Am renuntat sa-mi mai doresc, sa ma atasez, sa ravnesc, sa ma zbat, sa lupt. Nu-mi mai fac planuri, nu mai astept. Ma las dusa de ceva, un ceva pe care l-am simtit mai presus de mine si mai constient de ceea ce e bine pentru mine. Ma bucur de fiecare clipa in care reusesc sa ascult, sa primesc mesajul ghidului meu interior, conectat la tot ce este, mana in mana cu Dumnezeu.

Am inteles ca in starea de pace si in prezent sunt inspirata, trece prin mine tot ce am nevoie sa stiu, sa fac, sa simt, sa creez. Nu mai cred ca-mi apartine tot ce fac sau creez. Este un dar pe care il primesc si il dau mai departe. Si, desi aparent tot ce fac vine din mine, de fapt vine de undeva de dincolo de mine, din Universul infinit.

Am inteles ca am primit si primesc exact ce am nevoie, exact in momentul potrivit. Ca nu exista nimic care sa vina prea devreme si nimic care sa vina prea tarziu. Ca binele meu cel mai inalt a fost stabilit de mine cu mult timp in urma, inainte sa fiu aici, inainte sa ma nasc. Si mi-l pot aminti doar atunci cand las totul sa fie, cand accept, primesc, iubesc, daruiesc. Cand curg odata cu fluviul si celebrez fiecare moment asa cum este, fara sa ma opun la nimic. Cand am incredere, cand ma dau la o parte din calea lui Dumnezeu si ii permit sa ma inspire. Cand imi dau voie sa fiu.

Read the rest of this entry »

Dumnezeu este iubire, deci este si fericire. Fericirea nu poate exista separat de iubire. Asta este tot ce exista, restul fiind o iluzie plasmuita de minte.

Frica este absenta iubirii, asa cum intunericul este absenta luminii. Frica este crezuta de minte. Dar ea apare doar atunci cand crezi ca esti separat de Dumnezeu.

In prezenta lui Dumnezeu, cand constientizezi ca esti parte din El, tot ce exista e iubire. Deci fericire. Acesta este adevarul ultim, calea fundamentala, este Acasa. Orice altceva ai invatat sau crezut este doar iluzie. Si sinele tau divin stie asta. Intreaba-l, stai in tine si uita-te, simte.

Iubirea este cine esti tu sub straturile ego-ului construite cu atata grija si consum urias de energie. Este cine esti tu dincolo de minte. Chiar daca ai uitat si apoi ai uitat ca ai uitat, acum iti poti aminti. Atinge-ti inima, inchide ochii, zambeste Universului, zambeste inimii tale. Simte. Atinge adevarul, simte-te parte din Dumnezeu.

Sunt in inima si ascult… Apoi cant muzica din mine, o impart cu voi si o primesc pe a voastra. Cuvantul prezent in mine acum este “Divin”. Imi impregneaza starea, trairile, atitudinea, viata. Ma ascult, ma las ghidata, ma descopar din nou si din nou altfel, ma privesc, ma vad, ma aud, ma traiesc Inalt.

Sunt. Respir. Vad. Aud. Iubesc. Iert. Cred. Simt. Imbratisez. Accept. Primesc. Daruiesc. Pot!

Au fost zile magnifice la Moeciu, in tabara Eu Pot! A fost una dintre cele mai frumoase experiente din viata mea si, in urma acesteia, nu voi mai fi niciodata la fel.

M-am simtit Una cu tot ce este, am avut experienta Creatiei desavarsite si, desi v-ati putea gandi ca, in calitate de facilitator, doar am asistat la ce s-a petrecut acolo, nu a fost asa. Am trait totul cu intensitate, am daruit si primit in egala masura, am ras, am plans, m-am vazut si descoperit in noi moduri. Au fost momente inaltatoare si m-am simtit binecuvantata pentru acest dar.

