Am fost cateva zile la munte, la Moeciu, desigur la pensiunea pe care deja o iubesc si unde mi-am facut prieteni, Vlahia Inn. Cu ocazia festivalului Vlahia Folk Festival, un succes real, datorat oamenilor cu suflet de acolo. Si cum nu ne mai dadeam dusi, am ramas o zi in plus in zona, sa mai savuram din aerul senzational, linistea incredibila, prietenia unor oameni minunati, atmosfera de poveste.

Apoi, am primit invitatia de a merge la niste noi prieteni, in satul Pestera. Am acceptat imediat, chiar daca asta presupunea sa ne amanam cu inca o zi plecarea spre Bucuresti.

Cand am ajuns acolo, ni s-a taiat respiratia. Eu nu cred ca am vazut o priveliste mai spectaculoasa in viata mea. Si, mai ales, nu am vazut-o fiind in curtea casei cuiva. Si nu in Romania. Pur si simplu, am amutit cu totii! Aveam sentimentul ca suntem in Rai. Din gradina (in spatele casei, mai exact) se vede Piatra Craiului, iar toti muntii aceia pareau atat de aproape. De acolo, de la cota aprox 1100m, viata ti se pare altfel. Linistea face capul sa taca. Ciripitul pasarilor te face mai prezent ca niciodata. Uiti de tot ce te-a preocupat vreodata. Timpul trece altfel, mult mai lent, si iti da increderea aceea ca poti face o gramada de lucruri intr-o zi. Oamenii sunt relaxati, zambesc, nu se grabesc. Te simti inspirat. Esti deasupra norilor. Energia si vibratia te furnica in tot corpul. E ca si cand te apropii de tine, mai exact intri in inima ta. Realizezi despre ce e viata. Vrei acolo.

Read the rest of this entry »

Am vrut sa scriu de cand m-am trezit…despre cum am vazut eu evenimentul pentru suflet, “Gradina Zen”, din weekendul care tocmai a trecut.

Dar am avut un sentiment atat de placut, mi-am simtit inima atat de plina, incat am stat si am savurat asta si am vorbit foarte putin astazi, vrand parca sa pastrez totul intact in interior, sa nu risipesc nimic din energia asta.

Intr-un cuvant, a fost Divin. Oameni minunati au venit acolo, o energie extraordinara s-a simtit in fiecare cuvant si suflare. M-am revazut si imbratisat cu o multime de fosti sau actuali cursanti, am povestit, am ras, am impartasit, am mancat si baut bunatati cum numai la Satya gasesti.

M-am simtit ca intr-o mare familie, am simtit iubire si bucurie, mi-am umplut inima de recunostinta si am multumit la nesfarsit pentru tot ce s-a intamplat si tot ce am trait in aceste doua zile. Nu evenimentul in sine, nu rezultatul (nici nu am urmarit unul propriu-zis) m-au miscat, ci energia creata, oamenii, vibratia acelui loc.

Read the rest of this entry »

Noaptea trecuta, butonand telecomanda, am dat peste un documentar pe TVR2 care m-a lasat fara grai. Despre o insula din Pacificul de Sud, insula Anuta. Aceasta face parte din grupul celor 900 insule Solomon, din Polinezia.

Si eu si sotul meu am fost inspirati si miscati, nu atat de frumusetea absolut incredibila a acestei insule, cat de modul in care acea comunitate mica (300 oameni) traieste. Am avut impresia ca filmul “Avatar” a avut aceasta insula ca sursa de inspiratie, pentru ca am regasit acea armonie cu natura, care ti-e greu sa crezi ca exista in vreun loc de pe planeta asta.

Acei oameni pun pret pe iubire si comapasiune, si-au facut un mod de a fi din a darui, din a participa impreuna la ritualuri, la pescuit si alte activitati de pe insula. Fac aproape totul impreuna. Si desi sunt rupti de civilizatie, nu au spital decat la 500 Km distanta si nu au la indemana nimic din ce credem noi ca ne e necesar, traiesc frumos, idilic chiar.

