AstroCafe Blog

Despre lume

Nu ai pentru ce

May 31, 2012

Asta raspund foarte mult oameni cand le multumesti. Nu ai pentru ce! Si dincolo de "politetea" generoasa intentionat transmisa prin acest raspuns, se afla ceva mai mult mai profund: neincrederea in sine. Raspunsul "nu ai pentru ce" arata, pana la urma, ca nu primesti, ca nu consideri ca cineva are pentru ce sa-ti multumeasca. Ce faci tu atat de important, ca sa-ti multumeasca cineva? De ce sa primesti recunostinta cuiva? Esti tu valoros? Conteaza cuvintele si gesturile tale?

Acest raspuns poate fi asezat alaturi de raspunsurile pe care oamenii le dau, neincetat, cand li se fac complimente ("ei, nu e chiar asa", "mai am de invatat", "nu sunt chiar atat de frumos/bun/inteligent", "vai, ma faci sa rosesc", "ieri aratam mai bine, acum sunt cam obosit", "ti se pare") sau cand li se ofera un dar ("nu trebuia"). In loc sa multumeasca, se eschiveaza, muta privirea, schimba vorba, sau se indoiesc de ceea ce aud ("chiar crezi?").

(more…)

Nu prea scriu despre astfel de subiecte, gen concursuri si competitii, fie ele nationale sau internationale, indiferent ca sunt implicati artisti sau sportivi romani. De data asta, insa, vazand efervescenta din media si de pe retelele de socializare (FB, in special, caci acolo am cont), remarc o atitudine veche, cu care ne-am obisnuit, dar pe care poate a venit timpul sa o schimbam.

In afara de faptul ca suntem atat de inconstanti in aprecierile sau dezaprobarile noastre si ii sustinem pe oamenii aia care ne reprezinta tara, doar cand sunt in frunte, observ ca luam lucrurile mult prea personal. Victoria unui sportiv nu e a tarii, ci a lui, in primul rand. Nu e a mea sau a ta, e a lui, a efortului depus, a echipei care l-a sustinut si, poate, in mica parte, a oamenilor care au trimis un gand bun si constructiv. De asemenea, "esecul" lui nu e al nostru, decat in cazul in care ne credem buricul pamantului si avem senzatia ca tot ce misca are legatura cu noi, cu fiecare in parte. Sigur ca ne putem bucura sau putem fi tristi, doar pentru ca vrem sa facem parte din experientele celor care sunt in prim plan si se angreneaza in competitii mari.

(more…)

Je t’aime

March 18, 2012

Nu ma dau in vant dupa concerte, insa sunt cativa artisti, foarte putini, pentru care as face exceptii. Anul trecut pe vremea asta am spus : "daca ar veni Lara Fabian sau Celine Dion, as merge la concert". Zis si facut. Cand am aflat de venirea Larei Fabian, fara sa stau pe ganduri, am cumparat bilete...

Ziua de ieri a fost magica. Dupa ce am terminat workshopul "Iubire fara conditii", o experienta extraordinara care ma trecuse prin toate starile posibile si ma lasase cu un preaplin al inimii greu de descris in cuvinte, am plecat cu Isabela, ca fetele, la concert. Isabela este o prietena draga, care iubeste sa cante si o iubeste pe Lara Fabian, care a cantat de cateva ori "Je t'aime" aducandu-mi lacrimi in ochi. Poate de aceea a si primit in dar biletul sotului meu, pe ideea "ea sigur si-l doreste mai mult decat mine" (stiu, e unul dintre cei mai generosi oameni pe care-i cunosc :)

(more…)

Mult asteptatul 2012 e aici. Unii l-au asteptat cu emotie, altii cu frica, altii cu entuziasm si nerabdare. Acum e aici si, in sfarsit, nu ne mai putem eschiva, scuza, ascunde. Poate ca valurile de pareri, profetii, opinii, judecati, proiectii legate de 2012 nu au fost in totalitate adevarate, poate au fost exagerari pe alocuri... Poate ca uneori toata forfota din media si din spatiul online nu au facut decat sa sperie. Insa fiecare ar fi bine sa-si ia numai ce rezoneaza cu el, ce simte ca este adevarat si nu ce-i spun altii.

