AstroCafe Blog

Stateam eu asa in fata computerului, si nu stiu cum am ajuns pe facebook pe pagina lui Mircea Badea, din prieten in prieten. Si stau asa si ma uit lung la pozele si articolele lui, o vreme. Si ma uit la cati prieteni are. Impresionant, zic. Prieteni, oameni care vad ceva bun la el. Vreo cateva zeci de mii. Bun.

Stau si ma uit la mine acum. In vreo 3 ani de zile m-am tot uitat la emisiunea lui Mircea. Si intr-un timp il placeam. Dupa un timp l-am urat. Dupa care iar l-am placut. Si in ultimul timp il judecam ca fiind agresiv si mult prea vehement in agresivitatea lui si am zis da-l in spanac de aici sa nu-l mai aud.

Fulgerul m-a lovit cand am vazut ca eu si cu el avem  9 prieteni comuni. Fata de prietenii mei manifest respect, atat cat pot, dar manifest linistea si curajul de a-i asculta. Nu doar de a-i auzi. Cred ca toti avem prieteni, cel putin unul fata de care manifestam deschidere, impartasire, respect, intelegere, liniste, caldura… sau ce-o fi, dar toate de bine pentru simtirile noastre. Iar prietenul lui face la fel cu un alt prieten. Necunoscut mie. Aparent.

Aici, facebook-ul mi-a trezit o adevarata fascinatie, pentru prezentza pe care a avut-o cineva care a gandit sa puna la vedere legaturile intre prieteni, o sectiune cu prietenii comuni ai mei si ai celui pe care-l vizitez. Adica judecata mea aspra, cruda, asupra unui asa presupus necunoscut, gen presedinte, gen tigan, gen cersetor, gen oricine ar fi o judecata asupra celui mai bun prieten al meu, intotdeauna. Cel fata de care am respect.  Ceva nu se lega. Dar paradoxal acum se leaga. Daca ma intelegi. Si stiu ca da. Intotdeauna avem un prieten bun comun cu cel pe care vrem sa  il desfiintam, negam.

Pana la urma pe cine judec... Sau iubesc… Sau

Cine suntem noi, de fapt?

Autor Robert Pope


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*