AstroCafe Blog

Familia mea

De ziua ei!

May 19, 2010

E Dana. Sora mea. Cea cu care am impartit ani buni in copilarie pana sa plec la scoala intr-un alt oras. Cea cu care m-am certat si m-am bucurat, langa care am sperat si mi-am conturat primele vise. Mi-a fost si mama intr-un timp, cand circumstantele au fortat-o sa devina adult inainte de vreme. Imi amintesc si acum...Cand eram mica, ma uitam la ea ca la Dumnezeu. O vedeam cea mai frumoasa fiinta de pe planeta, cea mai iubita, cea mai curajoasa. Si gandeam ca niciodata nu voi fi ca ea. Ea e mai mare decat mine, dar nu de asta ma vedeam mereu mica in comparatie cu ea. Ea era mai vesela, entuziasta, plina de viata, creativa. O urmau toti copiii. Avea idei (nu mereu apreciate de parintii nostri :D) ingenioase si avea o anumita vioiciune absolut fermecatoare, de care eu nu ma vedeam capabila. Era talentata, facea atletism de performanta. O, Doamne, niciodata nu i-am spus cat de mandra am fost de succesul ei de atunci.

Am admirat-o pana si pentru initiativa de a pleca de acasa, la numai 7 ani, cu o tricicleta, vreo 18 Km. Cat curaj intr-o mana de om, cata nevoie de libertate, cata bucurie de viata si explorare. Asta daca poti privi aceste idei din unghiul asta. Daca ii intrebi pe parintii nostri, probabil iti vor povesti despre clipele de panica si spaima pe care le-au trait cand nu si-au gasit fetele acasa (una de 7 ani si una de 4, abia operata :-P)

Apoi, din nu stiu ce motiv, in timp ce cresteam, relatia noastra parca se racea cu fiecare zi. O fi fost si distanta. Dar nu era numai asta. Era mult mai mult. Ma simteam o straina. Dar poate ca eram prea concentrata sa-mi satisfac ambitiile, sa demonstrez ca sunt si eu buna, ca merit si eu admiratie. In tot timpul asta, am aflat mai tarziu, si ea s-a simtit la fel. Ne inchisesem inimile, le acoperisem cu interpretari si semnificatii pe care le-am dat experientelor traite, deseori deloc usoare. Ne-am acoperit si innabusit bucuria aceea cu care faceam cele mai mari trasnai din lume, ne-am "confectionat" scuturi cu care sa ne aparam de lumea pe care am vazut-o rea atunci.

Dar la un moment dat, totul a inceput sa se schimbe. Ne-am trezit! Da, am inceput sa "curatam" relatia noastra, sa ne spunem povestile pe care le-am construit una despre cealalta, ne-am cerut iertare, am lasat resentimentele sa se duca, am redescoperit iubirea . Imi amintesc ca la un moment dat, mi-a spus (mai tii minte seara aceea cand am vorbit vreo 4 ore pe mess?) : stii, e prima data cand simt ca te iubesc cu adevarat, si nu doar pentru ca esti sora mea si "trebuie". Am primit asta cu lacrimi in ochi si ii sunt foarte recunoscatoare. Am realizat ca la fel era si pentru mine.

(more…)

Tata

February 27, 2010

Deseori l-am judecat, l-am invinovatit, l-am ignorat...I-am pus in carca lucruri care, credeam eu, sunt doar in responsabilitatea lui. Uneori am spus despre el ca e dur, lipsit de inima.

Insa, de cand am inceput sa inteleg cum stau lucrurile cu mine, cine sunt si despre ce e viata, cine este responsabil pentru ce sunt, fac si am, care este sensul tuturor experientelor traite, am acceptat totul asa cum a fost si am inceput sa iubesc fiecare experienta la care am fost partasa, alaturi de tatal meu, chiar daca la momentul acela mi s-a parut crunta si de neiertat.

Tata a fost mereu un om intreprinzator, curajos, cu initiative indraznete. L-au incercat multe evenimente dure, a experimentat deopotriva saracia si bogatia, succesul si umilinta, gloria si esecul. S-a ridicat de fiecare data, oricata suferinta si umilinta a simtit. E unul dintre cei mai puternici oameni pe care-i stiu.

