AstroCafe Blog

Transformarea Constiintei

Constienta de mine!

October 4, 2010

Realizez transformarile uluitoare care s-au petrecut in mine in ultimii ani. Uneori, e nevoie sa ma uit in urma, sa-mi amintesc unde eram, pentru a realiza si a redeveni prezenta la cine sunt acum. De exemplu, imi amintesc ca devenisem maestra in a face pe plac altora, spunandu-le ce vor sa auda si evitand sa spun ce cred si simt cu adevarat. Ma temeam sa refuz o cerere a cuiva sau sa spun "nu", chiar daca simteam cu toate celulele sa o fac. Iar apoi ma suparam pe mine ca nu aveam curaj. Si asta imi lua din putere si imi scadea tot mai mult increderea in mine. Si-mi sporea frica.

Acum sunt cineva care isi asuma alegerile, care spune ce simte, care nu se complace decat in foarte rare momente. Nu ma mai tem sa refuz, sa renunt, sa schimb, sa o iau de la capat, sa fiu respinsa, sa fiu judecata. Nu ma mai tem ca as putea gresi sau ca imaginea mi-ar putea fi deteriorata. Fac alegeri. Atat. Nu mai onorez circumstante. Nu mai pastrez relatii in care nu ma simt in largul meu. Daca cineva se supara, stiu ca se supara din cauza fricilor proprii. Si nu ma mai simt vinovata.

(more…)

Increderea

September 15, 2010

Toate nemultumirile, nefericirea, sentimentul ca nu e de ajuns niciodata, pleaca de la faptul ca nu mai ai incredere. In tine, in ceilalti, in viata. Ai plecat de langa tine, cum mult timp in urma. Si cu fiecare zi, distanta a crescut. Ai invatat cum sa cauti afara tot ce ai nevoie. Cum sa sapi dupa raspunsuri, cum sa crezi doar ce-ti spun altii, despre tot. Sa ingurgitezi ce-ti livreaza societatea, sa te raportezi la reperele agreate de niste oameni, care nu si-au dorit altceva, decat sa obtina, la randul lor, control si recunoastere si atentie, fiind la fel de neincrezatori ca si tine.

Inca de mic, in familie sau la scoala, ai invatat despre parerile altora despre ceva sau cineva. Inclusiv despre istorie, religie, viata, chiar despre tine. Si acum cand vorbesti, de cele mai multe ori exprimi cuvintele si parerile altcuiva.

Ai devenit cineva care cauta ca oamenii din jur, rezultatele, succesele, raspunsurile si parerile altora, sa-l confirme, sa-i spuna si sa-l convinga ca e bun de-ajuns. Dar parca niciodata nu e suficient. Si uneori cazi. Si te ridici si alergi mai departe, sperand ca la urmatorul popas (succes) vei gasi ceea ce cauti. Nadajduind ca va veni cineva care sa-ti umple golul, sa-ti aduca fericirea si linistea. Si iar ajungi acolo unde ai dorit, si iar nu e de-ajuns. Alergi dupa ceva ce parca nu reusesti sa prinzi niciodata. Ceva ce, chiar daca gasesti, dureaza prea putin, si mereu iti scapa printre degete: fericirea!

(more…)

Am fost la Mogosoaia, cu sotul meu. A fost, cred, una dintre cele mai puternice experiente din viata mea. Inca ma simt... nu stiu cum. Inca mai respir binecuvantarea pe care am primit-o odata cu aceasta vizita. Inca nu gasesc cuvinte sa exprim ce traiesc de la primul pas pe care l-am facut in curtea casei in care stau acesti copii, aceste minuni.

Am fost emotionata toata ziua, la gandul ca voi merge acolo si-i voi cunoaste. Am fost emotionata ca o s-o cunosc pe Lili. Am respirat entuziasm, avand certitudinea ca in sfarsit fac pasul pe care mi-l doresc demult. M-am mai implicat in campanii, m-am implicat chiar si pentru acesti copii in campania Hand 2 Hand, am strans/donat bani si altele. Dar nu am intrat niciodata fizic intr-o astfel de casa.

Sufletul meu astepta momentul asta, stia ca atunci cand voi fi pregatita, o voi face. Stia ca pentru mine e mai mult decat o contributie sau o vizita. E o amintire, e o experienta pe care mi-am ales-o intentionat pentru aceasta viata. Va voi explica in randurile urmatoare de ce a fost ca o amintire :) .

