AstroCafe Blog

Despre lume

Viata, un sejur pe Pamant!

August 25, 2010

Vii aici, pe Pamant, stai cat stai, si apoi pleci. Esti in trecere. Ca atunci cand mergi in concediu. Ajungi la destinatie, faci ce faci, vezi ce vezi, te bucuri sau nu, te distrezi sau nu, iti cumperi suveniruri sau nu... Si apoi pleci, te intorci acasa. Tu iti alegi destinatia, la fel cum ai facut si cand ai venit in lumea asta. Tu alegi pe unde sa te plimbi, ce sa vizitezi, unde sa te cazezi, ce sa experiementezi, ce sa citesti, ce sa mananci, la fel cum faci si in viata ta.  Si la fel, atunci cand calatoria pe Pamant s-a sfarsit, te intorci ACASA!

Daca privesti asa lucrurile, daca intelegi ca esti in trecere, atunci de ce te mai chinui sa acumulezi, de ce iti vinzi linistea si sanatatea si bucuria si iubirea, pentru satisfactiile efemere, de ordin material?
Adevarul e ca n-ai nevoie de nimic. N-ai nevoie sa AI nimic. Vii aici, pe Pamant, asa cum te duci intr-o vacanta. Si e ca si cand ai vrea sa cumperi mobila din camera in care esti cazat, sau restaurantul unde mananci, sau florile pe langa care treci, sau avionul cu care zbori, sau chiar hotelul intreg.

Dar n-ai nevoie de toate astea. Pentru ca in vacanta te duci sa te relaxezi, sa te bucuri, sa gusti din fascinatia descoperirii unor locuri noi, sa te distrezi...

Acum, incearca sa privesti sederea ta pe acest Pamant ca pe o calatorie. Caci asta si este. Vii, traiesti, pleci. De ce crezi ca ai venit? Sa te chinui sa strangi cat mai mult, ca si cand regula jocului este sa acumulezi puncte, in functie de cat AI? Ca si cand, la final, castigi jocul doar daca ai acumulat aceste puncte?

Nu ar fi cam mic jocul asta? Nu ar fi prea mic scopul venirii noastre aici? Oare toate trofeele materiale nu reprezinta anestezicul, drogul, care ne tine adormiti, livrandu-ne iluzii una dupa alta si tinandu-ne departe de esenta? Pentru ca alergatura dupa "siguranta" si "stabilitate", competitia si ambitiile nu sunt decat niste iluzii. Si e ca si cand suntem tranchilizati cu totii. Si traim numai in concediu. Unii nici atunci.

M-am intrebat de ce unii oameni isi regasesc entuziasmul si bucuria de viata numai in concediu, sau cand acesta se apropie. De ce isi rezuma viata doar la aceasta bucurie? Poate pentru ca doar atunci arunca "gunoiul" din minte, ies din iluzia materialului, nu mai sunt setati pe acumulare...

(more…)

Sau, mai bine zis, despre viata care ne traieste, in timp ce suntem prinsi intr-un cerc, creat de niste capete "luminate". Iar noi ne supunem, facandu-ne viata un calvar.

Ne lasam prinsi in sistem si respectam regulile  jocului inventat de unii, candva. Un joc atat de bine pus la punct, atat de intens si te istovitor, incat nu mai ai timp sa faci un pas inapoi si sa privesti "the big picture".

In timp ce ne-am pierdut identitatea spirituala, gonfland tot mai mult ego-ul, sustinem acest sistem, in mod inconstient. Participam la distrugerea planetei. Inconstient. Ne invartim in cerc. Adormiti. Facem totul mereu la fel, imitam, preluam obiceiurile celor din jur. Ca robotii. Muncim pana nu ne mai ramane timp decat pentru a butona o telecomanda si a merge pana la mall sau la hipermarket. Si numim asta viata.

Adormiti, incontienti, obositi, nu mai punem intrebari, nu mai avem energie sa privim si altfel. Iar daca ne punem intrebari, in rarele momente de trezire, renuntam prea usor, ne complacem, scuzandu-ne ca e prea greu, prea mult, prea tarziu sa mai facem ceva. Iata dovada ca cei care au intentionat si au pus in aplicare aceasta strategie au si reusit, au obtinut rezultatele scontate.

