Nu prea scriu despre astfel de subiecte, gen concursuri si competitii, fie ele nationale sau internationale, indiferent ca sunt implicati artisti sau sportivi romani. De data asta, insa, vazand efervescenta din media si de pe retelele de socializare (FB, in special, caci acolo am cont), remarc o atitudine veche, cu care ne-am obisnuit, dar pe care poate a venit timpul sa o schimbam.
In afara de faptul ca suntem atat de inconstanti in aprecierile sau dezaprobarile noastre si ii sustinem pe oamenii aia care ne reprezinta tara, doar cand sunt in frunte, observ ca luam lucrurile mult prea personal. Victoria unui sportiv nu e a tarii, ci a lui, in primul rand. Nu e a mea sau a ta, e a lui, a efortului depus, a echipei care l-a sustinut si, poate, in mica parte, a oamenilor care au trimis un gand bun si constructiv. De asemenea, "esecul" lui nu e al nostru, decat in cazul in care ne credem buricul pamantului si avem senzatia ca tot ce misca are legatura cu noi, cu fiecare in parte. Sigur ca ne putem bucura sau putem fi tristi, doar pentru ca vrem sa facem parte din experientele celor care sunt in prim plan si se angreneaza in competitii mari.