Pana una alta, iata cum a fost. M-am dus fara nicio asteptare. Doar cu emotii si sentimente intense. Am oprit pe drum, am luat prajiturici si sucuri. Mi-era cumva teama, ca n-o sa stiu cum sa ma port. Dar am fost ajutata. Prima data am cunoscut-o pe Alina, un ocean de liniste, caldura, frumusete, generozitate. Am intrat in casa, condusi de ea. Copiii au venit imediat spre noi. In timp ce faceam cunostinta cu fiecare copil, doua fetite s-au lipit instant de mine, una ma tinea de-o mana, cealalta, de un deget. Au venit sa ma ia in brate, s-au lipit de mine, imi sorbeau fiecare cuvant si gest.

(more…)

Iata o noua ocazie de a-ti darui o experienta iluminatoare. Un nou workshop "Traieste viata pentru care ai fost creat", care de data aceasta se va desfasura intr-un weekend, astfel incat sa poti participa si daca nu locuiesti in Bucuresti.

In cazul in care te intrebi cine esti, sau ai inceput sa te cauti, acest curs este pentru tine. Daca ai obosit sa alergi dupa bucurii si multumire, dupa liniste si iubire, ia in calcul aceasta oportunitate. Daca esti vesnic nemultumit, daca ai senzatia ca potentialul tau inca nu e explorat in totalitate, sau inca mai astepti acea zi in care sa fii fericit, te invit cu drag in aceasta fascinanta calatorie spre tine, spre esenta ta, spre cine esti cu adevarat, spre locul in care se afla fericirea si iubirea, abundenta si linistea, dintotdeauna.

Daca deja ti-ai "fabricat" niste bariere mentale care te opresc sa participi, gandeste-te, de cate ori te-ai lasat pe locul doi? De cate ori ti-ai lasat sufletul la urma? De cate ori ai facut doar ce "trebuie" sau ce e "bine", pentru a onora circumstante si a face pe plac altora? De cate ori ti-ai amanat fericirea? De cate ori ti-ai spus : "poate data viitoare"?

Orice ai alege, te astept cu drag si sunt gata sa-ti fiu sprijin in aceasta minunata experienta a descoperirii sinelui. Fii binecuvantat si traieste viata pentru care ai fost creat, o viata minunata!

Viata, un sejur pe Pamant!

August 25, 2010

Vii aici, pe Pamant, stai cat stai, si apoi pleci. Esti in trecere. Ca atunci cand mergi in concediu. Ajungi la destinatie, faci ce faci, vezi ce vezi, te bucuri sau nu, te distrezi sau nu, iti cumperi suveniruri sau nu... Si apoi pleci, te intorci acasa. Tu iti alegi destinatia, la fel cum ai facut si cand ai venit in lumea asta. Tu alegi pe unde sa te plimbi, ce sa vizitezi, unde sa te cazezi, ce sa experiementezi, ce sa citesti, ce sa mananci, la fel cum faci si in viata ta.  Si la fel, atunci cand calatoria pe Pamant s-a sfarsit, te intorci ACASA!

Daca privesti asa lucrurile, daca intelegi ca esti in trecere, atunci de ce te mai chinui sa acumulezi, de ce iti vinzi linistea si sanatatea si bucuria si iubirea, pentru satisfactiile efemere, de ordin material?
Adevarul e ca n-ai nevoie de nimic. N-ai nevoie sa AI nimic. Vii aici, pe Pamant, asa cum te duci intr-o vacanta. Si e ca si cand ai vrea sa cumperi mobila din camera in care esti cazat, sau restaurantul unde mananci, sau florile pe langa care treci, sau avionul cu care zbori, sau chiar hotelul intreg.

Dar n-ai nevoie de toate astea. Pentru ca in vacanta te duci sa te relaxezi, sa te bucuri, sa gusti din fascinatia descoperirii unor locuri noi, sa te distrezi...

Acum, incearca sa privesti sederea ta pe acest Pamant ca pe o calatorie. Caci asta si este. Vii, traiesti, pleci. De ce crezi ca ai venit? Sa te chinui sa strangi cat mai mult, ca si cand regula jocului este sa acumulezi puncte, in functie de cat AI? Ca si cand, la final, castigi jocul doar daca ai acumulat aceste puncte?

Nu ar fi cam mic jocul asta? Nu ar fi prea mic scopul venirii noastre aici? Oare toate trofeele materiale nu reprezinta anestezicul, drogul, care ne tine adormiti, livrandu-ne iluzii una dupa alta si tinandu-ne departe de esenta? Pentru ca alergatura dupa "siguranta" si "stabilitate", competitia si ambitiile nu sunt decat niste iluzii. Si e ca si cand suntem tranchilizati cu totii. Si traim numai in concediu. Unii nici atunci.

