AstroCafe Blog

Constientizari

Am fost la Mogosoaia, cu sotul meu. A fost, cred, una dintre cele mai puternice experiente din viata mea. Inca ma simt... nu stiu cum. Inca mai respir binecuvantarea pe care am primit-o odata cu aceasta vizita. Inca nu gasesc cuvinte sa exprim ce traiesc de la primul pas pe care l-am facut in curtea casei in care stau acesti copii, aceste minuni.

Am fost emotionata toata ziua, la gandul ca voi merge acolo si-i voi cunoaste. Am fost emotionata ca o s-o cunosc pe Lili. Am respirat entuziasm, avand certitudinea ca in sfarsit fac pasul pe care mi-l doresc demult. M-am mai implicat in campanii, m-am implicat chiar si pentru acesti copii in campania Hand 2 Hand, am strans/donat bani si altele. Dar nu am intrat niciodata fizic intr-o astfel de casa.

Sufletul meu astepta momentul asta, stia ca atunci cand voi fi pregatita, o voi face. Stia ca pentru mine e mai mult decat o contributie sau o vizita. E o amintire, e o experienta pe care mi-am ales-o intentionat pentru aceasta viata. Va voi explica in randurile urmatoare de ce a fost ca o amintire :) .

Pana una alta, iata cum a fost. M-am dus fara nicio asteptare. Doar cu emotii si sentimente intense. Am oprit pe drum, am luat prajiturici si sucuri. Mi-era cumva teama, ca n-o sa stiu cum sa ma port. Dar am fost ajutata. Prima data am cunoscut-o pe Alina, un ocean de liniste, caldura, frumusete, generozitate. Am intrat in casa, condusi de ea. Copiii au venit imediat spre noi. In timp ce faceam cunostinta cu fiecare copil, doua fetite s-au lipit instant de mine, una ma tinea de-o mana, cealalta, de un deget. Au venit sa ma ia in brate, s-au lipit de mine, imi sorbeau fiecare cuvant si gest.

(more…)

Viata, un sejur pe Pamant!

August 25, 2010

Vii aici, pe Pamant, stai cat stai, si apoi pleci. Esti in trecere. Ca atunci cand mergi in concediu. Ajungi la destinatie, faci ce faci, vezi ce vezi, te bucuri sau nu, te distrezi sau nu, iti cumperi suveniruri sau nu... Si apoi pleci, te intorci acasa. Tu iti alegi destinatia, la fel cum ai facut si cand ai venit in lumea asta. Tu alegi pe unde sa te plimbi, ce sa vizitezi, unde sa te cazezi, ce sa experiementezi, ce sa citesti, ce sa mananci, la fel cum faci si in viata ta.  Si la fel, atunci cand calatoria pe Pamant s-a sfarsit, te intorci ACASA!

Daca privesti asa lucrurile, daca intelegi ca esti in trecere, atunci de ce te mai chinui sa acumulezi, de ce iti vinzi linistea si sanatatea si bucuria si iubirea, pentru satisfactiile efemere, de ordin material?
Adevarul e ca n-ai nevoie de nimic. N-ai nevoie sa AI nimic. Vii aici, pe Pamant, asa cum te duci intr-o vacanta. Si e ca si cand ai vrea sa cumperi mobila din camera in care esti cazat, sau restaurantul unde mananci, sau florile pe langa care treci, sau avionul cu care zbori, sau chiar hotelul intreg.

Dar n-ai nevoie de toate astea. Pentru ca in vacanta te duci sa te relaxezi, sa te bucuri, sa gusti din fascinatia descoperirii unor locuri noi, sa te distrezi...

Acum, incearca sa privesti sederea ta pe acest Pamant ca pe o calatorie. Caci asta si este. Vii, traiesti, pleci. De ce crezi ca ai venit? Sa te chinui sa strangi cat mai mult, ca si cand regula jocului este sa acumulezi puncte, in functie de cat AI? Ca si cand, la final, castigi jocul doar daca ai acumulat aceste puncte?

