Intotdeauna am fost inspirata de regi si regine. Numai cand rostesc cuvantul “rege”, mi se umple fiinta de respect, admiratie si pretuire. Mai ca-mi vine sa fac o reverenta, sa-mi plec capul.

“Nu putem avea un viitor, fara sa ne respectam trecutul.” (Regele Mihai)

L-am privit astazi pe Regele Mihai cu lacrimi in ochi. Nu ma-ntrebati de ce. A fost si este o emotie care vine de undeva, dintr-un strat al fiintei mele pe care nu l-am cunoscut pana astazi.  Astazi m-am simtit cu adevarat parte integranta din aceasta natiune, cu istoria ei, cu alegerile si aspiratiile ei, cu ranile vindecate sau nevindecate, cu regretele, nemultumirile sau bucuriile ei, cu lectiile pe care si le-a propus constient sau inconstient. Astazi mi-am amintit cine sunt, din aceasta perspectiva.

Read the rest of this entry »

Pentru ca esti convins ca omul pe care tocmai te straduiesti sa-l ajuti nu poate singur.  Pentru ca te ridici deasupra lui si te crezi mai grozav decat el. Deseori, nici nu intrebi daca are nevoie, daca si ce vrea, ci te apuci sa ajuti. Fara sa stii ca in felul acesta ii invadezi spatiul si viata.

Cine esti tu, sa stii cine trebuie ajutat? De unde stii ce e bine pentru celalalt? Cum stii daca e bun sau rau, slab sau puternic, daca ce face e corect sau gresit, drept sau nedrept, daca are nevoie sau nu de o experienta anume, daca nu cumva drumul lui in viata trece prin acel punct din care tu tocmai te chinui sa-l scoti?

Adevarul este ca nu poti sti. Nu ai de unde sa stii. Pentru ca pur si simplu nu esti in locul celuilalt, nu-i cunosti drumul, nu-i cunosti experientele traite, nu stii ce simte. Nu poti sti ce si-a propus acea fiinta pentru viata asta, nu stii de ce trairi are nevoie pentru a se desavarsi, nu stii incotro se indreapta.

Tu stii doar ce ai trait pana in acest moment. Doar ce ai invatat, auzit, aflat si, mai ales, experimentat. Tu iti stii trecutul tau. Nimic mai mult si nimic mai putin. Si in relatia cu ceilalti, iti exprimi si aperi punctul de vedere. Atentie, vorbim despre un PUNCT de vedere. Acest punct nascut din toata experienta ta din trecut. Etichetele de tip “bine” si “rau” sunt puse prin filtrul experientelor tale, de catre mintea ta.

Read the rest of this entry »

Sunt in inima si ascult… Apoi cant muzica din mine, o impart cu voi si o primesc pe a voastra. Cuvantul prezent in mine acum este “Divin”. Imi impregneaza starea, trairile, atitudinea, viata. Ma ascult, ma las ghidata, ma descopar din nou si din nou altfel, ma privesc, ma vad, ma aud, ma traiesc Inalt.

Sunt. Respir. Vad. Aud. Iubesc. Iert. Cred. Simt. Imbratisez. Accept. Primesc. Daruiesc. Pot!

Au fost zile magnifice la Moeciu, in tabara Eu Pot! A fost una dintre cele mai frumoase experiente din viata mea si, in urma acesteia, nu voi mai fi niciodata la fel.

M-am simtit Una cu tot ce este, am avut experienta Creatiei desavarsite si, desi v-ati putea gandi ca, in calitate de facilitator, doar am asistat la ce s-a petrecut acolo, nu a fost asa. Am trait totul cu intensitate, am daruit si primit in egala masura, am ras, am plans, m-am vazut si descoperit in noi moduri. Au fost momente inaltatoare si m-am simtit binecuvantata pentru acest dar.

Totul a fost perfect. Totul a contribuit la crearea unui context divin. Locatia, oamenii din ea, participantii la workshop, Walter si prietenii. Experientele, muzica, serile cu cantec si bucurie, apropierea unor suflete care simteau la unison, totul a fost perfect.