M-am intrebat de ce unii oameni isi regasesc entuziasmul si bucuria de viata numai in concediu, sau cand acesta se apropie. De ce isi rezuma viata doar la aceasta bucurie? Poate pentru ca doar atunci arunca "gunoiul" din minte, ies din iluzia materialului, nu mai sunt setati pe acumulare...

(more…)

Sau, mai bine zis, despre viata care ne traieste, in timp ce suntem prinsi intr-un cerc, creat de niste capete "luminate". Iar noi ne supunem, facandu-ne viata un calvar.

Ne lasam prinsi in sistem si respectam regulile  jocului inventat de unii, candva. Un joc atat de bine pus la punct, atat de intens si te istovitor, incat nu mai ai timp sa faci un pas inapoi si sa privesti "the big picture".

In timp ce ne-am pierdut identitatea spirituala, gonfland tot mai mult ego-ul, sustinem acest sistem, in mod inconstient. Participam la distrugerea planetei. Inconstient. Ne invartim in cerc. Adormiti. Facem totul mereu la fel, imitam, preluam obiceiurile celor din jur. Ca robotii. Muncim pana nu ne mai ramane timp decat pentru a butona o telecomanda si a merge pana la mall sau la hipermarket. Si numim asta viata.

Adormiti, incontienti, obositi, nu mai punem intrebari, nu mai avem energie sa privim si altfel. Iar daca ne punem intrebari, in rarele momente de trezire, renuntam prea usor, ne complacem, scuzandu-ne ca e prea greu, prea mult, prea tarziu sa mai facem ceva. Iata dovada ca cei care au intentionat si au pus in aplicare aceasta strategie au si reusit, au obtinut rezultatele scontate.

Dar amintiti-va ca tot acest sistem e format din oameni. Ca tine, ca mine, ca prietenul, ca vecinul. Noi sustinem cercul vicios care ne-a rapit vietile si bunastarea si sanatatea si bucuria. Noi sustinem, inconstient, nefericirea si distrugerea ultimei sanse de a o primi inapoi.

Asa ca, fiecare locuitor al acestei planete poate salva ceva, salvandu-se pe el. Extragandu-se din sistem, facand lucrurile altfel, alegand constient, fiind mai aproape de spirit, mai aproape de mediul in care traieste. Orice sistem e creat de oameni, deci tot oamenii il pot schimba si re-crea.

Nu mai e timp. Planeta e suparata. Fenomenele meteo extreme sunt tot mai dese, clima s-a dereglat, si totul va lua amploare. Este doar inceputul. Sunt strigatele acestui Pamant, care a fost pur si simplu distrus. Cu lacomie, cu dispret, cu nepasare. Din dorinta de a fi superiori, de a da bine, de a ne integra, de a atrage atentia, am facut toate astea.

(more…)

De cate ori ti-ai amanat fericirea, sperand ca implinirea unui nou obiectiv va fi un motiv bun sa fii fericit? De cate ori ai innabusit micile bucurii, motivand ca ai alte treburi mai importante de facut? De cate ori ai facut o prioritate din realizarea profesionala si  materiala, lasandu-ti inima pe locul 2? De cate ori ai consumat timp, energie, bani, doar pentru un succes care sperai sa-ti aduca increderea in tine, recunoastere si atentie, lasand deoparte dorintele autentice ale sufletului tau? De cate ori ai preferat sa faci ce trebuie, si nu ce-ti place si te inspira cu adevarat? Si apoi, de cate ori te-ai suparat cand ai vazut ca fericirea nu dureaza?

Care este visul tau cel mai intim, mai ai vreunul? Mai stii ce te misca si inspira cel mai mult? Traiesti cu iubire acum, sau inca mai astepti si speri ca intr-o zi, candva, iti va fi bine?

Esti gata sa te uiti in interior, sa afli cine esti, sa transformi toate acele "programe" care-ti spun ca nu esti bun de ajuns, ca nu meriti, ca nu e destul, ca ai limite? Esti gata sa schimbi lumea ta, schimband felul in care o privesti? Esti gata sa renunti la frica si sa traiesti cu iubire?

Esti gata sa afli ca esti o fiinta minunata, ca nu esti nici mai bun, nici mai rau decat altii, ca ai in tine tot ce ai nevoie pentru a trai viata pentru care ai fost creat? Esti gata sa-ti dai voie sa traiesti cu libertate si creativitate? Esti gata sa dai voie iubirii si fericirii autentice sa-ti umple inima, sa-ti amintesti cine esti, sa descoperi puterea adevarata, care se afla in inima ta?

Iata o cale:  Tabara/Workshop "Traieste viata pentru care ai fost creat! "

Este o experienta inaltatoare, transformatoare, probabil una dintre cele mai frumoase din viata ta! Daca o alegi, te astept cu drag!

Foto: Noemi Mezei