Totul a fost perfect. Totul a contribuit la crearea unui context divin. Locatia, oamenii din ea, participantii la workshop, Walter si prietenii. Experientele, muzica, serile cu cantec si bucurie, apropierea unor suflete care simteau la unison, totul a fost perfect.

Read the rest of this entry »

Odata, demult, m-am indragostit de tine. De ce puteai sa-mi oferi. De nevoia mea de dragoste.

Asteptam pe cineva sa ma iubeasca, sa-mi spuna ca si eu contez, ca sunt importanta si merit iubire.

Te-am intalnit si am crezut ca te iubesc pentru ce poti sa-mi dai. Si am cerut mult, tot mai mult. Si cu cat imi dadeai, cu atat pretindeam mai mult.

Acum te iubesc pentru ca ma iubesc. Si dragostea asta pe care ti-o port atinge straturi tot mai profunde si inaltatoare.

Am trecut pragul iubirii de dragul de a primi si am ajuns sa experimentez iubirea de dragul de a oferi.

Nu te iubesc pentru ca imi dai ceva. Te iubesc pentru ca aleg sa te iubesc. Tot mai mult, tot mai constienta.

Te iubesc. Fara motiv, fara sa mai astept, fara sa cer, fara sa te mai leg de mine.

Read the rest of this entry »

Imi iau ramas bun de la 2010, cu recunostinta. A fost un an plin, agitat pe alocuri, cu multe schimbari si multe daruri. Ii multumesc lui 2010 ca m-a invatat sa renunt complet la compromisuri, ca mi-a adus multi oameni frumosi, ca m-a provocat sa ma caut, sa ma stiu, sa cresc!  Ii multumesc si pentru relatiile care s-au rupt, pentru oamenii care s-au indepartat… Ii multumesc pentru tot!

Am trait intens fiecare schimbare, am primit fiecare oportunitate, m-am lasat dusa de val. Imi simt inima plina. De recunostinta, de bucurie, implinire si liniste. E bine. Mi-e bine.

Am ras, am plans, m-am incrancenat, apoi am acceptat, m-am suparat, m-am bucurat, am exersat iertarea si iubirea la niveluri profunde.

In 2010, m-am simtit iubita si apreciata. Am experimentat generozitatea si daruirea in cele mai diverse forme. In ambele sensuri. Oameni minunati au aparut in viata mea. N-o sa-i enumar, sunt prea multi. Dar o sa mentionez numele celei care mi-a amintit valoarea prieteniei adevarate, celei care m-a invatat devotamentul total si neconditionat si care nu o data m-a uimit prin generozitatea si frumusetea ei interioara: Isabela, iti multumesc din toata inima!

Read the rest of this entry »

REvizuire, REeditare, REvigorare, REconfigurare, REanaliza, REimprospatare, REluare, REvedere, REscriere, REevaluare, REconstructie, REconectare, REindragostire, REvedere…

Sunt cuvinte care marcheaza perioada asta din viata mea si au stat la baza majoritatii alegerilor mele din acest an. Am simtit totul ca pe un restart pe care-l dai computerului, ca sa deblocheze ceva. Ca o gura de aer proaspat de care aveam nevoie… Si pentru a-mi lua aceasta gura de aer, aveam nevoie sa schimb ceva. Si am schimbat multe, am facut curatenie in anturaj, am incheiat colaborari, am reconfigurat relatii, m-am aruncat in proiecte noi, am cunoscut oameni minunati, am experimentat tot felul de trairi, am devenit mai ferma in alegerile care tin de spatiul meu. Am facut un pas inapoi acolo unde am simtit sufocare, am refuzat propuneri pe care nu le-am simtit pentru mine, m-am re-creat pe interior, am invatat si exersat cum sa ma exprim pe mine cu adevarat.

Inca mai asist la dezvaluirea adevaratelor intentii. Ale mele sau ale altora. Inca se sedimenteaza lucrurile. Si tot curat, si iarasi curat, apoi pun altceva in loc. Ascult din ce in ce mai atent la ce-mi spune inima si o las sa ma inspire.

Read the rest of this entry »