Read the rest of this entry »

Au plecat valori, e adevarat. Si vor mai pleca. Oameni care au lasat ceva in urma si pentru care am toata admiratia si tot respectul. Oameni precum Octavian Paler, Adrian Paunescu, Anca Parghel, Gica Petrescu, Jean Constantin, Madalina Manole, acum Roxana Briban (soprana), etc…

Iar comentariile post mortem, aproape la indigo, sunt: “nu ne respectam valorile”, “pacat ca nu stim sa-i pretuim decat dupa ce-i pierdem”, “viata e nedreapta”, etc. E ca o banda de magnetofon pusa pe repetare. Eu m-am saturat, voi nu?

Oare chiar nu ne pretuim valorile? Oare nu cumva rostim aceste platitudini doar pentru ca le-am auzit des si le-am integrat in minte, fara sa le filtram prin propriile convingeri? Oare chiar asa stau lucrurile? Si ce reprezinta acest “noi”? Noi nu respectam valorile…Care noi?

Am fost la concertul lui Cotabita. Sala era arhiplina. Au venit oameni de toate varstele. Sala a aplaudat in picioare de nenumarate ori. Paunescu era in viata, dar cand Florin Piersic i-a rostit numele, ropote de aplauze au umplut sala. Cand i-a recitat o poezie (“Repetabila povara”), multe lacrimi am vazut. Iar sala a fost din nou in picioare minute in sir, ca un omagiu pentru poet.

Read the rest of this entry »

Am fost intrebata pe Facebook, de catre un redactor de la o revista cunoscuta, in scopul de a ma cita intr-un articol, ce parere am despre vampirii energetici si cum cred ca ne putem feri de acestia. Este un subiect la care reflectez de ceva vreme, m-a inspirat, asa ca i-am raspuns pe loc, pe scurt, asa cum m-a rugat. Iata raspunsul meu:

Nu spun ca nu exista astfel de oameni, care te “fura” de energie, dar inainte sa vorbim despre protectie, ar fi bine sa intelegem cum functioneaza acest “mecanism”.
In primul rand, cineva te poate fura de energie prin gandurile si intentiile pe care le proiecteaza asupra ta sau, pur si simplu, datorita vibratiei joase pe care o emite.

Insa, daca cineva cu o astfel de vibratie apare in preajma ta, inseamna ca tu ai atras acea persoana. Ea nu ar fi fost acolo, daca nu ar fi rezonat la nivel energetic cu tine. Asadar, cand simti (pentru ca simti) ca ai o astfel de persoana langa tine, inainte sa te feresti de ea, intreaba-te ce din tine a generat-o acolo.

Read the rest of this entry »

Am facut-o, Romania. Am fost acolo, la apelul unor oameni care ne-au inspirat. Ne-am adunat, cu mic cu mare, la Mogosoaia.

Punctul de intalnire: desigur, Casa cu Minuni (Centrul de plasament The Door). Ne-am organizat, ne-am dotat cu saci si manusi, apoi am pornit pe malul lacului, la treaba.

A fost o experienta interesanta, complexa. Nu am mai facut asta de pe vremea liceului, cand faceam practica agricola.

Am avut sentimente amestecate :bucuria de a face ceva cu adevarat util, sila (am adunat inclusiv tampoane, scutece, hartie igienica ), apoi motivatie de a face in continuare ceva care sa dizolve cauza acestei nepasari crunte care se vedea sub fiecare fir de iarba si langa fiecare copac, apoi neputinta, admiratie pentru copiii care si-au luat treaba foarte in serios, muncind uneori cu mai multa responsabilitate decat noi (Lili a fost campioana azi), iar bucurie, si tot asa. A fost confruntant, a fost o experienta in care m-am aruncat alaturi de alti oameni inimosi. Si ma bucur nespus ca am facut-o.

Read the rest of this entry »