AstroCafe Blog

Constientizari

handful-of-dustE mai usor sa vedem praful din casa altuia, dintr-o camera de hotel sau din orice loc de pe strada. Si-l gasim chiar si in locuri ascunse, fara sa facem vreun efort considerabil. Ne "sare in ochi", probabil de asta si dam ochii peste cap rapid si bombanim ceva despre... ei, cei care sunt de vina, caci sigur se gaseste cineva "de vina" pentru disconfortul nostru. Nu ne e de-ajuns sa vedem praful, ne simtim datori cu o reactie...

E interesant, insa, cum uneori in propria casa vedem locuri cu praf nesters de saptamani, pentru ca ne-au scapat pur si simplu sau pentru ca l-am lasat acolo intentionat.

Pe acelasi principiu, cautam "praful" din mintea, cuvintele, actiunile altora si mai si trambitam sa auda tot poporul ce am descoperit. Ca si cand am merita si niste aplauze pentru vitejia noastra, sugeram ca exact acest "praf" e cauza frustrarilor si nefericirii noastre, cautand parca sa ne convingem de imposibilitatea de a fi in pace, imposibilitate de care, desigur, altii sunt raspunzatori prin ceea ce poarta in cap si in viata.

(more…)

20335_1_30_2013_4_28_15_PM_-_CompassionImi amintesc cat de important era pentru mine, in trecut, sa-mi pastrez neclintite parerile si principiile. Sa mi le formez si apoi sa ma tin cu dintii de ele, indiferent ce. Sa am adevarul meu. Si sa ma straduiesc sa nu mi-l schimb. Credeam ca asta ma transforma intr-un om de caracter, valoros, important si demn de respect. Si ca cei care isi schimba parerile uneori, sunt oameni nedemni de incredere, lipsiti de coloana vertebrala. Chiar si cand ma deschideam catre o viziune noua si o simteam cum se bate cap in cap cu ceea ce stabilisem deja ca principiu de viata, ma opuneam din rasputeri asimilarii acesteia, pentru ca ma temeam ca as putea sa-mi pierd stabilitatea si imaginea creata deja. Cum sa-mi schimb o parere, cata vreme auzisem, ca doar omul care-si pastreaza opiniile si principiile este un om demn de respect, este un om bun?

(more…)

Mâța pe burlan

March 12, 2014

funny_black_cat_cartoon_scratching_wall_sticker-rc0771477db2b453fa833e6b0b93fce19_v9w0n_8byvr_512Modelul "mâța pe burlan" e la mare căutare. Stiți cum sta  mâța pe burlan, încordată, cu ghearele scoase, vazând numai burlan în fața ochilor și sperând că va putea urca și ajunge pe acoperiș? Și tot se chinuie, și tot aluneca și nu se lasă?

O sa se chinuie puțin așa, după care o să obosească și o să cadă sau o să-și dea drumul. :))

Ori de câte ori mă sui pe câte o problemă, după ce obosesc destul în incordarea mea, îmi vine imaginea asta în minte și mă umflă râsul. Si apoi, în timp ce râd, tocmai pierd contactul cu burlanul și dau cu fundul de planetă.

Și după ce mă dezmeticesc, ce să vezi, o mulțime de alte căi (solutii) pentru a ajunge pe acoperiș sunt acolo, erau dinainte. Burlanul nu mai obtureaza imaginea de ansamblu, pot să văd împrejur și să aleg ceva mai ușor. Alteori, nici nu apuc să aleg, că totul se rezolvă de la sine. Alteori, nu mai e nevoie să ajung pe acoperiș.

(more…)

Evolutia nu mai este asa cum am cunoscut-o pana acum. Nu mai cautam sa ajungem undeva, pentru ca mereu suntem undeva. Fiinta constienta de sine nu ma alearga, nu mai ravneste, nu mai asteapta sa evolueze pentru a fi in miscare, in actiune. Ea stie ca totul e chiar acum la dispozitia ei. Nu mai e nevoie de teancuri de carti, decat ca experienta, dar nu ca evolutie. Stiu, pentru unele minti, e greu de integrat asta. Vor spune: „cum asa, mai am o multime de invatat!”. Vei invata daca vei dori sa traiesti aceasta experienta dar nu pentru ca te crezi insuficient, incomplet, imperfect. Vezi diferenta? Esti cel ce esti, in fiecare moment.