In viziunea mea, energia acestui an este uriasa. Ofera un potential iluminator fantastic, chiar daca doar continua ceea ce a fost deja initiat inca din 2011 si chiar mai devreme. Acum e momentul. Acum suntem chemati  sa renuntam la energia veche, la atasamentele de trecut, un trecut care ne-a inchistat, ne-a ancorat in evolutia pe orizontala, in nevoi bazale. Acum e momentul sa descoperim cu totii ca, atata vreme cat am functionat doar pe orizontala, ne-am blocat de buna voie sau inconstient comunicarea cu Dumnezeul din noi, cu Universul, cu energia creatoare pe care mereu am avut-o la indemana. Am refuzat sa ne desenam singuri viata, pentru ca am cazut in uitare si orbire spirituala. (more…)

Intotdeauna am fost inspirata de regi si regine. Numai cand rostesc cuvantul "rege", mi se umple fiinta de respect, admiratie si pretuire. Mai ca-mi vine sa fac o reverenta, sa-mi plec capul.

"Nu putem avea un viitor, fara sa ne respectam trecutul." (Regele Mihai)

L-am privit astazi pe Regele Mihai cu lacrimi in ochi. Nu ma-ntrebati de ce. A fost si este o emotie care vine de undeva, dintr-un strat al fiintei mele pe care nu l-am cunoscut pana astazi.  Astazi m-am simtit cu adevarat parte integranta din aceasta natiune, cu istoria ei, cu alegerile si aspiratiile ei, cu ranile vindecate sau nevindecate, cu regretele, nemultumirile sau bucuriile ei, cu lectiile pe care si le-a propus constient sau inconstient. Astazi mi-am amintit cine sunt, din aceasta perspectiva.

(more…)

Pentru ca esti convins ca omul pe care tocmai te straduiesti sa-l ajuti nu poate.  Pentru ca te ridici deasupra lui si te crezi mai grozav decat el. Deseori, nici nu intrebi daca are nevoie, daca si ce vrea, ci te apuci sa ajuti. Fara sa stii ca in felul acesta ii invadezi spatiul si viata.

Cine esti tu, sa stii cine trebuie ajutat? De unde stii ce e bine pentru celalalt? Cum stii daca e bun sau rau, slab sau puternic, daca ce face e corect sau gresit, drept sau nedrept, daca are nevoie sau nu de o experienta anume, daca nu cumva drumul lui in viata trece prin acel punct din care tu tocmai te chinui sa-l scoti?

Adevarul este ca nu poti sti. Nu ai de unde sa stii. Pentru ca pur si simplu nu esti in locul celuilalt, nu-i cunosti drumul, nu-i cunosti experientele traite, nu stii ce simte. Nu poti sti ce si-a propus acea fiinta pentru viata asta, nu stii de ce trairi are nevoie pentru a se desavarsi, nu stii incotro se indreapta.

Tu stii doar ce ai trait pana in acest moment. Doar ce ai invatat, auzit, aflat si, mai ales, experimentat. Tu iti stii trecutul tau. Nimic mai mult si nimic mai putin. Si in relatia cu ceilalti, iti exprimi si aperi punctul de vedere, propriile convingeri extrase din propriul trecut. Etichetele de tip "bine" si "rau" sunt puse prin filtrul experientelor tale, de catre mintea ta.

(more…)

Sunt in inima si ascult... Apoi cant muzica din mine, o impart cu voi si o primesc pe a voastra. Cuvantul prezent in mine acum este "Divin". Imi impregneaza starea, trairile, atitudinea, viata. Ma ascult, ma las ghidata, ma descopar din nou si din nou altfel, ma privesc, ma vad, ma aud, ma traiesc Inalt.

Sunt. Respir. Vad. Aud. Iubesc. Iert. Cred. Simt. Imbratisez. Accept. Primesc. Daruiesc. Pot!

Au fost zile magnifice la Moeciu, in tabara Eu Pot! A fost una dintre cele mai frumoase experiente din viata mea si, in urma acesteia, nu voi mai fi niciodata la fel.

M-am simtit Una cu tot ce este, am avut experienta Creatiei desavarsite si, desi v-ati putea gandi ca, in calitate de facilitator, doar am asistat la ce s-a petrecut acolo, nu a fost asa. Am trait totul cu intensitate, am daruit si primit in egala masura, am ras, am plans, m-am vazut si descoperit in noi moduri. Au fost momente inaltatoare si m-am simtit binecuvantata pentru acest dar.

Totul a fost perfect. Totul a contribuit la crearea unui context divin. Locatia, oamenii din ea, participantii la workshop, Walter si prietenii. Experientele, muzica, serile cu cantec si bucurie, apropierea unor suflete care simteau la unison, totul a fost perfect.

(more…)