Si dincolo de ce spuneam despre el, dincolo de suferinta pe care, credeam atunci, el mi-o provocase, dincolo de asteptarile mele in ce-l priveste sau durerea adanca pricinuita de lipsa de dragoste pe care am simtit-o profund, am fost mereu mandra de el.

(more…)

Vocea inimii mele…

July 7, 2009

Ei bine, poate de la planetele din Rac mi se trage, dar sunt mai melancolica, amintirile imi sunt foarte vii in minte si emotiile mai intense atunci cand ma intorc la evenimentele frumoase din trecut sau ma duc cu gandul la oamenii cei mai dragi inimii mele.

Acum mi-am amintit ziua in care am auzit pentru prima data vocea lui Cornel, la un eveniment. Suna altfel la microfon, era mai puternica, mai sigura si extraordinar de magnetica. A avut o puternica rezonanta in mine, eram fascinata, chiar daca pana in ziua aceea nu aflasem inca ce este si ce face un MC (maestru de ceremonii).

M-am indragostit de vocea aceea, m-a fascinat talentul de a imbina cuvintele in fata a mii de oameni, fara pic de trac. Libertatea cu care se exprima, de care eu credeam pe atunci ca nu voi fi capabila niciodata, ma arunca de fiecare data cand il vedeam si auzeam, intr-o noua si din ce in ce mai mare fascinatie.

(more…)

Mama

July 4, 2009

Mama este omul de care eu am fost fascinata intotdeauna. Este lectia mea de devotament, sacrificiu, smerenie, decenta si bun simt. Nu a avut cea mai usoara viata, poate pentru ca ea a crezut ca nu o merita sau ca nu are dreptul sa-si doreasca mai mult. Nu si-a facut capricii, nu si-a respectat intimitatea si nu a cerut prea mult de la nimeni, de parca la nastere i s-au dat instructiuni clare in acest sens sau de parca nu ar fi vrut sa-l supere pe Dumnezeu.

A primit totul cu smerenie (si unele incercari au fost de roman sau film, de aceea poate ca le voi iclude odata intr-o carte), a luptat pentru familia ei, i-a pus pe cei dragi mai presus de ea, s-a lasat ultima cand a fost vorba de a-si cumpara ceva, a muncit pe branci si "si-a vazut lungul nasului". Si-acum mai crede ca "ea nu se ridica la nivelul nostru, celor mai tineri, cu facultati, ca ea nu intelege totul si ca e o femeie simpla".

De-ar sti ea ca in simplitatea ei se ascunde atata frumusete. De-ar sti cat de pretioasa este lectia pe care ne-a oferit-o si cata contributie a adus in viata celor langa care traieste. De-ar sti ca e perfecta asa cum este.

(more…)

Nepotul meu “indigo”

April 25, 2009

In afara de faptul ca de cand am citit si m-am documentat cu privire la acesti copii Indigo, am realizat ca sunt unul dintre ei, acum descopar si in nepotul meu, aceste caracteristici. Cand am fost acasa de Pasti, in timpul unei mese in familie, s-a iscat o discutie despre Dumnezeu, religie , legea atractiei, puterea gandului.

Iar nepotul Edy ( 11 ani) m-a surprins o data in plus, prin pertinenta parerilor exprimate, prin interesul fata de aceste subiecte, coerenta si complexitatea exprimarii si profunzimea gandirii. A participat activ la discutie , livrandu-ne tot felul de idei , cum ar fi: "religia a fost inventata si interpretata de oameni de-a lungul vremii si nu putem sti ce este adevarat si ce nu", "daca crezi in ceva, acel ceva se va intampla", "Dumnezeu exista , suntem noi". Eu nu comentez nimic, va las pe voi... Nu spun decat atat: poate ca ar trebui sa fim mai atenti la copiii din jurul nostru, pentru ca deseori ne pot invata lectii valoroase si ne pot darui din intelepciunea lor pura!

Ce sunt copiii indigo?

Întâi definiţia: "Un Copil Indigo este acel copil care prezintă un set nou şi neobişnuit de atribute psihologice şi are un model comportamental care nu a mai fost studiat până acum. Acest model conţine factori unici, comuni tuturor, care sugerează că cei care au contact cu ei (în special, părinţii) trebuie să schimbe modul de a-i creşte şi de a se ocupa de ei, pentru a ajunge la un echilibru.

(more…)