AstroCafe Blog

Constientizari

Creativity_is_boundless_by_PixelnaseVrei sa gestionezi... o situatie, o problema, o relatie, viata ta si chiar pe a altuia. Sa gestionezi timpul, sa te gestionezi pe tine.

Sa tii gestiunea inseamna sa controlezi, sa calculezi, sa nu-ti scape nimic. Sa stii mereu ce sa faci, sa ai raspunsul si solutia pregatita. Sa nu te ia viata prin surprindere, sa nu care cumva sa fii viu. Vrei sa stii mereu... ce, de ce si cum. Si pana cand.

E ca si cum ai numara pietricele  in fiecare zi. Si cu fiecare zi, munca asta devine mai grea, pentru ca alte si alte pietricele se adauga. Alte si alte situatii, relatii, ganduri... Ale tale sau ale altora. Viata nu sta pe loc, ea e in continua schimbare. Dar tu te chinui s-o inchizi intr-un dosar. Sa ai ordine, chipurile si sa nu pierzi nimic pe drum. Si atatea pietre s-au adunat de cand tot numeri... ca ai incropit un tren marfar pe care-l cari dupa tine. E greu? Evident ca e. Cu fiecare zi mai greu. Si in fiecare zi, mai putin timp de facut altceva, de trait si de bucurat, pentru ca ai tot mai mare gestiunea si tot mai multe de numarat si controlat. (more…)

flat,800x800,070,fNu de lucruri avem nevoie ca sa fim fericiti, ci de curaj. Fericirea nu e la indemana si mintea oricui. Fericirea e curajoasa, stralucitoare, luminoasa si voluptoasa. Si deseori nu e comoda... pentru altii.

Fericirea nu e o pastila, un obiect sau o varsta. E alegerea de a FI una cu tine, de a te gusta in fiecare zi, si de a manca cu pofta viata, nu cu gura ci cu inima.

Fericirea nu e o spaga pe care ti-o da cineva ca sa stai langa el sau sa-i faci pe plac. E cadoul pe care ti-l faci tu lasandu-te sa curgi prin tine, in viata.

Fericirea nu se capata, nu se da, nu se cumpara. Nu ea te alege, ci tu o alegi pe ea. Nu tine de infatisare, de statut sau de vreme. E la liber, e infinita si peste tot in inimi, cand ochii sunt pregatiti sa vada si mintea s-o primeasca. (more…)

modestie"Eu nu vorbesc despre mine, ii las pe altii s-o faca."  Cu cata mandrie am spus-o candva. Cu cata importanta de sine! Si, de fapt, exact mandrie e. E ca si cum le-as cere celorlalti: "Va rog, spuneti ca sunt minunat/a!"

Ce sa vezi, nu e modestie. Nici smerenie. Ghici ce e? 😉

Cam tot pe acolo este si raspunsul des intalnit la interviuri de angajare: "dati-mi cat considerati dumneavoastra".

Imi amintesc de o replica inspirata si geniala, la incercarea cuiva de a fi modest: "Nu mai fi modest, ca nu esti chiar asa de grozav". :)

Cu alte cuvinte, daca nu zici si nu te arati tu, inseamna ca le ceri/sugerezi altora s-o faca in locul tau. Ca sa ai de ce sa te plangi ca te-au vazut si interpretat gresit. Sau nu te-au vazut si auzit deloc. Pai iaca, daca stai cu capul in pamant asteptand invitatii speciale, asta se intampla. (more…)

your-truth-sounds-exactly-like-freedomVrei sa spui, dar nu spui. Vrei sa stai, dar nu stai. Vrei sa pleci, dar nu o faci. Vrei inainte, dar stai pe loc. Vrei aici, dar stai acolo. Vrei acum, dar astepti atunci. Vrei sa spui nu, dar spui da... si invers. Vrei sa imbraci ceva, dar imbraci altceva. Vrei sa mananci ceva, dar alegi altceva. Vrei sa te bucuri, dar te chinui...

Pe buna dreptate, e cam greu sa primesti si sa accepti ca e posibil sa renunti la o imagine pe care ai construit-o in atatia ani. Uneori nici nu-ti trece prin cap ca ai putea sa o faci. E atat de departe cine esti si poti fi, eliberat de toate schemele in care te indesi in ochii celorlalti pentru a fi placut si admirat! Si esti atat de indignat, totusi, ca nu esti fericit!