Nu mai e nevoie de efort. Pur si simplu, e de ajuns ce intentionezi. Nu mai e nevoie de lupta. Lupa te transforma in adversar al propriului sine.
Nu e nevoie sa meditezi ore in sir, sa tragi de tine sa faci asta, pentru ca, sa recunoastem, nu tuturor le place sa mediteze dar unii o fac pentru ca sunt convinsi ca asta e singura cale.
In plus, meditatia suficienta este prezenta, respiratia, centrarea, cateva minute. Poti sa te conectezi la tine? Asta e meditatia. Nu e nevoie sa vezi zane si ingeri. Adica nu esti gresit daca nu le vezi. Pur si simplu ideea este nu sa vezi stele si energii frumos colorate, ci sa simti, sa te simti.

(more…)

Ce se intampla cu corpul, in perioada asta? Multi oameni imi impartasesc ca, de cateva saptamani, poate si mai mult, au alt program de somn, nu pot adormi pana spre dimineata sau se trezesc in toiul noptii, spontan, fara vreo explicatie logica. Altii se plang de infectii respiratorii atipice, dureri de cap, de articulatii, de picioare sau spate. Unii spun ca simt "lucruri ciudate" in corp, ca si cand s-ar misca ceva prin muschi si pe sira spinarii. De asemenea, inca de la inceputul anului, am auzit foarte multi oameni plangadu-se de o stare de moleseala, oboseala, sfarseala... Si de "goluri in memorie" sau lipsa de coerenta a gandirii. Si multe altele... (as fi curioasa sa-mi impartasiti).

Eu insami experimentez o schimbare a programului de somn. Dorm cateva ore pe noapte, pur si simplu nu mi-e somn pana pe la 3-4 dimineata.

Dincolo de orice explicatie pe care mintea noastra o poate cauta acum, ne aflam intr-o perioada de acordaj, de integrare a noilor energii transformatoare, de asimilare a noilor coduri de creatie si a noilor constientizari si dimensiuni. Cei care au lucrat cu ei in ultimii ani, si nu numai, acum traiesc o schimbare majora de realitate, pentru ca aceasta se aliniaza la miezul fiintei lor. Dupa ce am tot curatat si am tot eliberat vechiul, si ne-am saturat sa tot auzim si lucram cu "a da drumul" si a "curata" :), a venit timpul sa incepem un nou proces de creatie. De data asta cu mai putina durere, fara suferinta, cu din ce in ce mai putina frica si emotie. Cu mai multa usurinta si fluiditate. Cu bucurie, punandu-ne pe noi cu tot sufletul in ce cream. (more…)

O perioadă binecuvântată

December 12, 2013

Chiar și așa, cu zgâlțâială și provocări, cu durerea desprinderii fragmentelor familiare si confortabile de ego, cu toată senzația aceea de insuficient și greu, această perioadă are rostul și DARUL ei... E presărată cu momente de Conștientă sublime, de Bucurie fără motiv exterior, de Recunoștință simțită și respirată cu toată ființa, de Iubire pentru tot, de Smerenie și Pace.

Ca o reîntâlnire cu inima, cu Sursa a TOT si TOATE, cu Divinul din noi. Neprețuită. Mulțumesc.

Trăim vremuri minunate. Dacă ne uităm dincolo de ceea ce pare a fi, putem vedea asta. Și putem simți ce se petrece, de fapt. Să binecuvântăm experiența pe care ne-am ales-o. Aici. Acum. Așa cum suntem. Cu viața și lumea așa cum sunt.

Și tu? Ce simți?

 

 

(more…)

Un prieten nu te lasa la bine

September 13, 2013

Cica prietenul bun "nu te lasa la greu". Pentru mine, e prieten bun si cel "care nu ma lasa la bine". E mare lucru sa stii/poti sa te bucuri pentru prietenul tau cand ii e bine, cand el se bucura, cand e implinit. Cand ii faci loc sa-si aseze bucuria si in inima ta, amplificand-o.

Mi se pare un gest de maxima generozitate si iubire sa te poti bucura sincer pentru binele celui de langa tine. Asta e un criteriu mai valoros pentru mine, de cele mai multe ori. Cand nu am vazut bucurie in ochii unui "prieten", barem un licar acolo cand eu m-am bucurat pentru ceva, m-am simtit atat de departe de sufletul aceluia... A doua oara nu am mai simtit sa ma bucur cu el... Si in final, am ajuns sa simt ca nu e cazul sa impart prea multe momente de viata cu el... Fie ele vesele sau grele.

Uneori, cand un prieten e la greu, esti acolo pentru ca te face sa te simti mare si important, indispenasabil, sau pentru ca asta iti intareste credinta pe principiul "se poate si mai greu/rau decat mine" sau te transforma in salvator... La fel cum, uneori, nu te poti bucura pentru cineva, pentru ca esti prea atent la ce NU ai obtinut TU inca... Oricum ai da-o, tot egoism este.

(more…)