Dar amintiti-va ca tot acest sistem e format din oameni. Ca tine, ca mine, ca prietenul, ca vecinul. Noi sustinem cercul vicios care ne-a rapit vietile si bunastarea si sanatatea si bucuria. Noi sustinem, inconstient, nefericirea si distrugerea ultimei sanse de a o primi inapoi.

Asa ca, fiecare locuitor al acestei planete poate salva ceva, salvandu-se pe el. Extragandu-se din sistem, facand lucrurile altfel, alegand constient, fiind mai aproape de spirit, mai aproape de mediul in care traieste. Orice sistem e creat de oameni, deci tot oamenii il pot schimba si re-crea.

Nu mai e timp. Planeta e suparata. Fenomenele meteo extreme sunt tot mai dese, clima s-a dereglat, si totul va lua amploare. Este doar inceputul. Sunt strigatele acestui Pamant, care a fost pur si simplu distrus. Cu lacomie, cu dispret, cu nepasare. Din dorinta de a fi superiori, de a da bine, de a ne integra, de a atrage atentia, am facut toate astea.

(more…)

Tu, femeie, de ce nu mai vrei sa fii femeie? De ce nu-ti mai impartasesti emotia printr-o lacrima? De ce nu-ti mai lasi sensibilitatea sa-ti zugraveasca viata? De ce te-ai ascuns? Unde ai fugit? De ce ti-e frica?

Tu, femeie, ai uitat cati poeti te-au celebrat si cata bucurie poti aduce! Iti inchizi feminitatea din ce in ce mai mult intr-o capsula de fier, masculina, chipurile puternica. Vrei sa le faci pe toate, dar uiti ca tu doar trebuie sa fii...femeie. Vrei sa te iei la intrecere, sa lupti, sa domini, sa ai controlul. Si pierzi in timpul acesta lumina zambetului si inocenta privirii, care altadata topeau si un iceberg.

Tu, femeie, cand ai incetat sa-ti mai simti inima si sa o auzi? Cand ai invatat si de unde, ca e rau si periculos sa traiesti cu iubire? Cand si pentru ce promisiune ai uitat sa primesti cu bucurie o floare, un compliment, o imbratisare?

Cand ti-ai vandut inima, in schimbul unei iluzii de putere, bogatie si succes? Cand ai uitat ca ai fost copil si ca o alta femeie a pus toata iubirea ei in tine? Cand si pe cine ai crezut ca esti imperfecta, insuficient de buna, slaba? In ce moment ai decis ca trebuie sa supravietuiesti punand distanta intre tine si oameni? Unde ti-ai ascuns lumina? Si ce ai primit in schimb? Cand ai uitat sa ierti? Cand ai invatat sa ravnesti, sa invidiezi, sa arunci, sa te abandonezi, sa te chinui?

(more…)

Am fost cateva zile la munte, la Moeciu, desigur la pensiunea pe care deja o iubesc si unde mi-am facut prieteni, Vlahia Inn. Cu ocazia festivalului Vlahia Folk Festival, un succes real, datorat oamenilor cu suflet de acolo. Si cum nu ne mai dadeam dusi, am ramas o zi in plus in zona, sa mai savuram din aerul senzational, linistea incredibila, prietenia unor oameni minunati, atmosfera de poveste.

Apoi, am primit invitatia de a merge la niste noi prieteni, in satul Pestera. Am acceptat imediat, chiar daca asta presupunea sa ne amanam cu inca o zi plecarea spre Bucuresti.

Cand am ajuns acolo, ni s-a taiat respiratia. Eu nu cred ca am vazut o priveliste mai spectaculoasa in viata mea. Si, mai ales, nu am vazut-o fiind in curtea casei cuiva. Si nu in Romania. Pur si simplu, am amutit cu totii! Aveam sentimentul ca suntem in Rai. Din gradina (in spatele casei, mai exact) se vede Piatra Craiului, iar toti muntii aceia pareau atat de aproape. De acolo, de la cota aprox 1100m, viata ti se pare altfel. Linistea face capul sa taca. Ciripitul pasarilor te face mai prezent ca niciodata. Uiti de tot ce te-a preocupat vreodata. Timpul trece altfel, mult mai lent, si iti da increderea aceea ca poti face o gramada de lucruri intr-o zi. Oamenii sunt relaxati, zambesc, nu se grabesc. Te simti inspirat. Esti deasupra norilor. Energia si vibratia te furnica in tot corpul. E ca si cand te apropii de tine, mai exact intri in inima ta. Realizezi despre ce e viata. Vrei acolo.

