AstroCafe Blog

Constientizari

...de cand am spus DA:

Ca pentru a ne iubi, nu e nevoie sa fim mereu de acord.
Ca nu trebuie sa fim legati, mereu si peste tot impreuna.
Ca pot sa iert orice, daca vreau.
Ca nu exista retete, orice incercare de a aplica vreuna nu a functionat.
Ca partenerul meu este partenerul meu, nu copilul, tatal, inferiorul/superiorul sau prestatorul meu de servicii.
Ca recunoscandu-mi fricile si renuntand sa ma apar, pot cladi inimaginabilul.
Ca vulnerabilitatea permite iubirii sa fie.
Ca el face ce face, nu IMI face.
(more…)

Detoxifiere Spirituala

June 26, 2013

 Stim prea bine ca tot ce e in exces "dauneaza".  Inclusiv spiritualitatea, dezvoltarea personala (mai mult intelectuala, fie vorba intre noi) si alte asemenea. A fost un val de cunoastere in ale spiritului, de scufundare in ale universului, iar acum a devenit o moda. A venit tare din urma moda cu alimentatia, dar asta e o alta discutie. :) Pe unde te intorci, pe unde te uiti sau asculti, vezi un citat, o poza zen, auzi un vers spiritual intr-un cantec hip-hop, ca nuca-n perete aruncat, dar ce conteaza, spirituali sa fim.

Meditez de multa vreme la o chestiune. Dupa ce afla omul (ei, nu chiar tot omul) cate ceva despre Spirit, Univers, Dumnezeu (altfel decat stia pana acum si i s-a spus), e tot mai curios. Ca asa e el, curios. Vrea mai mult. Nu-i bai ca vrea mai mult, numa' ca pragul pana la a trece in extrema e foarte subtire spre inexistent. Caci daca am stiut sa fim lacomi in alte privinte, de ce nu si in asta? Si uite-asa transferam capul dintr-o paradigma in alta. Nu mai suntem aia nestiutori, profani, adormiti. Acum suntem treziti, spirituali. Si ne mai facem, riscand sa amortim din nou, dar macar de data asta suntem adormiti rafinati. Credem ca evoluam spiritual, dar de fapt evoluam doar ca volum de cunostinte. Ii dam cu lumina peste rani nevindecate, invatam tot felul de tehnici de inaltare si vindecare, dar in atitudine si comportament, in gesturile si reactiile in fata evenimentelor vietii, rar se zareste lumina.

(more…)

Tehnologizarea inimii

April 9, 2013

Ne lipim ochii de ecrane (tv, telefon, tableta, laptop etc), dar nu mai privim pe "ecranul" ochilor celui din fata noastra. Auzim bipaitul sms-ului din telefon, dar nu mai ascultam bipaitul si indemnul inimilor noastre. Scriem litere, cuvinte, propozitii, dar nu mai scriem mesajul din ele, nu mai punem creionul pe hartie, cu mana noastra, cu emotia noastra.

Stim sa facem o gramada de lucruri, putem munci cat e ziua de lunga, dar nu mai stim sa respiram aerul vietii din momentul prezent. Rezistam in conditii grele, ne facem un program din ce in ce mai complex si plin, dar nu reusim un lucru simplu: sa avem compasiune pentru noi insine. Luam de-a gata raspunsurile pe care ni le aseaza altii in fata ochilor si urechilor, dar nu ne mai punem pe noi in fata noastra.

Suntem grabiti, prinsi in planuri si obiective, ganduri si idei, dar ramanem pe dinafara cand sentimentele ne cheama. Vrem mai bine si mai mult, cu pretul bucuriei si recunostintei, de care ne vom bucura "mai" tarziu. Ajutorul de oferit cuiva a devenit un "task" in agenda, cu "deadline-ul" aferent, in loc de iubirea pe care, de fapt, am putea s-o oferim ca cel mai de pret ajutor. (more…)

Tu iti traiesti visul?

July 12, 2012

Mesajul care mi-a facut ziua si mi s-a asezat in inima, unde va ramane mereu, impreuna cu cea care l-a scris:

Multumesc, Nicoleta Svârlefus, pentru ca m-ai trezit, pentru ca m-ai inspirat, si mi-ai aratat ca am niste aripi foarte mari :)

"Numele meu e Alexa Dumitru, am 22 de ani si visez sa plec in lume." Cam asa ma prezentam de fiecare data. De cand ma stiu, mi-am dorit sa calatoresc. E vina zodiei mele, Sagetator, nu a mea. De cand ma stiu, mi-au ars talpile sa plec. Si nu in vacanta, nu la x stele cu mic dejun, nu cu intoarcere stabilita. Sa plec ... pur si simplu. Sa cumpar un bilet dus si sa nu am habar ce o sa fac, unde o sa dorm, ce o sa mananc. Imi doream sa traiesc aventurile vietii mele, sa cunosc oameni noi, obiceiuri noi, locuri noi, culturi.

