Am fost la Mogosoaia, cu sotul meu. A fost, cred, una dintre cele mai puternice experiente din viata mea. Inca ma simt… nu stiu cum. Inca mai respir binecuvantarea pe care am primit-o odata cu aceasta vizita. Inca nu gasesc cuvinte sa exprim ce traiesc de la primul pas pe care l-am facut in curtea casei in care stau acesti copii, aceste minuni.

Am fost emotionata toata ziua, la gandul ca voi merge acolo si-i voi cunoaste. Am fost emotionata ca o s-o cunosc pe Lili. Am respirat entuziasm, avand certitudinea ca in sfarsit fac pasul pe care mi-l doresc demult. M-am mai implicat in campanii, m-am implicat chiar si pentru acesti copii in campania Hand 2 Hand, am strans/donat bani si altele. Dar nu am intrat niciodata fizic intr-o astfel de casa.

Sufletul meu astepta momentul asta, stia ca atunci cand voi fi pregatita, o voi face. Stia ca pentru mine e mai mult decat o contributie sau o vizita. E o amintire, e o experienta pe care mi-am ales-o intentionat pentru aceasta viata. Va voi explica in randurile urmatoare de ce a fost ca o amintire .

Pana una alta, iata cum a fost. M-am dus fara nicio asteptare. Doar cu emotii si sentimente intense. Am oprit pe drum, am luat prajiturici si sucuri. Mi-era cumva teama, ca n-o sa stiu cum sa ma port. Dar am fost ajutata. Prima data am cunoscut-o pe Alina, un ocean de liniste, caldura, frumusete, generozitate. Am intrat in casa, condusi de ea. Copiii au venit imediat spre noi. In timp ce faceam cunostinta cu fiecare copil, doua fetite s-au lipit instant de mine, una ma tinea de-o mana, cealalta, de un deget. Au venit sa ma ia in brate, s-au lipit de mine, imi sorbeau fiecare cuvant si gest.

Read the rest of this entry »

Agentia de Implinit Dorinte are o initiava frumoasa, ca de obicei, si anume, doreste sa-i ajute pe cei 17 copii de la Mogosoaia (daca nu va amintiti, cititi aici ), pe care i-a “adoptat”,  sa inceapa scoala cu zambetul pe buze. Avand, ca orice copil normal, toate cele necesare in prima zi de scoala: rechizite, pantofiori noi, hainute, etc. Campania se numeste “HAI! Un ghiozdan nou, papucei si pulovarase pentru 17 copii… e o dorinta cu bobocii care-si numara bucuriile toamna!”

Zis si facut. Agentii care pot si vor aleg cate un copil si se asigura ca zambetul il va insoti in prima zi de scoala. Eu am ales-o pe Lili. Nu o cunosc, dar privind fotografia si vazand ca e Berbec, mi-a amintit intr-un fel de mama. Nu stiu cum, dar uitandu-ma in ochii ei, prin ecranul monitorului, mi-am amintit povestile mamei despre copilaria ei, in care i-au lipsit foarte multe. Asa ca, imi iau intuitia si  intentia in serios si trec la actiune.

Haideti sa o ajutam pe Lili sa mearga la scoala, cu incredere in ea. Haideti, ca impreuna cu tot ce-i vom cumpara, sa fim langa ea cu sufletul si sa-i dam putere. Are 15 ani, e o adevarata domnisoara, si are nevoie de incredere in ea, de putere, de sprijin, de iubire! Haideti sa implinim o dorinta!

Orice suma e binevenita. Contribuim fiecare cu cat poate, astfel incat sa strangem o suma suficienta pentru a-i cumpara lui Lili toate cele necesare. Daca doresti sa te implici, contacteaza-ma. Aici sau la dr_n_svarlefus@yahoo.com . Timpul ramas pana la inceperea scolii este scurt, asa ca astept cat mai repede mesajele voastre!

Va multumesc, in numele acestor copii minunati!

Cerem noi, pentru ca ei sa nu fie nevoiti sa cerseasca!

Campania “hand2hand” incepe cu bumerangul celor 3000 de plicuri care pleaca in lume si se intorc cu bani si mesaje pentru implinit dorinte.

Plicurile Hand2Hand le puteti gasi miercuri, joi si vineri (19, 20 si 21 mai) intre orele 18 si 21 la Cafeneaua Actorilor. Teatrul National! Le puteti preda pline, marti si miercuri (25 si 26 mai) in acelasi loc si la aceleasi ore! Sau, mai exista varianta curier! (solicitati printr un mesaj la contul FaceBook “chic de zece” adresa de corespondenta).

Mergem pe principiul cheta. Fiecare spune povestea celor 40 de copii si dorintele lor, mai departe.  La serviciu, acasa, prietenilor, colegilor de bere, de coafor, de club sau de biblioteca. Apoi scriem un mesaj in plic pentru copii, mesaj de sustinere a campaniei si povestea chetei. Scurt! (Acesta va fi publicat si astfel veti fi convinsi ca plicul a ajuns la noi. Il semnati cum vreti voi!