(more…)

Zen! In Gradina Zen!

June 1, 2010

Am vrut sa scriu de cand m-am trezit...despre cum am vazut eu evenimentul pentru suflet, "Gradina Zen", din weekendul care tocmai a trecut.

Dar am avut un sentiment atat de placut, mi-am simtit inima atat de plina, incat am stat si am savurat asta si am vorbit foarte putin astazi, vrand parca sa pastrez totul intact in interior, sa nu risipesc nimic din energia asta.

Intr-un cuvant, a fost Divin. Oameni minunati au venit acolo, o energie extraordinara s-a simtit in fiecare cuvant si suflare. M-am revazut si imbratisat cu o multime de fosti sau actuali cursanti, am povestit, am ras, am impartasit, am mancat si baut bunatati cum numai la Satya gasesti.

M-am simtit ca intr-o mare familie, am simtit iubire si bucurie, mi-am umplut inima de recunostinta si am multumit la nesfarsit pentru tot ce s-a intamplat si tot ce am trait in aceste doua zile. Nu evenimentul in sine, nu rezultatul (nici nu am urmarit unul propriu-zis) m-au miscat, ci energia creata, oamenii, vibratia acelui loc.

(more…)

Noaptea trecuta, butonand telecomanda, am dat peste un documentar pe TVR2 care m-a lasat fara grai. Despre o insula din Pacificul de Sud, insula Anuta. Aceasta face parte din grupul celor 900 insule Solomon, din Polinezia.

Si eu si sotul meu am fost inspirati si miscati, nu atat de frumusetea absolut incredibila a acestei insule, cat de modul in care acea comunitate mica (300 oameni) traieste. Am avut impresia ca filmul "Avatar" a avut aceasta insula ca sursa de inspiratie, pentru ca am regasit acea armonie cu natura, care ti-e greu sa crezi ca exista in vreun loc de pe planeta asta.

Acei oameni pun pret pe iubire si comapasiune, si-au facut un mod de a fi din a darui, din a participa impreuna la ritualuri, la pescuit si alte activitati de pe insula. Fac aproape totul impreuna. Si desi sunt rupti de civilizatie, nu au spital decat la 500 Km distanta si nu au la indemana nimic din ce credem noi ca ne e necesar, traiesc frumos, idilic chiar.

Realizatorul documentarului impartasea ca a avut experienta iubirii autentice, a compasiunii si unitatii. Spunea ca acei oameni zambesc larg cand te vad, sunt calzi si iubitori. Te fac sa te simti binevenit oricunde, te invita sa iei masa cu ei, te trateaza cu respect si generozitate.

(more…)

Aniversarea prietenului nostru, Angelo, a devenit o constanta anuala. E clar, daca e ziua lui Angelo, e petrecere! V-am povestit si anul trecut despre darul acestui personaj (chiar e un personaj!), de a aduna oamenii la un loc (Varsator autentic, ce mai!), de a se bucura cu si din toata inima, pentru ca are prietenii aproape.

Daca anul trecut am fost impresionata de dimensiunea petrecerii, anul acesta am fost miscata si inspirata de impartasirea pe care mi-a facut-o : "Pentru mine nu conteaza banii pe care-i dau pe petrecere, pentru ca acesta este felul meu de a-i multumi Divinitatii, pentru tot ce mi-a daruit in anul care a trecut. Asa inteleg eu sa multumesc si sa-mi arat recunostinta!"

Apoi, ii admir pe Angelo si sotia aferenta (Geani), pentru senzationala bucurie de viata pe care o au si care ma inspira de fiecare data. Cred ca nu stiu o alta familie, care sa danseze pana-n zori si care sa se distreze cum o fac ei, fiind motorul petrecerii.

(more…)