Realizatorul documentarului impartasea ca a avut experienta iubirii autentice, a compasiunii si unitatii. Spunea ca acei oameni zambesc larg cand te vad, sunt calzi si iubitori. Te fac sa te simti binevenit oricunde, te invita sa iei masa cu ei, te trateaza cu respect si generozitate.

Read the rest of this entry »

Aniversarea prietenului nostru, Angelo, a devenit o constanta anuala. E clar, daca e ziua lui Angelo, e petrecere! V-am povestit si anul trecut despre darul acestui personaj (chiar e un personaj!), de a aduna oamenii la un loc (Varsator autentic, ce mai!), de a se bucura cu si din toata inima, pentru ca are prietenii aproape.

Daca anul trecut am fost impresionata de dimensiunea petrecerii, anul acesta am fost miscata si inspirata de impartasirea pe care mi-a facut-o : “Pentru mine nu conteaza banii pe care-i dau pe petrecere, pentru ca acesta este felul meu de a-i multumi Divinitatii, pentru tot ce mi-a daruit in anul care a trecut. Asa inteleg eu sa multumesc si sa-mi arat recunostinta!”

Apoi, ii admir pe Angelo si sotia aferenta (Geani), pentru senzationala bucurie de viata pe care o au si care ma inspira de fiecare data. Cred ca nu stiu o alta familie, care sa danseze pana-n zori si care sa se distreze cum o fac ei, fiind motorul petrecerii.

Read the rest of this entry »

Romania se afla intr-un moment istoric extrem de important si are nevoie de noi toti. Astrologic vorbind, este un moment de cotitura si doar de noi depinde directia pe care va merge. Avem doua variante: 1. anarhie, dezordine, vrajba sau 2. asezarea pe un fagas inovator, de bun simt, constructiv, complet revolutionar, restrictiv in prima faza dar de bun augur.

Practic, transformarile care se produc acum sunt fundamentale si pe termen lung, de aceea este necesar sa ne asumam responsabilitatea, sa incetam sa mai stam deoparte.

Constat cu tristete ca tot mai multi oameni au cuvinte deplorabile la adresa tarii si mai ales la adresa conducerii ei. Ca multi evita sa-si asume responsabilitatea pentru felul in care au decurs si decurg lucrurile in plan general. Ca refuza sa-si exprime optiunea la vot, parca din teama de a nu fi judecati de altii sau de propria constiinta in caz ca gresesc. Blameaza politica, blameaza politicienii, se plang, dar asteapta cu mainile incucisate ca cineva sa vina sa-i scoata din mocirla.

Fratilor, niciodata nu e intamplator daca ne aflam intr-o anume situatie. Niciodata nu e doar responsabilitatea altcuiva. Niciodata nu se intampla ca noi sa nu avem nicio implicare, daca suntem in acel context. Asta pentru ca intr-un fel sau altul am atras aceasta experienta, ne-am complacut in ea, sau ne este necesara pentru a ne intelepti.

Read the rest of this entry »

Vlahia Inn este o pensiune de 4* aflata in Moieciu de Sus, intr-un loc absolut superb. Am stat doar o noapte, dar ne-am simtit, eu si sotul meu, ca acasa. Vila este decorata cu mult bun gust, imbinand stilul medieval cu cel modern, in culori calde, atent alese, cu detalii decorative rafinate, multe multe flori la ferestre si pe terasa…

M-am simtit ca intr-o poveste, pentru ca atmosfera este usor zen, asa cum imi place mie. De cum am pus piciorul acolo (de fapt gasisem aceasta pensiune pe internet si m-am dus sa o vad pentru tabara pe care vreau sa o organizez), am stiut ca e locul perfect pentru tabara, asa cum am gandit-o.

Nu mai putin importanta este atitudinea oamenilor de acolo, a proprietarilor (niste moldoveni, de-ai nostri adica) si a intregii echipe. Calda si primitoare. In vocabularul lor, cred ca nu exista “nu se poate”. Au venit in sprijinul tuturor ideilor pe care le-am avut cu privire la tabara si stiu ca asa va fi si in continuare. Le multumesc din tot sufletul pentru tot. Ne-am dezlipit foarte greu de acest loc, dar nu pentru mult timp, pentru ca ne vom intoarce cat de des vom putea.

http://vlahiainn.ro