De cate ori ti-ai permis sa iesi din randul lumii?
Adevarul este ca ai inceput experienta pamanteana cu o alegere: aceea de a veni aici. Apoi ai fost invatat ce sa faci, ce sa nu faci, ce sa spui, ce sa nu spui, cat de greu e in viata, cat de mult trebuie sa te feresti de oameni, sa-ti ascunzi emotiile si sentimentele, ai invatat apoi sa faci drame, sa judeci, sa ravnesti, sa construiesti iluzii despre un viitor care, cu “siguranta”, va fi mai bun. Toate aceste invataturi insusite au fost mereu livrate la pachet cu “explicatii” precum: “asa e bine”, “asa se cade”, “asa e frumos”, “asta nu se face”, “trebuie”, “asa face toata lumea”, etc.
Totul ca sa fii in randul lumii, sa te integrezi in matrice, sa uiti de libertatea spiritului tau si sa te convertesti la lumea inconstienta, absenta, construita pe baza de reguli, limite, aparente, masti, impresii, verdicte. Ai inceput, foarte curand dupa ce te-ai nascut, sa traiesti dupa definitii. Ai impartit lumea in doua: buna si rea. Ai uitat cine erai cand ai venit, cine era Cel care alesese sa vina aici. Si mai ales ai uitat de ce. Cu cat mai multe experiente ai acumulat, cu atat mai “precaut” ai devenit. Te-ai intrebat vreodata cum se face ca adultii au infinit mai putin curaj decat copiii? Ca se gandesc din ce in ce mai mult inainte sa faca ceva? Ca asteapta mai mereu raspunsuri pe tava, retete verificate si aprobari? Ca joaca din ce in ce mai mic, sub pretextul ca sunt mai “intelepti” si mai “maturi”?



