Nu ar fi cam mic jocul asta? Nu ar fi prea mic scopul venirii noastre aici? Oare toate trofeele materiale nu reprezinta anestezicul, drogul, care ne tine adormiti, livrandu-ne iluzii una dupa alta si tinandu-ne departe de esenta? Pentru ca alergatura dupa "siguranta" si "stabilitate", competitia si ambitiile nu sunt decat niste iluzii. Si e ca si cand suntem tranchilizati cu totii. Si traim numai in concediu. Unii nici atunci.

M-am intrebat de ce unii oameni isi regasesc entuziasmul si bucuria de viata numai in concediu, sau cand acesta se apropie. De ce isi rezuma viata doar la aceasta bucurie? Poate pentru ca doar atunci arunca "gunoiul" din minte, ies din iluzia materialului, nu mai sunt setati pe acumulare...

(more…)

Tu, femeie, de ce nu mai vrei sa fii femeie? De ce nu-ti mai impartasesti emotia printr-o lacrima? De ce nu-ti mai lasi sensibilitatea sa-ti zugraveasca viata? De ce te-ai ascuns? Unde ai fugit? De ce ti-e frica?

Tu, femeie, ai uitat cati poeti te-au celebrat si cata bucurie poti aduce! Iti inchizi feminitatea din ce in ce mai mult intr-o capsula de fier, masculina, chipurile puternica. Vrei sa le faci pe toate, dar uiti ca tu doar trebuie sa fii...femeie. Vrei sa te iei la intrecere, sa lupti, sa domini, sa ai controlul. Si pierzi in timpul acesta lumina zambetului si inocenta privirii, care altadata topeau si un iceberg.

Tu, femeie, cand ai incetat sa-ti mai simti inima si sa o auzi? Cand ai invatat si de unde, ca e rau si periculos sa traiesti cu iubire? Cand si pentru ce promisiune ai uitat sa primesti cu bucurie o floare, un compliment, o imbratisare?

Cand ti-ai vandut inima, in schimbul unei iluzii de putere, bogatie si succes? Cand ai uitat ca ai fost copil si ca o alta femeie a pus toata iubirea ei in tine? Cand si pe cine ai crezut ca esti imperfecta, insuficient de buna, slaba? In ce moment ai decis ca trebuie sa supravietuiesti punand distanta intre tine si oameni? Unde ti-ai ascuns lumina? Si ce ai primit in schimb? Cand ai uitat sa ierti? Cand ai invatat sa ravnesti, sa invidiezi, sa arunci, sa te abandonezi, sa te chinui?

(more…)

Am fost cateva zile la munte, la Moeciu, desigur la pensiunea pe care deja o iubesc si unde mi-am facut prieteni, Vlahia Inn. Cu ocazia festivalului Vlahia Folk Festival, un succes real, datorat oamenilor cu suflet de acolo. Si cum nu ne mai dadeam dusi, am ramas o zi in plus in zona, sa mai savuram din aerul senzational, linistea incredibila, prietenia unor oameni minunati, atmosfera de poveste.

Apoi, am primit invitatia de a merge la niste noi prieteni, in satul Pestera. Am acceptat imediat, chiar daca asta presupunea sa ne amanam cu inca o zi plecarea spre Bucuresti.

Cand am ajuns acolo, ni s-a taiat respiratia. Eu nu cred ca am vazut o priveliste mai spectaculoasa in viata mea. Si, mai ales, nu am vazut-o fiind in curtea casei cuiva. Si nu in Romania. Pur si simplu, am amutit cu totii! Aveam sentimentul ca suntem in Rai. Din gradina (in spatele casei, mai exact) se vede Piatra Craiului, iar toti muntii aceia pareau atat de aproape. De acolo, de la cota aprox 1100m, viata ti se pare altfel. Linistea face capul sa taca. Ciripitul pasarilor te face mai prezent ca niciodata. Uiti de tot ce te-a preocupat vreodata. Timpul trece altfel, mult mai lent, si iti da increderea aceea ca poti face o gramada de lucruri intr-o zi. Oamenii sunt relaxati, zambesc, nu se grabesc. Te simti inspirat. Esti deasupra norilor. Energia si vibratia te furnica in tot corpul. E ca si cand te apropii de tine, mai exact intri in inima ta. Realizezi despre ce e viata. Vrei acolo.