Pentru cei din strainatate si cei ocupati de pe la noi, exista conturi (Banca TRANSILVANIA Sucursala Chibrit, Bucuresti RON ACCOUNT: RO43 BTRL 0480 1205 J358 39XX EURO ACCOUNT RO18 BTRL 0480 4205 J358 39XX
SWIFT: BTRLRO22) sau persoana de contact pe Western Union , care primeste banutii si ii pune intr-un plic personalizat cu numele si mesajul vostru si il da mai departe in campanie. (La fel, cereti contactul prin mesaj la contul FB “chic de zece”)

Read the rest of this entry »

Ce poti sa mai spui cand auzi despre povestea unor astfel de copii? Mai ai timp sa te gandesti daca sa te implici sau nu? Mai poti sa eziti, sa te indoiesti sau sa astepti? Eu zic ca astfel de experiente, povesti, copii, iti inmoaie inima si te fac sa te simti exact ceea ce esti de fapt: o fiinta minunata, gata sa-si manifeste iubirea si compasiunea, generoazitatea si daruirea.

Si tocmai pentru ca nu pot sa mai spun nimic, decat ca ma implic si gata, va las in compania Alinei si a povestii ei:

Hand2Hand  Music & Art Marathon 2010

“Pe scurt: am cunoscut niste copii minunati. Intr un centru de plasament la Mogosoaia si in familii cu posibilitati materiale mai limitate, la Peris. 40 la numar. Care au cele mai frumoase, mai de bun simt, mai adevarate, mai responsabile si minunate dorinte pe care le poate avea un copil. Asa ca incepem pentru ei “Hand 2 Hand”. Un maraton de arta, muzica si caritate!

Avem conturi pentru donatii cu care sa le implinim dorintele, avem un eveniment ce se va desfasura pe parcursul a doua zile in Bucuresti (28-29 mai) ale carui incasari merg tot la implinit dorintele copiilor si un circuit bumerang al 3000 de plicuri care pleaca prin lume sa adune pentru campanie mesaje spirituale si materiale pentru cei mici. Mai jos avem povestea, prezentarea evenimentului, foto reportajul realizat de Mugur Varzariu,care cuprinde si  lista cu dorinte a celor mici  si o lista deschisa a celor ce sustin campania si ne intind mana catre mana!

2000. Un baietel, care traieste intr-un canal, ii spune intr-o buna zi lui Tom Andreassen, colegul nostru din Agentia de implinit dorinte si cel care a infintat ONG-ul norvegian Hand2Hand : „ cel mai mult si mai mult pe lumea asta imi doresc sa pot avea buletin. Ca sa pot sa ma duc la scoala, sa invat bine ce vreau eu si dupa aia sa ma pot angaja unde vreau eu si unde imi place, ca sa pot sa traiesc curat si frumos! Sa nu mai fiu nevoit sa cersesc”

2010. O fetita de 5 ani, intr un mall, plange cu sughituri. Tatal ei nu mai poate sa –i implineasca dorinta de a pleca acasa cu o caprioara de plus, din vitrina magazinului de jucarii. Pur si simplu nu mai are loc in plasele pline cu papusi de ultima generatie, casute si hainute, console, machiaje pentru copii, coliere, cercei, mofturi… In acelasi timp o alta fetita, plange devastator intr un aeroport: „eu nu am fata de copil care sa circule cu clasa a doua”

Read the rest of this entry »

7 copii. Reprezentantii  Romaniei  in concursuri internationale de pian clasic. Talentati, dar fara parinti bogati, au o dorinta aproape imposibila in contextul dat: sa ajunga la Disneyland. Undeva in Romania exista in acest moment 7 familii care fac eforturi uriase pentru a le oferi micutilor, talentati la nivel de excelenta,  posibilitatea de a studia (ore + achizitia de instrument) si a-si fructifica harul.

Pe 15 mai „Concours Musical de France 2010” are printre finalisti si 10 romani. Dintre care cea mai micuta are doar 6 ani! Multi dintre ei nu vor putea ajunge. Pentru 7 parinti inca mai exista speranta ca se vor putea imprumuta, convinge rude sau prieteni sa-i ajute sa ajunga in Franta, la concurs.

In ceea ce priveste rasplatirea eforturilor celor mici cu o vizita la Disneyland, pe care copiii si-o doresc mai mult decat orice, dar la care nu mai indraznesc sa spere, greutatea ei ramane pe umerii nostri. Ai celor care vibram in acelasi ritm cu ei, cu parintii lor, noi cei care nu putem ramane indiferenti la smerenia unui copil care merge cuminte pe drumul sau. Tristi ca mama si tata au iar datorii, tristi ca pianul nu e asa greu in fapt cum li se pare in astfel de momente (de parca ar trebui sa l care singuri pe umeri pana in Franta), tristi ca nu inteleg ce inseamna 98 de euro pentru a putea intra in parcul din visele lor, tristi ca mai e mult pana se vor face ei mari si vor putea sa castige atatia bani cat sa poata ajunge acolo in fiecare zi. Isi doresc in tacere, parca nici nu mai indraznesc… Dar isi doresc! Iar noi suntem agenti de implinit dorinte! Read the rest of this entry »