza cu voi. Daca nu sunteti de acord cu pozitia Iuniei sau cu parerile impartasite de alti vizitatori ai acestui blog, va rog sa va exprimati opinia (in acord sau dezacord) in mod detasat, civilizat, respectuos. Comentariile pe care le percep drept agresive (peste o anumita limita) vor fi sterse. Va multumesc pentru intelegere. Pace si intelepciune, tuturor!

  • Nico says:

    Pentru si mai multa liniste, am hotarat sa inchid comentariile la acest post. Dialogurile interminabile si expunerea argumentelor in mod agresiv sau critic nu mi le doresc aici. Va multumesc din nou.

2 Trackbacks / Pingbacks