(more…)

rainbow Pictures, Images and Photos...lucrurile minunate din jur. Pentru ca nu exista niciun moment in care sa nu se intample ceva. Nu exista clipa in care sa nu simti viata, daca ai inima deschisa si mintea golita de ganduri care alearga in trecut si in viitor.

Ieri eram cu sotul meu in masina si stand  la un semafor, dintr-odata mi-am indreptat privirea spre cer. Am vazut un curcubeu si m-am bucurat ca un copil: - Uiteeee, un curcubeuuu, ce frumooos!

Ne-am uitat  cateva clipe la acel curcubeu si eram intr-o stare de liniste a mintii minunata. Stand si privind, am observat ca erau doua curcubee.

A fost un moment minunat, de liniste deplina in cap. In astfel de momente, cand esti prezent la ce se intampla in jur, cand esti treaz, creezi o bresa in fluxul mental si poti simti cum constiinta se retrage din minte. Cum gandurile, care ne epuizeaza si ne consuma atata energie, dispar.

(more…)

Simti schimbarea?

March 19, 2010

In ultima vreme, vin tot mai multi oameni la consultatie sau workshopuri, care parca s-au vorbit. Aceleasi framantari, aceeasi dorinta de schimbare, aceeasi dorinta de libertate si de reinventare.

Oamenii se trezesc. In numar din ce in ce mai mare. Parca toti au fost amortiti, multi ani de zile. Si-au dorit cariere de succes, majoritatea in companii mari, si-au dorit tot felul de realizari materiale. Acum realizeaza ca, dupa ce au atins multe dintre obiectivele propuse, nu sunt fericiti. Au o nefericire de fundal.

Sigur, veti spune ca nefericirea de fundal nu e nimic nou. Nu e. Doar ca acum o constientizeaza, sunt prezenti la ea. Si isi asuma. Vor sa schimbe asta. Vor sa se caute, sa afle ce ii inspira cu adevarat, pentru ce s-au nascut, care este drumul inimii lor.

Intalnesc oameni care spun "nu mai vreau viata asta, vreau alta", "vreau sa fac altceva, ceva care sa ma bucure, sa fie pentru sufletul meu", "simt sa ies din relatia asta, mi-am dat seama ca nu sunt liber in ea", "vreau sa aflu cine sunt si ce-mi doresc", "am fost resemnat foarte mult timp", "simt ca ceva se va intampla".

Cu totii simtim schimbarile care se produc sau simtim ca urmeaza sa aiba loc. Uneori, oamenii nu pot defini schimbarea pe care si-o doresc, insa stiu ca vor si pot sa traiasca altfel, ca vor sa se exprime liber, ca vor implinire si vor sa fie ei insisi. Chiar cu riscul de a provoca valuri uriase in viata lor.

(more…)

Fericiti cei saraci cu duhul!

February 19, 2010

Multa vreme n-am inteles ce vrea sa insemne asta. Sau, mai bine zis, am dat o semnificatie egoista si infatuata. Ma gandeam ca fericiti sunt cei prosti, care nu au mari pretentii de la ei.

Insa, cu timpul, am acceptat intelepciunea din spatele acestor cuvinte. Am inteles ca, de fapt, "saraci cu duhul" sunt acei oameni care nu au ajuns sa-si ocupe mintea cu atata cunoastere si atatea informatii si atata desteptaciune. Nu au apucat sa-si complice gandirea, nu au de ce sa analizeze la nesfarsit, sa compare, sa gandeasca obsesiv. Au mintea mult mai libera, acolo e loc de mult mai multa liniste. E spatiu...Si astfel, vocea interioara nu e perturbata, ci poate fi auzita cu mai multa usurinta.
Acei oameni isi complica mult mai putin viata cu orgolii si vanitati. Ei doar sunt, si traiesc fiecare zi asa cum este. Acei oameni au avantajul intelepciunii, care ia locul dorintei de a fi tot mai destepti. Asadar, probabil, mai fericiti sunt cei fara de prea multe diplome!