Habar nu am de ce nu am avut niciodata curajul. Ma intalneam cu oameni dupa luni, ani, si visul meu era acelasi. Si ei ma intrebau acelasi lucru: "Tu n-ai mai plecat, ma?" Si iar si iar ma intrebam "Da chiar...eu nu am mai plecat?" Am avut la un moment dat un plan, sa imi platesc toate datoriile si apoi sa incep sa strang bani si sa imi fac un traseu sa pornesc la drum. Am ramas cu planul in brate.

(more…)

In lumea veche, cand oamenii, in marea lor majoritate, traiau in 3D, atenti doar la nevoile bazale si cautand sa se dezvolte doar pe orizontala, iubirea a fost un cuvant, a existat la nivel declarativ si a constituit iluzia care ne mentinea in viata.

Caci, de fapt, nimeni nu a iubit cu adevarat. Toti am fost conditionati, am pus conditii si am transformat iubirea intr-o moneda de schimb: "daca faci cutare lucru, te iubesc", "daca esti cum vreau eu, poti sta cu mine", "daca ma iubesti, te voi iubi si eu", "daca te schimbi, promit sa te iubesc mai mult", etc. Ne-am mintit unii pe altii. Am facut asta in familie, cu copiii nostri, cu parintii, cu partenerii si prietenii. Am pretins ca iubim, iar in tot acest timp, am recurs la manipulare, am incercat sa-i schimbam pe ceilalti crezand ca doar asa vom fi fericiti.

Am fost adormiti de-a binelea. Spiritul nostru era amortit si noi umblam abulici prin viata, din usa in usa, facandu-ne pres pentru a primi un dram de atentie, apreciere sau orice alta forma de iubire. Am fost mintiti, apoi am invatat cum sa ne mintim la fel cum o faceau cei din jur. Am cazut in capcana mintii si am crezut ca tot ce avem nevoie e in afara noastra. Si am alergat disperati sa gasim acel ceva care sa ne faca fericiti.

Am crezut ca schimbandu-i pe ceilalti, tinandu-i langa noi, agatandu-ne de oamenii din viata noastra, atasandu-ne, mintind si manipuland, ne va fi bine. Si nu ne-a fost. Cu fiecare minciuna pe care ne-am spus-o, cu fiecare cautare inversunata a iubirii, cu fiecare masca afisata, cu fiecare repros facut cuiva si fiecare conditie pe care am pus-o, am devenit tot mai nefericiti.

(more…)

Judecatoria Facebook

June 21, 2012

In seara asta, dupa forfota din media, cu privire la condamnarea si apoi tentativa de sinucidere a lui Adrian Nastase, am vazut pe FB niste comentarii si postari care mi-au depasit cu mult imaginatia, si nu in sens pozitiv. Oameni care jubileaza la gandul ca Nastase va fi inchis sau ca e posibil sa moara, diverse "glume" lipsite de decenta si de minimum de sensibilitate, poze editate astfel incat sa redea circul in toata splendoarea lui, ca sa nu mai vorbesc despre limbaj.

Nu e primul eveniment comentat si judecat astfel pe Facebook, insa acesta conduce detasat, din ce am observat eu pana acum.

A fost prima data cand m-am gandit sa-mi dezactivez contul. Deocamdata m-am rezumat la a continua curatenia in lista, avand inca un criteriu bun de folosit.

(more…)

*Un articol exceptional, scris de Iunia Pasca. Multumesc, Iunia, pentru permisiunea de a-l publica aici, dar mai ales pentru starile si locurile din sufletul meu, in care am calatorit citindu-l. Ma inclin!

M-am intors inapoi in patria mama acum 5 luni, dupa cei 5 ani pe care i-am petrecut imprastiati pe 3 continente. M-am intors acasa pentru ca am vrut, nu pentru ca a trebuit. Nu pentru ca nu mi-a fost bine pe unde am fost, ci pentru ca mi-a fost atat de bine incat am decis ca vreau sa-mi fie asa de bine si acasa. M-am intors pentru ca dintre cele peste 40 de tari pe unde am calcat, pe canalele nicicareia nu curgea lapte indulcit cu miere si pe viza de intrare a nicicareia nu scria „Paradis”.

Din cele peste 40 de tari pe unde am calcat, peste 40 dintre ele nu erau perfecte. Si atunci, mi-am zis, daca tot e sa traiesc intr-o tara imperfecta, de ce sa nu fie ea cea in care am vazut pentru prima data halatul galbui si peretii decojiti ai maternitatii?

In ultimele cinci luni de cand m-am intors, aud pana la ingretosare intrebarile sau exclamatiile din seria „de ce te-ai intors?”, „nu-ti pare rau ca te-ai intors?”, „da' tu esti proasta?”, insotite de omniprezentele „eu abia astept sa plec” si „eu as pleca de-aici maine”. Si imi vin in minte o serie de idei pe care daca nu le exprim aici acum in scris, s-ar putea sa-mi crape inima si sa mor.

(more…)