Spuneam odata ca fiecare isi este propriul sau PR. Ca, de fapt, nu e nevoie sa blamam marketingul si publicitatea sau pe cei care fac asta ca profesie, intrucat toti suntem sau am fost foarte bine pregatiti in domeniul asta.  Fiecare in viata sa si-a avut grija de imagine, mai mult decat de ochii din cap. De mesh-ul sau publicitar... sa fie cat mai mare, cat mai vizibil, cat mai demn de aplauze. Si-a pictat acolo toate "calitatile" de care altii e important sa stie, toate formele si culorile uneori spalacite alteori stridente, cu care a sperat sa atraga atentia sau chiar sa dea lovitura de... admiratie. De fapt, de teatru, pentru ca, in definitiv, ce poti obtine mai mult, in afara de cateva aplauze, laude, priviri de confirmare sau de invidie, prin urmare un moment de ego umflat si o iluzie ca esti important. I-ai facut si de data asta. Iata, esti maret! Dupa acest moment insa, te duci acasa cu tine, in tine, si vezi cum dispare multumirea. De ce nu o poti pastra, de ce nu e suficienta "acea" multumire? Nu intelegi... nici nu stai sa insisti cu intrebarea... de frica raspunsului. Si te grabesti sa iesi din nou din tine, sa te duci acolo, afara, sa incerci sa mai smulgi niste aplauze. Macar vreo doua priviri piezise, tot e mai bine decat sa treci neobservat.

(more…)

rumi-love-paintingCapacitatea de a iubi este apanajul unei inimi deschise, in contextul unei minti disciplinate. Da, si asta se antreneaza, se exerseaza, necesita constienta si transformare permanenta, pentru a depasi mereu limitele din cap, care-ti pot arunca in fata scuza "eu atat si doar asa pot sa iubesc".

In iubire nu ai nevoie de umbrela sau de scuturi, ele pot opri durerea sa ajunga la tine, dar opresc si iubirea in acelasi timp, generand si mai multa durere.

In iubire, nu e ca si cand ai un stoc limitat si esti nevoit sa dau cu portia, ca sa-ti ajunga toata viata. Legile iubirii sunt altele, nu tin de timp si spatiu, nu e nimic ce poate fi contorizat si masurat. Iar iubirea, odata simtita si daruita nu se poate anula pe sine, nu poate fi ceruta inapoi si nu poate fi pretinsa.

(more…)

a-glad_to_meet_you-672992Ti s-a intamplat sa cunosti pe cineva si sa ai sentimentul ca va stiti de cel putin o viata? Sa dai mana cu el/ea doar pentru a-i afla numele de acum si apoi sa incepi o conversatie care este, de fapt, mai mult ca o continuare a altora incepute demult?
Am o colectie de astfel de experiente, banuiesc ca si tu...

Eu cred ca cei pe care ii intalnim nu ne sunt deloc, dar deloc necunoscuti. Cred ca la un anumit nivel ii stim. Iar cand ii (re)intalnim, nu facem altceva decat sa ne recunoastem. Nu facem cunostinta, ci reCunostinta. Ne readucem la cunostinta energia aceea, fiinta aceea, relatia, fie ea si cu durata de 2 minute (conform masuratorii adaptata la dimensiunea in care are loc).

(more…)

authenticityDe cate ori ati auzit/spus: "am obligatie fata de x, trebuie sa merg la nunta, caci si el a fost", "are obligatie fata de mine, caci l-am ajutat cand avea mai mare nevoie", "n-am chef sa fac asta pentru x, dar trebuie s-o fac, asa se cade"...?

Numai daca ne amintim de listele intocmite minutios cu invitatii la o nunta si criteriile urmarite uneori pentru aceasta, realizam cat e obligatie si cat e bucuria de a invita si, respectiv, a participa la un astfel de eveniment. "Pe x trebuie sa-l invit, altfel se supara", "cutare e dator la mine, deci n-are cum sa nu vina", "nu poti sa vii? mda, ok...cum vrei (sunt dezamagit)". De partea cealalta: "of, nu m-as duce, dar n-am incotro" etc.

Am perceput cu multi ani in urma minciuna pe care ne-am spus-o, cu titlu de "iubire", in spatele careia ne-am ascuns bucuria de a alege ce vrem, ce ne place. Am descoperit cum, din lipsa curajului de a alege pentru bucuria noastra, am facut nenumarate compromisuri, in speranta (iluzia) ca asa vom fi judecati mai putin si vom fi vazuti ca oameni buni, generosi, iubitori.

(more…)